luni, 14 septembrie 2009

I. Inceputul

fa, da-te jos din masina!....avea vocea ragusita, haraita aproape, scuipa din 5 in 5 secunde, pe jos, cateodata in palma, tragea din tigarea scorojita cu sete, tinea filtrul cu 2 degete, fa, n-auzi, iesi in mortii ma-tii din masina...

....elena era speriata, ii batea inima; deschise portiera si se lasa in genunchi pe pamantul rece si gol...avea pielea zburlita si simtea un nod imens in gat, care nu trecea nici cu scuipat, fa, ridica-te in picioare, 'tu-ti gatu ma-tii, privirea inainte...tragea din a ena tiagare, cand farurile masinii care parca in tromba la 5 metri de ei ii luminara privirea incetosata de alcool; elena observa ca avea dintii galbeni si o cicatrice mare pe pometele stang; isi stranse bluzita pe ea, isi aranja parul cu o miscare scurta, domnul Raul?, din masina coborara doua costume gri, doi barbati intre doua varste, ambii cu palarii negre si bastoane...da, raspunse Raul scuipand intre pantofii de lac, eu sunt...Unul dintre barbati se apropie, scoase din buzunarul de la piept un teanc de bancnote nou-noute, Domnule Raul, numarati banii...Raul ii insfaca, arunca tigara abia inceputa si se sprijini pe capota solenzei...vreti si arme? marai el, indesand banii in buzunarul de la spate...nu, este ok; doar fata...

...hai, fa, ce pula mea astepti, du-te...Raul ii facu vant cu bratele, Elena inainta din inertie si, impiedicandu-se, cazu la picioarele barbatului...acesta se apleca usor, imperceptibil si o ridica de subsiori...va rog, urcati in masina...elena isi potrivi tocurile si lua loc pe bancheta din spate...afara incepu o ploaie usoara, tomnatica...masina demara in tromba, iar fata, intorcand capul, avu timp sa vada umbra lui Raul si rotocoalele de fum ce dispareau in eter...

...unde mergem, se trezi ca soune, stergandu-si rimelul intins pe toata fata...cei doi barbati din fata sa pareau imobili, doar soferul schimba mecanic vitezele, cu alura unui robot....elena isi aminti de filmele de desene animate pe care le vedea la camin; unde mergem? repeta febril, incercand sa desluseasca ceva pe fereastra...mergem la poker house...barbatul din dreapta soferului se intoarse spre ea, intorcandu-si capul peste umarul stang...elena observa ingrozita un obraz pictat, ca al unui clown, in culori vii si proaspete...un fulger de frica ii strabatu trupul, din crestet pana in picioare si simti cum ii tasnesc lacrimile, inca o data, a nu stiu cata oara pe ziua de azi...

joi, 20 august 2009

Adam si Eva...

sunt inconjurat de mirosul tau, care imi inunda toti porii cu torente de ambrosie nepamanteana, doar tu, icoana mea, arhetipul meu, de mii de ani, de mii de suflete, de mii de valuri sparte in urechi surde…iti mai amintesti cum te purtam pe brate pe stanca aceea neagra , deasupra haului, si ti-am dat drumul moarta, sa te zdrobesti de crestele valurilor pe care le iubeai atat, insotita doar de lacrimile mele care curgeau ca o rupere de nori peste trupul tau valurit, alb ca varul, nemiscat, etern..iti mai amintesti, iar in spatele nostru castelul gol gemea de singuratate ca un batran torturat de prea multa iubire…

…iti mai amintesti ? uita-te la mine, frumoaso, uita-te in ochii mei, de acolo de unde te-ai ascuns, ma mai stii, nu m-ai uitat, ai fugit, nu vreau sa cred ca ai fugit ca o lasa, fara sa ma iubesti doar pe mine, asa e ? asa nu e ? am puterea sa te urasc, sa te biciuiesc goala cu privirile mele ca in seara aceea cand te-am gasit la templu cu buzele crapate si obrajii sleiti, dar erai atat de frumoasa incat m-am indragostit a mia oara de tine, si te-am purtat pe brate pana la izvorul acela cu apa albastrie unde ne-am strivit saruturile nevazuti de mine ? mai tii minte ? sanii tai miroaseau a levantica uscata si parul iti era strans si negru, atat de lung si atat de viu ca o dara de moarte pe cer…

…de ce taci ? iar ai murit ? iar ai uitat sa iubesti ? iar ma cauti cu bataia inimii sa te gasesc ranita si uitata, sa te iubesc din nimic, asa cum stiu ca si tu m-ai iubit din neant cand mi-ai gasit trupul schingiuit si mi-ai udat talpile cu lacrimi sarate din urciorul nemarginit al dragostei tale pe care sufletul meu nu a cunoscut-o niciodata…

Mai tii minte ?

Dansatoarea si ritualul....

Trupul meu era amortit de multe luni de platitudine asexuala, linearitate prietenoasa, ranceda, insipida…trupul meu, pulsatiile mele, erau indesate undeva la subsol, hibernau, uitate, cascand din cand in cand…

…vorbeam cu ea, virgina de acum cativa ani, care imi pusese sufletul pe foc, atunci cand o doream si era inacesibila ca o nimfa, ca o silueta acrilica pe un tablou renascentist…dansatoarea ireala, obiectul fantasmelor mele, obiectul pasiunii arzatoare a noptii aceleia cand in ploaie i-am soptit ca o iubesc…era doar un copil si eu eram doar un om slab, nesigur…

…acum aveam prada la indemana, rasuflarea mea ajungea pana in sufletul ei, cum statea rezemata cu podul palmelor pe muchia mesei din bucatarie…era ea, chiar ea, ne vedeam dupa atat de mult timp si eu nu mai eram acelasi, si ea nu mai era un copil, si ea stia asta, o simteam in ochii ei, o miroaseam cand discutam generalitati, ce-ai mai facut, ce am mai facut ?, cand amandoi stiam…

…si am sarit asupra ei asa cum, in savana, ghepardul sare asupra gazelei neputincioase, ii framantam buzele, luciul lor ma excita terbil, miroseau a zmeura, ii simteam trupul cabrat de dansatoare, fiorul virgin de pe vremuri imi intra in creier ca o pacla, descantandu-mi simturile, o sarutam pe gat ii se deschideau porii, era calda, prindea curaj, cand imi rupse tricoul cu o miscare sigura a unghiilor lungi…salbatica fiinta, departe de inocenta de acum cativa ani, ma primea cu toata sexualitatea ei, ridicandu-se usor pentru a se aseza pe muchia mesei…sanii mici, rotunzi, cu sfarcurile pline, ascutite, fructe, rodii, limba mea insetata desenand minareturi pe ele, explozii de senzualitate pe pieptul ei-altar, gol doar pentru mine…

…am intrat in ea cu foamea unui lup hamesit, primar si totusi tandru, cautand-o la inceput, incet, dar adanc, foarte adanc, pentru a fi toata a mea, milimetru cu milimetru, era atat de uda si ma simtea atat de tare, ii vedeam coastele arcuite pe trupul cabrat, gemetele sale ferme ma sfichiuiau extatic, ii gustam neincetat nectarul de pe umeri…ii simteam mirosul matasii lenjeriei intime pe jumatate sfartecate…

…am terminat amandoi intr-un lac de sudoare

luni, 17 august 2009

dor de vama...

...valurile m-au lovit in fata, pentru cateva clipe stau in eternitate si sorb vaporii prin nari, cu sete...soarele ma biciue salbatic si imi infig degetele in nisip, liber si zambind...beau trei beri pe plaja, rasturnat in nisip ca o relicva antica...vreau sa fut...toate pulsiunile masculine urla in mine, privesc cu ochii sticliti sanii bogati expusi pe plaja, ii detectez dupa marime, forma, miros, culoare, varsta, ii adulmec, ii memorez...

...seara; briza rece, insa mi-e prea putin frig, marea bate in continuu in urechile mele, dulceag; canta usor, astept, rumeg, o ademenesc langa mine, o simt cum se cabreaza dansand, e vie, pielea intinsa, ochii taciuni in noapte, beau o bere cu ea, doua, are sanii mici, rotunzi si tineri; prin ceara noptii sfarcurile ei lasa urme ascutite, de spini...ma las pe vine, o privesc, focul se oglindeste in ochii ei, in glezna ei plina de nisip umed...o vreau, e teribil cum o doresc, si ea stie, imi zambeste, e indeajuns de intaratata de mirosul meu care o infasoara; parfumul ei ma innebuneste, fac rotocoale si o chem pe mal, sa ne jucam cu degetele in mare…nu e nimeni, plaja comploteaza cu noi, o sarut, un sarut lins pe buze, de pe cea de sus pe cea de jos, are ochii inchisi semn de pasiune, e deja a mea, se lasa prada, si asta o excita…se incolaceste pe picioarele mele, ii simt gambele transpirand pe ale mele, limba mea se plimba pe gatul ei, ii arunc sutienul in mare, o mana de spuma il fura, bluzita zboara spre nisip, ii simt sfarcurile pe cerul gurii, ca opaituri incinse, sunt posedat, geme usor, se lasa in genunchi, pe nisip, ma priveste doar o data in ochi, apoi priveste marea, o secunda, o priveste lung…apoi imi strecoara usor membrul in gura ei umeda, are multa saliva pe care o distribuie egal pe gland, o simt cat este de excitata…membrul meu luceste in gura ei, scabros, erotic, primar, cu unghiile ei vopsite rosu aprins imi zgarie imperceptibil testicolele…continua sa suga incet, imi pleznesc ochii ocult in orbitele noptii, ascult cum valurile pasesc usor pe tarm…pline de sare asa cum ii este pielea ei, ea pe care o patrund adanc, cu fata spre mare, rezemat cu genunchiul stang in nisip;... ii pun mana in gat, ca un caus, ii place, geme, se cabreaza, ii simt striatiile din ea, punctul g, umorile, ii simt saliva uscata in gura…

Prefera sa termin in gura ei, amestecandu-mi samanta cu spuma marii, apoi ne spalam intre valuri, si hohotim de ras in tamaia noptii…
Adormim…

miercuri, 29 iulie 2009

casa noua...

m-am mutat in casa noua...miroase a mosc si a incertitudine...noaptea e din ce in ce mai neagra, si mai rece si mai dulce...si ador susurul greierilor, care canta la fel de cand m-am nascut si pana azi...cantul lor defineste noaptea de vara, unica si cremoasa, miracol pur, imi place sa fac dragoste cu noaptea de vara, sa dorm in ea, cu ea, prin ea...sa o miros pe un balansoar, sa o respir...

...lumea e atat de frumoasa, are atat de multe culori, si de multe ori trecem pe langa ele si ne bagam pula...suntem orbi, prosti si orbi, surzi si orbi...cand ar trebui de fapt sa ne taram in genunchi printre flori, frunze, vreascuri, muguri, sa le luam in palma, sa le strivim la sani...lasam viata sa fie o fututa de fatalitate ranceda si plictisitoare...cum poate fi plictisitoare o viata?! cum poate fi plictisitor ceva in care ai fost proiectat dupa ce ai castigat o cursa la care ai luat startul alaturi de inca cateva miliarde de spermatozoizi?...imbecili mai suntem cateodata...

...tarim o minune, ceva iesit din comun, pana si comunul este iesit din comun...si noi "ne plictisim"...

m-am mutat in casa noua...sambata plec la mare sa ma rostogolesc in nisip si sa fac dragoste pe faleza...vreau sa merit ca traiesc...

miercuri, 22 iulie 2009

Scrisoare pentru o mama...

gasita intr-o sticla pe mare...

"draga mama,

imi pare rau ca te-am ascultat, atata timp; imi pare rau, fiind la un pas sa-mi distrug sanatatea, viata, inima si sufletul; sa le distrug pe altarul egoismului tau meschin; spuneai ca ma iubesti atat de mult, in schimb ma sufocai cu aceasta toxica iubire, atat de mult incat nu mai puteam respira...si eram atat de singur...
da...ai fost toxica, o toxina infernala care m-a legat cu lanturile neputintei atatia ani...

...regret ca nu am putut, nu am avut forta si puterea sa ma rup, sa fug , sa ma ascund...ar fi trebuit sa o fac mult mai devreme;

mama...dragostea ta pentru copiii tai este de fapt manifestul egoismului tau; tu nu m-ai iubit cu adevarat, nici macar pe tine nu te-ai iubit, insa ti-ai trimis fricile in mine, ca sa te vindeci tu...ai incercat sa imi virusezi viata, sa o retraieti pe a mea, sa decizi in locul meu, sa alegi in locul meu...nu te-a interesat niciodata ce imi place mie, ce vreau eu, ce simt eu, ce plang eu, ce imi doresc eu...

...m-ai luat de brat ca pe o marioneta si ma azvarleai in directia dorintelor tale, poftelor tale, fricilor tale...

sper din tot sufletul sa te schimbi si sa nu mai urasti...si sa descoperi cu adevarat ce inseamna a iubi...

eu nu pot decat sa iti dau inapoi fricile, spaimele, temerile...sunt ale tale, nu imi apartin, eu m-am decis sa traiesc viata mea...

ai grija de tine si iubeste...cu adevarat..."

joi, 16 iulie 2009

Artmania si litri de bere pe ritmuri salbatice

ma pregatesc pentru Artmania 2009...Sibiu, road trip, bere, muzica, Opeth...
sunt inca incorsetat in costumul meu gri de toate zilele, insa maine dimineata voi respira prin toti porii mei aerul metalic al sibiului in mijlocul verii...

visez deja head bang-uri si riff-urile majestuoase ale lui Akerfeld...

luni, 13 iulie 2009

Scrisoare despre ciuda

Draga .......,

Imaginea ta incepe usor-usor sa se stinga in sufletul meu...fara ca eu sa pot face ceva ce ar putea interveni in fata imuabilului...
Altadata nu mi-ar fi pasat atat, insa, la naiba, incerc sa inteleg ce a fost atat de...unic, incat sa ma poata stoarce de vlaga pana acolo incat sa te visez cu ochii deschisi...te visam pe tine? visam ideea de tine?...sau ceva ce nu am putut avea?..eram gelos pe timpul atat de scurt in care te-am avut aproape?...sau pe faptul ca , egoist fiind, mi-a fost prea frica sa nu pierd ceea ce ma rascolise atat...

...pentru ca, da, m-ai rascolit, asa cum rascolesti cu un lemn uscat jaraticul, si sar scantei din spuza, pana pe obraz, ca sa te arda...m-ai rascolit din prima seara cand mi-ai aratat degetul tau stramb, si ochii aceia ciudati, pe care scria ceva ce nici azi nu am deslusit...o poveste? poate ca da, asa mi-ai aratat de la inceput, erai in cautarea unei povesti, si eu eram in cautarea unei spuneri de povesti, imi doream in adancul sufletului meu sa se aprinda jaraticul ala si sa vina cineva sa-l scormoneasca cu un lemn uscat...sa ies la suprafata, sa nu-mi mai fie frica de povesti, de oameni, de tine...

si ai venit tu...asa s-a intamplat...mi-e si greu sa vorbesc despre tine sau cu tine altfel decat in rama frumos colorata a unei povesti, acolo unde orice se poate intampla, chiar si intoarcerea ta, chiar si podul acela de la Paris, chiar si...in lumea noastra reala insa, multe din aceste lucruri nu se mai pot intampla, le-a luat vantul si le-a spulberat, de aceea poate inimile noastre mici au nevoie de povesti, sa le dezgroape, sa le aduca inapoi, in mintea noastra, sa le pregateasca pentru iubire sau pentru mai mult...

in rama aceea frumos colorata, te vad si acum cantand la pian, departe, intr-o lume departe, si nu pot decat sa mi te imaginez, cu ochii tai, cu degetele tale, cu parul tau, cu diminetile tale...esti acolo, in turnul acela de fildes al povestii mele, si imi este frica sa te caut...

te intrebi, probabil, de ce nu pot uita?...de ce imi este greu sa trec peste timpul atat de scurt?...ma intreb si eu si adevarul este ca incep sa te uit...incep usor usor, si nu tine de mine, tine de sufletul meu dornic sa reinvie spre lume, dar...nu vreau sa te uit, nu am vrut de la inceput, si mi-a fost teama de la inceput sa ma arunc cu capul inainte in aceasta poveste, inima mea nu era pregatita, stiam ca pot sa sufar, stiam in sinea mea ca ma expun la ceva foarte frumos...

...ceva ce nu am cautat...ceva ce a venit singur, si purta numele tau...si mi-a aratat ca o floare pe care o culegi dintr-o vale stearpa plina de maracini...o floare care iti canta la ureche si te ademeneste cu parfumul ei, si pe care vrei sa o tii mereu deasupra tamplei tale...si , da, mi-am deschis inima fara sa te cunosc, da, am plans, si da, da, te-ai speriat!...si floarea s-a ofilit inainte de vreme, si n-am stiut sa o mai trezesc...

...adevarul e ca ai plecat atat de repede, poate mai repede decat copila din poveste, si eu...in lumea aceasta atat de concreta, de costume gri si impozante, de oameni nepasatori, gri si care scuipa pe jos cu sictir...eu, pot fi copilul care sa te caute?...exista livada undeva? exista culori? exista povestea aceea fara sfarsit...?

...incep sa te uit...si mi-e ciuda...

luni, 29 iunie 2009

Mort de fame...

Pe MJ l-a omorat de fapt faima...celebritatea; ma uitam la un interviu cu el, in care isi striga disperarea de a nu putea duce o viata normala, cu un carucior de cumparaturi intr-un supermarket, fara sa fie asaltat de sute de fani care sa-i ceara sa le arate Moonwalk live...
...prea multa iubire omoara, si omoara lent, ca o otrava amara, desfiguranta; prea multa iubire dezumanizeaza, se transforma in absurd, pentru ca nu poti lupta cu prea multa iubire...
...in 1992, o fata prada unui moment isteric, pe care Michael o chemase pe scena sa o imbratiseze, a trebuit sa fie indepartata din bratele artistului de catre 5 bodyguarzi vanjosi...iubirea prea mare e oarba si animalizeaza, ucide, naste monstri...

...si el asa a murit, dezumanizat, desfigurat, paranoic si plin de chimicale...iubit fiind de milioane de oameni...

...a fost prea mult

luni, 22 iunie 2009

Bookfest 2009

Am fost si la bookfest...lume multa, ferindu-se de caldura printre carti, mici si bere la exterior, carti la interior, multe carti

miercuri, 17 iunie 2009

Beautiful rebound

...cum se schimba lucrurile :)

mi-ai zambit atat de frumos...si unghiile tale rosii invaluiau ceasca de cafea cu o placere carnala...iar sarutul nostru a zguduit toti copacii din cismigiu...si te-am privit in ochi cu o dorinta pura, sublima, ireala...

...stiam si stiai ca maine vom merge impreuna la teatru...mana in mana...si vom rade si vom aplauda, aici in inima bucurestiului...tu si eu...ca o floare ce infloreste brusc, dar atat de frumos...

...mi-ai zambit atat de frumos...

luni, 15 iunie 2009

Unforgettable....

...in every way...notele de jazz, himere pe obraji, pe buze pline de sare marina, pe o plaja imensa, asa cum era si aceea din l'ete indien, unde s-a nascut iubirea in ciuda imposibilului...l'amour eternel, da, s-a nascut pe o plaja, departe de lume, departe de semne de intrebare...si pasii mei au mangaiat acea plaja, care acum imi lipseste, talpile mele sarutau in nestire pumni de nisip, iar briza ne mangaia parul, cu luciri de astre mute...notele de jazz au cazut una cate una, ca muste bizare, inecandu-se in indiferenta, si am murit amandoi acolo, pe acea plaja...si ne-am nascut din nou...undeva, candva...

...si imi lipsesc unghiile in carnea mea, si saruturile sarate, si genunchii mici si rotunzi, si noptile, si serile si "dragul meu..." si aberatiile...

...unforgettable

miercuri, 10 iunie 2009

Povestea tarfelor noastre triste

Tolontan le numea azi “triada tupeului”; mie mi se pare o eticheta prea bombastica si romanesca pentru a le identifica pe cele 3 “doamne” ale politichiei romanesti, EBA, Ridzi si Udrea, adevarate animale (a se citi vaci…) politice, dupa cum spunea un filosof a carui existenta ii este in mod sigur necunoscuta cel putin duduei EBA (e vorba de Aristotel)…eu le-as numi pur si simplu tarfe…si nu pentru ca sug pula pe holurile ministerelor sau pe sub mesele de fitze ale cafenelelor din Dorobanti, ci pur si simpu pentru ca se vand pe bani pe taraba slinoasa a politicii romanesti…

…aceste pitipoance nesarate, care mai de care mai ferchezuite si injectate in buze cu silicon, analfabete de meserie sau amante de marinari, muiste de lux prin apartamente prezidentiale sau sotii de infractorii notorii, aceste tarfe de doi lei bucata isi permit sa se erijeze in mari doamne non-conformiste ale politicii romanesti ; singura lor calitate fiind ca sunt fie amanta lu…, sau fiica lu…, sau tarfa lu…, nu intelegem cum aceasta tara poate ajunge in acest hal de depravare incat sa poata produca asemenea exemplare care sa ne conduca…si o fac cu zambetul pe buze, ca si cum le-a fatat mamele lor ministre direct si nu curve de colt de strada ce sunt in realitate…

…e cazul sa luam atitudine fata de ascensiunea acestor nulitati, atatia cat mai suntem in tara asta care mai avem un dram de bun-simt ; gluma deja s-a ingrosat prea mult, ca fardurile grosolane de pe obrajii scamosati ai Elenei Udrea si e timpul sa le dam cate un sut in cur acestor pipite, mai ales ca cea mai proasta dintre ele, donsoara EBA, fetita tatii, a ajuns bine merci in parlementul europei, cu jdemii de euroi pe luna....

luni, 8 iunie 2009

Sibiu - capitala culturala

...si am fost la Sibiu, pentru Festivalul international de teatru; Sibiul incepe sa imi placa din ce in ce mai mult, poate pentru ca reuseste sa condenseze in doua piete, una mare si una mica, o uriasa cantitate de cultura, voie buna si civilizatie:da, pentru ca Sibiul este un oras civilizat, unde nu se injura la stop, unde daca intrebi un om unde gasesti cutare lucru, se tine ca scaiul de tine pana iti arata (ca politista aceea draguta care a strabatut vreo 300 de metri cu mine doar pentru a-mi gasi un pliant cu programul festivalului...).
Atmosfera a fost una de evadare pentru mine; evadare din cotidianul prafuit al Bucurestiului, pentru a-i asculta pe mexicanii de la Tito & Tarantula :

...sau pentru o portie de ras alaturi de saltimbancii roscovani de la o trupa germana:
.
Au mai fost cateva concerte clasice, piese de teatru improvizate pe stradute, aer de comedia del'arte, fosnet de multime, zambete, o seara minunata de iunie, multi copii razand in hohote la piruetele saltimbancilor, procesiuni, comici de strada, bere, multa bere, si multa, multa buna-dispozitie. De admirat efortul acelor artisti, multi dintre ei anonimi, care insa m-au facut, prin jocul lor si prin placerea de a face spectacol autentic, sa inteleg ce inseamna arta si sa am si mai multa desconsideratie pentru duduitele platinate care o freaca pe micul ecran si au pretentia sa se numeasca "artiste".




Astept cu interes Artmania din iulie...am rezervat deja hotelul :)


Later edit - dupa portia de evadare m-am intors bineinteles in bucuresti, si m-am racordat la realitatea cotidiana a metropulei: dupa ce am iesit de pe autostrada, un mertan negru plin de cocalari mi s-a pus in coasta claxonand ca la nebuni, apoi m-a depasit doar pentru a-i viziona pe handicapatii mintal facand semne demne de cartea junglei, pentru a-mi taia apoi fata si a frana brusc in fata mea; noroc ca mi-am dat seama de manevra si am evitat...cocalarii turmentati au demarat apoi in tromba fiind la doua degete sa spulbere un tataie pe o trecere de pietoni

...apoi, uitandu-ma la stiri, am inteles despre ce era vorba: se bucurau pentru victoriile lui becali si elenei basescu la europarlamentare...MULTA MUIE PENTRU EBA SI PENTRU GIGI SI DE ASEMENEA PENTRU COHORTELE LOR DE COCALARI VOTANTI

marți, 2 iunie 2009

Iubire si petale...

...Iubim...mai mult decat murim, mai mult decat traim; ne place sa o spunem, sa o fluturam din varful buzelor, sa o mestecam, sa o scuipam peste umar...iubire...poate un sentiment prea inuman ca sa ne poate mentine lucizi atunci cand credem ca iubim; ne sustragem vietii iubind, sau crezand ca iubim, ii dam nume, etichete, dansam, zambim in mijlocul furtunii...exaltati si uzi pana la piele; muscam cu sete din toate fructele, muscam cu sete unul din altul, zburam si facem semne in nisip...toate pentru ca iubim, toate pentru ca nu putem defini iubirea...

...iubind, disecam: sentimente, oameni, vise, gesturi, saruturi, nopti de dragoste; comentam, analizam si etichetam, cu patos si cu zarva, definim iubirea, definim dragostea, care pare-se nu este acelasi lucru, rupem petale din aceeasi floare si le asternem pe suflet...iubirea e siluita, imprumutata, acuzata, adorata, linsata sau chiar expediata in randul monstrilor mitici...iubirea este abstract, iubirea este concret, doare si alina, e rece si e calda, poarta mai multe nume si raspunde la mai multe strigate...

...iubirea e melatonina...

duminică, 31 mai 2009

405

...pasii m-au purtat catre tine, asa cum marea poarta cochiliile stravezii...talpile noastre s-au atins in nisipul marii, iar tu m-ai purtat pe faleza cu o grija aproape ocrotitoare, cu fast de regina egipteana...ne-am sarutat, am vorbit, am ras, in general am facut lucruri simple, ca in dimineata aceea nenascuta cand ne-am strans in brate, fiecare dintre noi venind de undeva, de departe pentru a ajunge atat de aproape...ne-am rostit numele, am admirat impreuna fosnetul copacilor, ne-am balacit talpile in mare, ne-am umplut parul si ochii cu nisip, ca niste copii...

...poate ca am avut amandoi puterea sa luam iluzia de acolo, de unde era agatata si sa o coboram intre noi doi, transformand-o in ceva palpabil, inca fara nume, dar pulsand ca o inima...iar poate, visul nostru a coborat in praful drumului ca sa fie ucis cu pumnalul ruginit al concretului...

...tot ce a ramas este mirosul marii intre noi, valurile ei izbindup-se de stanci, si un inceput de dor...sau mai multe...poate 405

luni, 25 mai 2009

Wish you were here...

...se scurg ultimele flori de pe trupul primaverii, iar mie mi-e dor de mare...stiu ca, undeva, acolo, langa valurile ei esti tu...

wish you were here...

...stiu ca vocea mea ajunge pana la tine si se intoarce plina de parfumuri; stiu ca noi doi suntem mai mult decat o intamplare, fie si ea nascuta din mare...


wish you were here...

...stiu ca te privesc si ma privesti, desi intre ochii nostri sunt distante lungi; mai stiu ca vocea ta ma linisteste si ma face sa zambesc...; si stiu ca marea ne sopteste in fiecare seara, si ne va mangaia talpile impreunate atunci cand, pe malul ei, vom innota in acvariul nostru imaginar...

wish you were here...

vineri, 22 mai 2009

Boc si engleza aviara...


...A venit timpul sa vorbim un pic si despre prim ministrul nostru cel drag...Emil Boc; (apropo - stiti care e cea mai scurta gluma?..."Boc"...). Eu il numesc premierul de jucarie, nu pentru ca e mic, ci pentru ca e o jucarie in mana marinelului si in plus tot ce face pare de jucarie...propun sa i se dea un castel la disneyland sa faca acolo pe prim-ministrul

...nu are sens sa discut despre competenta domniei-sale, pentru ca e clar ca e depasit...in plus, a mai venit si criza, deci va puteti imagina marimea gurilor cascate a neputinta prin cabinetul ala de balta...

Dupa ce s-a cam facut de ras cand s-a ridicat pe varfuri in fata tarii ca sa para mai inalt, Emil Boc se intalneste zilele trecute cu managerul local de la Nokia, cu care are o conversatie aiuristica, in engleza; dupa ce se fac prezentarile de rigoare, premierul incearca sa destinda atmosfera cu o gluma probabil, dar ce tot ce reuseste este sa il ameninte pe bietul om cu gripa aviara ("...but you know, aviara gripa" in engleza domnului Boc); acum, lasand la o parte exprimarea nepermisa in engleza (sincer daca aduni un homeless de pe bulevard si il pui sa-si stalceasca doua fraze in engleza, le stalceste mai aproape de realitate decat politicienii romani...), ce fel de gluma e asta cu un invitat oficial..adica e demna de Mister Been; normal ca managerul de la Nokia a zambit incurcat si a inganat "I'm healthy..."; gafa insa ramane si pateaza si mai mult clasa asta politica de muppeti, care toarna gafe dupa gafe, cu o seninatate debordanta...nu ne ramane decat sa ne amuzam, sa redem de ei, sa-i aratam cu degetul si ...sa-i votam...

joi, 21 mai 2009

Despre maimutele urbane...

...Citeam ieri despre ultima patanie a campioanei olimpice Constantina Dita Tomescu (si nu la orice proba, ci la maraton...) printr-una din padurile bucurestene (Snagov): in timp ce isi desfasura antrenamentul zilnic de cativa zeci de km, un grup de oameni ai cavernelor au ales sa-si exercite tehnica de aruncare a pet-urilor cu resturi de bere pe atleta, asezonand intregul exercitiu cu onomatopeele de rigoare (rasete, hlizituri etc...).

Stirea in sine poate parea banala in Romania, tara in care daca lasi geamul jos la stop risti sa te trezesti cu cateva flegme pe rever; nu, ceea ce frapeaza la aceasta istorioara urbana, este tristetea care razbate din ea; faptul ca o campioana olimpica ce a ales sa concureze pentru Romania (desi putea foarte bine sa o faca pentru Statele Unite...) este batjocorita la ea acasa de un grup de animale excitate. Oare se mai poate face ceva pentru tara asta? cu siguranta ca jegosii respectivi puteau a manele si isi scosesera burtile slinoase la un mic si mai multe beri la pet in padure, probabil de mana cu pitipoancele nespalate sau cu turma de puradei...

...aceasta armata de cetateni recenti, ragaitori si manelisti, total defazati fata de orice norma de bun simt si buna conduita, incepe sa fie reprezentativa pentru populatia romaneasca...este trist, pentru ca ne dam seama ca acesti neandhertalieni scapati din grotele istoriei incep sa defineasca, incep sa comande...

...trebuie sa luam atitudine!; trebuie sa ne saturam de platitudinea a "si ce vrei sa facem , sunt prea multi..."; trebuie sa mergem peste ei si sa-i luam la rost, asa cum o face Andrei Vochin in spotul acela genial al gsp.ro cand da navala intr-un vestiar de manelisti, cerandu-le sa se trezeasca...;

miercuri, 20 mai 2009

Ciobanul si antrenoratul...


...De-abia eliberat din parnaie (locul unde sufletul sau s-ar simti probabil cel mai bine...), ciobanul mioritic, papusa mediatica, gigi beecaliii, nu inceteaza sa ne mire prin prostia sa de o seninatate afisata si se pare, perpetua...dupa ce se cacase pe el de frica cand ii pusesera mascatii bratari, latifundiarul continua sa dea cu bata in balta, progresand in distrugerea celei mai titrate echipe de fotbal a romaniei, Steaua Bucuresti...

...dupa ce a sters pe jos cu foste glorii gen Hagi si Lacatus, pe ultimul (folosindu-se de naivitatea si bunatatea umana ingenua a fostului numar sapte...) chiar batjocorindu-l de doua ori si facandu-l sa paraseasca echipa de tot atatea ori, ciobanul isi aroga acum merite de antrenor al echipei Steaua, demonstrand ca prostia nu are limite si nici rusine...din exterior actiunea maimutei cu ranga si maybach poate parea hilara si chiar pitoreasca;insa pentru iubitorii acestui club, gluma scabroasa a acestui personaj autodeclamat crestin si care vara dolarii cu lopata pe gatul preotilor corupti , (poate-poate reuseste sa-l cumpere pana si pe Dumnezeu ) se ingroasa din ce in ce mai mult...

...oare ce s-o petrece in mintea prostovanului cu verzisori daca el isi inchipuie ca stie mai mult fotbal decat Hagi (3 prezente la mondiale, 3 la europene etc etc etc...); ce boala devastatoare ii mananca neuronii incat sa creada asa ceva?

...Bravos Natiune! Halal sa-ti fie!...

marți, 19 mai 2009

Wall-e si reamintirea lucrurilor simple...


...Am vazut in sfarsit Wall-e...am ezitat, nu ma atragea ideea, film de animatie cu un robotel; nu foarte palpitant...

acum insa, dupa ce l-am vazut...nu regret; cred ca ultimul film care m-a lasat cu o asemenea banda adeziva deasupra gurii cascate a fost American Beauty...pe care l-am vazut din intamplare acum multi ani si la care m-am intors in aceeasi sala de cinema cu acelasi suras tamp si neincrezator in coltul buzelor...

...Nici dupa ce s-a terminat filmul nu stiam ce e cu mine...imi veneau franturi de film in minte, ca scena de la final cand Eve incerca sa-l faca sa-si amninteasca...unii o pot numi dulcegarie; insa nu e asta, si simt si acum asta...dansul lor in spatiu, atat de uman din partea unor robotei...vocea ei de o disperare sfasietoare, rotocoalele lor printre stele...mirosea a lucruri simple, a lucruri pe care le-am trait toti si dorim sa le traim in continuare, ca niste suckeri, ca niste...robotei; avea ceva din odiseea spatiala 2001, dar fara cortegiul mortuar de intrebari fara raspuns...


...in schimb cu planta verde a raspunsurilor adevarate, pe care noua oamenilor ni le transmit niste fiinte neinsufletite...Wall-e si Eve...e povestea noastra, a oamenilor...

...iar la mine, personal, corespunde cu inceputul a ceva...poate tot atat de neasteptat...

luni, 18 mai 2009

Pulanonstop.com

...Nu, degeneratilor, nu este vorba de ultimul site in materie de pornache...dimpotriva, pulanonstop.com reprezinta o extraordinare idee de marketing a colegilor nostri croati, dornici sa-si promoveze cum se cuvine minunata lor statiune cu nume nefericit la nord de Dunare...

...ceea ce puteti urmari mai jos este filmuletul de prezentare al campaniei, in care intreaga populatie a micutului oras croat (indiferent de varsta sau sex...) striga in gura mare: pulaaaaaa...!...evident mandri de urbea lor si de potentialul turistic al acesteia...


ceea ce este cu adevarat interesant in toata aceasta tarasenie, este ca aceeasi campanie se poate aplica foarte bine in orice oras sau satuc din tarisoara noastra mult iubita, fara ca acest lucru sa stirbeasca din adevar...al doilea filmulet ne prezinta cum ar arata o ipotetica campanie in Romania :)

Enjoy!

Femeia surprinzatoare...



...Ea pluteste, nu merge, fara ifose, fara gargara, femeia-poveste, de un erotism pur, nedisimulat, stimulant...ea canta, nu vorbeste, sopteste, valseaza, falseaza, stropi de ploaie pe maneci, sanii artistici, unghiile fine, gatul subtire...

...femeia surprinzatoare, pe strada, pe stradute intunecate, ilogica, elementara, matca sa iubirii, matca a povestii...stapana pe senzualitatea ei, fara complexe si etichete, fara stapan si cu multe, multe lumini si umbre...

duminică, 17 mai 2009

Jazz si canapeaua alba...

...noaptea imi mangaie usor narile, parfum de magnolie vie, neinceputa...greierii tremura usor pe arpegiile intunericului si scarile ce dau in gradina mi se par somptuoase si laptoase...in gradina adie un vant usor, iar eu urc treptele cu nesat, purtat de o aroma, nu stiu ce este, dar o simt, este acolo, este unica, nu stiam ca o voi gasi atat de ciudat dar parca imi mangaie obrajii...si imi place...

...Ferestrele frantuzesti sunt larg deschise si dau in sala mare, cu lespezile grele, albe...intrezaresc canapeaua alba, parca ireala, si ma las atras de un sunet placut, din ce in ce mai placut, din ce in ce mai viu...jazz...notele mi se sparg cu sete pe sira spinarii, si ma las purtat de iuresul lor in mijlocul incaperii...ferestrele deschise lasa sa patrunda printre draperii un fior placut, briza de noapte, si muzica ma cheama usor, ca un indemn...

...ea este acolo, cu rochia neagra maturand usor lespedea, cu parul pe umeri, miscandu-se usor pe ritmul acela atat de uman...nu ma vede...ma apropii, stiu ca ceva din fiinta ei ma cheama, stie ca sunt acolo, ca o naluca...umerii ei sunt atat de albi, atat de calzi, atat de rotunzi si nu ma pot abtine sa nu ii mangai, cu dosul degetelor, intr-o miscare usoara, in ritmul intetit al jazz-ului...ea se intoarce incet, cu ochii inchisi si buzele ei sunt atat de calde, atat de moi, atat de vii...muzica ne mangaie pe amandoi si, inveliti in note de jazz, ne atingem trupurile intru-un dans vibrant, plutind peste lespezi si peste lume...

Jurnalul tarfei metafizice


..."paharul de vin rosu e aproape gol, iar afara bate un vant rece; mi-e sete, dar nu de vin, imi sterg cu degetele transpiratia de pe sani, fredonez o melodie, un cantecel de leagan, ca pe vremea cand mama ma legana sub nucul acela batran, in diminetile alea de vara torida...eram un copil frumos, si acum mai am poze, poze ingalbenite de ganduri, de vreme, de oameni...

...ultimul meu client a fumat cu mine o tigara, un tip insurat de 10 ani, frumos imbracat, elegant si parfumat, cu bretele si ochelari gri, pe care si i-a sters tacticos inainte sa se dezbrace, punandu-i pe noptiera...il priveam cu tigara in mana, pe jumatate dezbracata si eu, ma excita cumva, dar nu intelegeam cu ce, poate cu parfumul acela dulce...nu m-a intrebat nimic, nu a vorbit nimic, a preferat sa ma prinda de par si sa ma patrunda pe la spate cu un icnet scurt, de porc...timp de zece minute nu a schimbat pozitia, icnea si futea ca la comanda, ii transpirasera pulpele iar cu mana dreapta ma strangea usor de gat, eu, tarfa lui, platita si posedata, tarfa de mine, imi placea, il simteam atat de tare in mine, ca un animal, brut si concret, fara inflorituri, boabe de sudoare, icnet inecat, muscam perna, mana lui imi facea bine, ma strangea suficient de tare sa ma excite pervers...inaintea lui, un student timid, cu nasul carn, plictisita...

...a ejaculat lung, din toti rarunchii, cu acelasi icnet infundat, dupa care s-a retras discret, imbracand-se cu migala...ochelarii gri, costumul negru...

...vinul e pe terminat, vin rosu pentru o tarfa ca mine, imi vine sa plang in pahar, sa amestec lacrimile cu alcoolul, eu, tarfa din mine, femeia din mine..."

sâmbătă, 16 mai 2009

Poveste urbana 3: iubire gol-goluta

...sunt lovit un pic de aripa romantismului, insa nu ma pot abtine sa nu sheruiesc cu voi o bizara yet frumoasa poveste de dragoste din strania noastra contemporaneitate, ca inca o dovada ca desi locuim pe aceeasi planeta suntem captivi in lumi diferite...

...e vorba despre doi nudisti de meserie, un romeo si julietta plini de nonconformism si carora nu le pasa chiar deloc de ce cred puristii cu fetele lungi (care folosesc termeni vagi ca rusine, imoralitate, decadenta etc etc... de fapt in marea majoritate niste babe nefutute...dar despre ele in alt episod...)

...in lumea lor ciudata pentru noi, dar atat de normala si plina de sens pentru ei, cele doua love birds, dupa ce s-au intalnit pe net , au hotarat sa isi dea intalnire pe un teren de fotbal, in fata a catorva zeci de mii de suflete, alergand unul spre celalalt printre fotbalisti si arbitrii, cu o armata de stewarzi dupa fundul lor (la propriu...), reusind intr-un final sa se stranga in brate , doar pentru a fi separati de oamenii de ordine, in strigatele dezaprobatoare ale multimii incalzite de spectacolul nud...

...bineinteles, s-au casatorit, insa nu asta e important, ci secundele alea de nebunie cand nu le pasa de nimeni si nimic si alergau goi prin iarba, dandu-ne cateva perechi de palme noua, oamenilor noi, cei in constume gri patate de lacrimi invizibile, cei care locuim fiecare in colivia lui invizibila, de dimineata pana seara, cei care privindu-i am intrezarit un pic lumea de dincolo de zabrele...


joi, 14 mai 2009

Livada...

...Hmmm...ce frumos mirosea livada, in luna mai, aproape de amurg, cand mugurii se scufundau in licoarea vazduhului si trimiteau un parfum atat de frumos, atat de frumos..si parfumul lor se unea cu alte parfumuri, venite de prin alte livezi, si toate inventau cuvantul dulce pe buzele ei, si toate inventau cuvantul zambet pe obrajii lui, si amandoi respirau usor, la unison, doar ei doi, in doar livada lor, in luna aceea de mai...

...copilul si copila adormeau unul in bratele altuia, goi, iar sus ochiul rotund al lunii ii mangaia pe par si pe frunte, cu raze subtiri si stravezii...stelele toate luminau departe, departe, iar copilul agata una, cu varful aratatorului si o arunca gingas printre buclele ei negre, ale copilei ce adormise zambind, printre siluetele stravezii ale merilor, caisilor si prunilor...ba erau si cativa gutui subtiri, ca sa nu mai vorbim de parul batran, cu trunchiul lucios, din care se nasteau fluturi albi, laptosi, la fiecare inceput de primavara...


...noaptea era de acum neagra, dar copilului nu ii era frig...

dimineata copilul isi plimba degetele prin roua de pe frunzele piersicului de deasupra lui, si inghiti cu toata inima lui un manunchi intreg de mireseme ale livezii, care mai crescuse o zi, spre parguiala de peste vara...

intr-una dintre diminetile urmatoare, copila se trezi un pic speriata, asa cum nu mai fusese niciodata, iar ochii ei frumosi, atat de calzi si sinceri clipeau usor, cu lumina rasaritului sangeriu pe pleope...copilul se apropie de ea, si tinand-o de mana o saruta usor, pe coltul buzelor, acolo unde de obicei ii incepeau zambetele...

"te iubesc..." ii sopti el, strangand-o in brate, iar in spatele lui soarele lucea rosu ca o amenintare...

copila il lua de mana, si , stergandu-si pe furis o lacrima care se agatase chiar acolo, in coltul buzelor, unde copilul o sarutase cu foc, tragandu-l dupa ea, ajunsera in mijlocul livezii lor, unde crescuse de cand se stiau un copac alb, ce nu avea nume, iar primavara aceasta ii crescusera flori sangerii...acum avea crengile toate apasate de greutatea fructelor mari, rotunde si rosii, de un rosu aprins...copilul muscase dintr-unul, doar o bucatica, chiar cand se trezise in dimineata asta...muscase cu pofta, cu nesat...

..copila cazu in genunchi, si ii ardeau lacrimile obrajii curati, iar un vanticel stangagi o mangaia lin pe umerii goi; buclele negre ii cadeau in dezordine pe sani...

...intr-un tarziu se ridica, il privi o singura data, si iesi din livada, departandu-se usor de lumea lor ce abia prinsese viata...copilul o urmari cu privirea pana cand parul ei negru se facu una cu verdele campiei si albastrul cerului o inghiti de tot, ca pe o parere...

...livada ingheta usor sub un alt amurg, mai rece ca niciodata, iar copilul adormi singur, cu genunghii la piept, straveziu si invinetit de un frig aprig...

miercuri, 13 mai 2009

Scaunul electric pentru EBA

....deci sunt foarte foarte prolific astazi, nush ce e cu mine...cred ca e de la ghips (nu v-am spus, stau pe bara 3 saptamani pentru o entorsa la genunchi...ce bucuros sunt!)

...anyway, subiectul acestei postari il reprezinta simpaticuta donsoara Elena Ceau...pardon Basescu, aceasta perpetua cutie cu enormitati a politicii romanesti, duduie de dorobanti, supranumita EBA (personal cred ca e o prescurtare de la Ebola...). De data asta, duduca hazlie si proasta (ah..da! sa nu ne ascundem dupa deste, miroase a ceva putred de prost in danemarca...adica in tigva domnisoarei analfabete...) ne vorbeste despre cadoul pe care mama sa i l-a pregatit unui prieten in varsta, anume...UN SCAUN ELECTRIC; da, ati citit bine, e vorba de un scaun electric, cu cod de bare si tot ce mai vreti, cu extraoptiuni (cutiuta pentru cenusa, tansformator de enspe mii de volti, cartulie de rugaciuni, o ultima tigara etc... etc...)

..adica te doare mintea...cat de proasta trebuie sa fii?!...inteleg ca este analfabeta si n-o dau comentariile literare afara din casa sa de ste de mii de euroi...dar totusi candideaza la o functie de europarlamentar...cred ca elenei basescu ar fi bine sa i se pregateasca o canapea electrica la bruxelles, ca oricum e mai proasta ca una bucata varza de bruxelles, nu de alta dar ar fi bine sa i se pajeasca si dopul de pluta pe care il are pe post de creier, poate dracu functioneaza mai bine...

Poveste urbana 2

...daca o sa afle vreodata, am sa neg...nu vreau ca fetita mea sa aiba un tata ca el; chiar nu vreau, am sa neg, nu am sa recunosc ca este a lui...am auzit ca face si trafic de carne vie...and stuff...intelegi de ce nu vreau sa am de-a face cu el?

...nu vreau o asemenea persoana in fata fetitei mele...dar l-am vrut in preajma mea, cand ma privea cu ochii lui mari si verzi de don juan grec, parul lung si negru, obrajii nerasi de zeitate umanizata...ma topeam...da..asta e adevarul, si poate...poate de aceea am pastrat fetita, copilul meu...imi iubesc copilul...

...era un artist neinteles, un cantaret care se lupta cu morile de vant, tinea piept veninului lumii, asa se plangea toata ziua, asa m-a ademenit langa el, ca un mag perfid; viata lui, mi-a pictat-o in culori sangerii de brugel, cu parintii sai devorati de ura, copilaria pe vasul acela de detinuti politici, sub biciurile marinarilor alocoolici, fortat sa spele latrinele...ce viata lipsita de lumina, plina de dezamagiri...

...asa m-a atras, el, the perfect killer, asasin al sentimentelor mele...si l-am iubit...am cazut prada noptilor acelea pe plaja, cand eram doar noi si marea, iar nisipul ni se urca pe degetele de la picioare, si luna ne spala trupurile...l-am iubit...

...intr-o zi nu mi-a mai raspuns la telefon...am sunat ca disperata...plangeam, injuram; am ajuns desculta la el la usa, am stat trei ore, bateam cu pumnii, doar ecouri stridente...intr-un tarziu a iesit, in halatul ala albastru, avea o bata de baseball in mana, m-a amenintat ca ma bate...

...apoi a plecat din tara; el, barmanul cantaret neinteles...apoi am aflat ca port copilul lui; al meu si al lui, doar al meu...

...nu ii voi spune...nu ii voi spune...

Poveste urbana

...Elena avea privirea aceea de sfinx, cand te fixa cu umerii goi si cu tigara slim in varful buzelor; avea ochii verzi, un verde spalacit amestecat cu cenusa...la 20 de ani fuma doua pachete pe zi insa nu-i stirbea cu nimic aerul de noblete cantacuzina afisata fara ostentatie...Elenei ii placea sa danseze noaptea, in gradinita din fata casei...

...Ioan, fratele Elenei, sahist international: inaintea fiecarei partide bea un pahar cu suc de morcovi amestecat cu doua oua de prepelita crude, si scotea sunete ciudate in timpul partidei pentru intimidarea adversarului; numai ca adversara lui de azi, o rusoaica cu buzele rosii, ii facea inima sa-i bata atat de puternic incat gresise copilareste doua mutari, iar urmatoarea risca sa fie fatala...in pauza, in toaleta feminina de la etajul 2, rusoaica cu buze rosii ii arata lui Ioan ca stie si alte mutari, strivita de faianta cenusie de pe perete sub presiunea crupelor tanarului sahist, innebunit de rosul acelor buze de un erotism strident...Ioan a pierdut meciul, si brat la brat cu sora sa, ce venise sa il astepte asa cum o facea de fiecare data, pasea usor, cu un zambet satisfacut pe fata...

...Elena se iubea pe ascuns cu un profesor de psihologie, Anton, un tip cu pielea mata si o barba carunta si atat de deasa incat Elenei ii provoca orgasme multiple cand profesorul si-o plimba usor pe sanii ei mici, mangaindu-i sfarcurile maro...profesorul locuia intr-o mansarda din piata romana, si Elenei ii placeau dupa-amiezile de vara cand afara ploua cu galeata si ei doi faceau dragoste printre cateva colectii de Freud si doua teze neincepute, una despre sindromul post-traumatic iar alta despre arhetipurile personalitatii infantile...

...parintii Elenei divortasera de 7 ani, mama Aurelia avand grija de copii iar tatal, un aventurier notoriu, cu o esarfa gri mereu in jurul gatului, cutreierand in prezent barurile din Buenos Aires impreuna cu o artista scapatata de variete...

...Acum, Aurelia, care trecuse binisor de 50 de ani, insa se bucura de o silueta demna de primii ani ai adolescentei, era asteptata in fata teatrului national de David, contabilul familiei, care isi luase inima in dinti si-i cumparase un buchet frumos de trandafiri roz; David, vaduv si stangaci, se indragostise de clienta sa, lucru pe care nu ezita acum sa i-l spuna, sub privirile uimite ale Aureliei; David purta un costum galben, cu camasa albastra si cravata gri, avea parul tuns foarte scurt, carunt si purta ochelari de vedere; o ceru in casatorie, cu aerul cu care ii cerea de obicei ultimele declaratii la fisc...Aurelia alese sa taca, petrecandu-si degetele printre degetele groase ale contabilului si rezemandu-si obrazul de umarul sau neclintit ca o lespede...

...Elena isi trasese ciorapii negri si ramasese asa, goala, pe marginea patului ravasit, cu tigara lunga si subtire tinuta apoape intre unghiile degetelor...avea pielea lucioasa si plina de transpiratie, iar afara ploua usor, usor...

duminică, 10 mai 2009

Regatul nostru a cazut in cenusa...

Fragment dintr-o scrisoare ingalbenita de timp, aruncata pe o alee probabila...

Liniste...liniste prea mare, tampa, ca o trecere ceremonioasa; liniste peste gandurile noastre, unde numai tu ai fost stapana, ca o printesa vulgara, plina de toane si zambete multicolore...

...off...acum regatul nostru a cazut in cenusa, ne-a ajuns timpul din urma si as vrea sa-ti mai privesc odata tampla, ca in dimineata aceea care ne-a prins pe amandoi desculti printre flori si roua proaspata, cu genunghii tai albi maturand frunzele reci, si buzele mele sarutandu-ti umerii...as vrea sa ne mai trezim odata, amandoi, doar tu si eu, asa cum am facut-o atunci, orbi si surzi, intr-o lume vexanta...tu erai tu si eu eram eu si amandoi eram atat de aproape incat pana si noptile ne erau mai scurte si pana si obrajii tai imi erau mai fierbinti su sarutarile mele...

...acum regatul nostru a cazut in cenusa, si putere sa mai scriu nu am, decat sa ravnesc la ce am avut...la primavara aceea verde, pulsatorie de prea multa iubire, la pulpele tale fierbinti cand erai prea femeie si ne rostogoleam trupurile undeva, departe, pe un covor de stele, undeva peste vise, goi si sinceri ca doua petale din aceeasi floare...stiam ca nu va dura, ca peste tot se va asterne un voal negru de uitare, insa acum, desi sunt inca viu, nu am puterea sa te uit, sa te ucid in gand, sa te arunc intr-un cotlon murdar unde nu intra nimeni, decat o raza de luna anemica...

...off...regatul nostru a cazut in cenusa, cenusa in podul palmei mele, in inima mea, si peste toate tu si vocea ta, acum te iubesc, acum stiu ca te iubesc, atunci traiam in tine, iar iubirea nu avea nici un sens decat sa ma faca trist, iar trist nu stiam sa fiu, dar tu aveai ochii glazurati si muscai usor din capsunile alea mari si rosii si se unea zeama lor cu buzele mele, mai tii minte, mai tii minte...?

...regatul nostru a cazut in cenusa...

sâmbătă, 9 mai 2009

Messi sau Ronaldo?

Noua dilema fotbalistica este care din cei doi este mai bun...Bruce Lee il bate pe Van Damme?...

...in varianta fotbalistica, Messi este mai bun decat CR7? Fara indoiala, mai multe elemente de raspuns le vom afla la finala Champions League de la Roma...pe 27 mai.

Insa pana atunci va puteti exprima parerea, iar clipul de mai jos poate va va ajuta...

Personal, il prefer pe Messi...Ronaldo este un jucator foarte bun, are o tehnica excelenta, este un jucator fizic si rapid, insa Messi miroase a altceva...a arta; cand il vad jucand, ma indragostesc, tresalta inima in mine ca atunci cand mi se umple inima de ochii unei fete frumoase; are o tehnica de vis, si in ciuda fizicului deficitar, pur si simplu poate distruge orice aparator, are o acceleratie uluitoare si niste schimbari de directie naucitoare, este si foarte constant si altruist, iubeste jocul ofensiv si iubeste fotbalul in sine, se vede pe fata lui de copil...

miercuri, 6 mai 2009

Despre femeia perfecta

Nu exista.

Suna stupid sa vorbim despre lucruri care nu exista? Sau despre oameni, sau despre idei? Ideile nu exista, nici macar ele…sunt femei abstracte pe centura timpului…

Femeia perfecta nu exista decat in imaginatia noastra, a barbatilor imperfecti…daca am putea, barbatii astia imperfecti ne-am imagina un oras imperfect populat de femei perfecte, semivirgine si bune in dragi, dornice de cordeala si fara fitze in capsor…doar cu un mare dor de…stim noi ce, nu?...si suave pana la mila, si , de ce nu?, capabile de logica masculina...

…femeia perfecta nu exista…exista in schimb o multime de substitute imperfecte, generale, insecure si reci ca gheata, guriste si panarame…toate femei, adevarate femei, futute pe bani sau pe promisiunea banilor, adepte ale shoppingului ca pasiune, ale iesirilor romantice in oras in serile tarzii de mai, pline de contradictii emotionale atat de violente incat ti se sparge capul in ele...si atunci, pe unde se strecoara perfectiunea, dorul de ea, parfumul armoniei?

…femeia perfecta este un moft, este o arta, este o plictiseala, este o strofa din novalis ; sincer m-as plictisi langa o femeie perfecta, perfect de frumoasa, perfect de iubitoare, perfect de stilata…ce inseamna perfect ? perfect de tarfa in pat…perfect este si el un cuvant-curva, cu conotatii de superficialitate ieftina…as ingheta langa o femeie perfeca, as abdica langa o femeie perfecta…


…atunci, de ce o cautam ? sau ne lasam cautati de ea ? ea este totul, pasiunea, berea din frigider, amorul din inima, din pat, partida de futut de joi seara cand e cald afara si lasam geamul deschis sa ne mangaie vantul trupurile arse de o transpiratie lucida, produs al imperfectiunii jocului erotic consumat in doi ?

…femeia este o dorinta vie, un obiect animat, ingenuu si haois; ea este sursa termenului de iubire, si iluzia dorintei de eternitate...ea striga in noi, pulseaza viul din morti si decanteaza lacrimi...


…ea nu are nici o legatura cu perfectiunea…

luni, 4 mai 2009

Starea de a iubi

prea multa graba ne ascunde starea de a iubi, intr-o lume perena, vitezomana, ascunsa

unde am plecat cu totii? mai suntem noi cu noi? ce am facut cu iubirea noastra?

cateodata ma intreb daca iubirea este o tarfa care se vinde pe lacrimi primului venit, cu afisata pudoare, dar cu ofilita disimulare? ...sau iubirea este o ruda de demult, ingropata la doi metri sub pamant, in urma unei inmormantari de familie, fatidice si reci ca un cub de gheata...

asadar, iubim? sau ne este frica? frica , nu ura , este antigonul iubirii, spaima nu dispretul este tortionarul sau...

m-ai iubit? de ce am nevoie sa stiu asta? te-am iubit? nu ma intrebi? intreaba-ma...

te rog

sâmbătă, 2 mai 2009

Frica de aventura

Femeia romanca contemporana are o frica afisata fata de aventura erotica...iti transmite cu tot dinadinsul acest lucru, pesemne pentru a nu fi confundata cu o tarfa de duzina...ea vrea o relatie serioasa...dar dinapoia acestui fard ieftin, construit doar pentru cei mai naivi dintre noi, femela romanca pregateste cel mai subtil (dar si gretos) santaj inventat vreodata...santajul sexual: ma fut cu tine, DAR...acest dar este foarte important, ar trebui sa acapareze atentia oricarui barbat dornic de o relatie anodina...

...in ciuda puseurilor ei de feminism afisat si lins din reviste gen cosmopolitan si alte asemenea felacuri, romanca contemporana stie ca, a priori, singurul lucru care o poate face atragatoare in ochii barbatului ales...este sexul, erotismul periferic si preludic, bagajul erotic vizual, disponibilitatea la pasiuni erotice neinfranate, fructul oprit...femeia este detinatoarea acestui fruct oprit si dorit, deci stie sa negocieze: si negocierea incepe cu DAR...

...si se intampla ca in societatea noastra capitalizata si decapitalizata, cu vadite accente de salbaticie economica pura, o tanara domnisoara sa-si doreasca un tanar (sau mai putin tanar) domn, cu situatie, puternic, daca se poate si educat, daca se poate si frumos...care sa ii ofere adapost, siguranta, securitate, sprijin de toate felurile si sa fie capabil sa afiseze cu stoicism si o intelegere crancen de plata a nazurilor ei feministoide...

...mai ales pe criza asta, avem de-a face cu din ce in ce mai multe feline, unele atat de disperate incat trec peste DAR si ti-o sug din prima (insa despre ele cu alta ocazie) ce ne intereseaza acum , este clasa pilduitoare a celor manipulatoare (acest cuvant se intampla ca contina un altul extrem de important pentru situatia de fata...), care isi ascut pretentiile si tin sa le exprime voalat sau cateodata caricaturant de direct, cu obida si fast putrezit...:

...primul pas: femeie afirma clar ca nu vrea aventura, ci o relatie serioasa...asta ca sa nu o inviti la tine din prima seara, ca iti strici si tie planurile si le mai strici si pe ale ei; replica geniala : "aventuri se gasesc pe toate drumurile"...va dati seama ca pentru a ajunge la o asemenea butada, domnisoara in cauza a avut cam deloc putine experiente falice, dupa calendarul sordid al propriilor denaturari erotice...

...al doilea pas: nu fii nesimtit: trebuie sa ii arati ca o respecti , ca o conduci acasa cu masina chiar daca e ora sase si faci 2 ore pana la ea, iar cu metroul ajungea in 10 minute, ca stii sa o asculti, ca esti indeajuns de indiferent ca sa nu te catalogheze drept disperat, si indeajuns de interesat ca sa nu iti puna eticheta de homosexual

...pasul trei: trebuie sa o lasi sa decida: pentru ca un exemplar ca tine, care a trecut de primii pasi, ori are o problema, ori e prea fraier, ori este ciudat, ori e urat : si ea trebuie sa decida daca te suna sau nu; daca o suni tu, ai cam belit-o (si nu de mana ei...)...

aceasta este institutionalizarea sociala a noii iubiri, asa cum este ea inteleasa de femeile majoritare ale romaniei anului 2009...

vineri, 1 mai 2009

A handful of passion

...asa as putea numi experienta din parcarea din militari...hollywwodian titlu, bun pentru productiile postbelice gen pe aripile vantului, insa "handfull" se refera la (ati ghicit) o tentativa de laba in masina, in decorul splendid al unei parcari parasite, noaptea, cand cei mici sunt deja la culcare...

....doar fata cu care eram, in tacerea ranceda din masina, imi baga limba in gura cu o preocupare obositoare chiar, creand premisele unui joc erotic plin de pasiune...musca bine tipa, si de buza de jos, si de cea de sus, cu dintii ei mici, ai fi zis dinti de lapte, zemosi si calzi...din cand in cand ii prindeam limba intre dinti si o torturam usor...mirosea frumos, avea un gust bun, usor parfumat, nu se simtea gustul acela reavan de saliva...

...evident ca mi se sculase, si blugii ma cam strangeau, era si cald, si fata ma freca intre picioare cu sarg...aveam impresia ca vrea cu tot dinadinsul sa descopere forma sexului meu, alungit spre stanga, si strangea usor cu varfurile degetelor capul penisului prin blugi...ma excita si mai rau, cred ca atunci am muscat-o violent de gat, s-a incordat de placere, scotea sunete mici, scurte, care ma excitau si mai tare...i-am directionat mana spre curea, aratandu-i ce intentionez, si mi-a desfacut panatlonii extrem de usor, cu o rapiditate innascuta, de pantera...sufla usor, din cand in cand ii luam buzele intre ale mele, ma musca incet, cu pasiune taiata...

pozitia era incomoda , insa se pricepea destul de bine...cu varful degetelor incepuse sa frece capul penisului in erectie, cu o dexteritate demna de respect, limba in gura ei, rasufla usor, era parfumata cu ceva ieftin, strident, imi doream s-o fut dar in seara aia nu era posibil..

m-am smuls cu greu din transa erotica si am lasat munca neterminata...era noapte si ne-am sarutat usor...

nu ne-am mai vazut...

miercuri, 25 martie 2009

Spagarii mileniului trei

Acum s-au luat si de cultura…atat cat a mai ramas din ea, ca niste hiene moarte de foame, ca niste sacali in cautare de starvuri…

….si starvurile suntem noi, striviti de o nepasare vecina cu inocenta, striviti, mestecati intre dintii galbeni ai unei indolente vulgare, de taraba, da, de taraba, aceeasi taraba pe care ar fi trebuit sa gasim cartile noastre, de la adevarul, sau de la jurnalul sau de oriunde, carti funeste, carti dezvaluind filonul mustind de spaga al romanului contemporan, sclav al impulsurilor de mahala, carti curate vandute de maini murdare, cu unghiile negre de cacat, acelasi cacat in care ne zbatem de 70 de ani...


…am crezut ca am ucis comunismul acum 20 de ani, printre salve de tanc si scuipaturi bolsevice amestecate cu sange, printre cadavre de idealisti impuscati prinsi in mrejele absurditatii, insa traim din nou “pe sub mana”; ne nastem copiii pe sub mana, mancam pe sub mana, ne tratam pe sub mana, ne angajam pe sub mana, futem pe sub mana, citim, iata, da, citim pe sub mana, sau cumparam iluzia ca citim, aveti dreptate, tot pe sub mana…aici nu e vorba de carti, cartile se gasesc, cine vrea sa citeasca “Cel mai iubit dintre pamanteni” o poate face, e publicat la 50 de edituri, se gaseste pe tarabele prafuite ale buchinistilor damboviteni, se gaseste si pe net pentru cine stie sa caute…se gasesc, atunci de ce se vand pe sub mana la chioscuri, pentru ca sunt mai ieftine si arata frumos ?, si cererea e mare? Pentru ca ne place sa ne destrabalam, sa o dam la mica ciupeala, sa furam?…

…se vand din manie, din mania spagii, din sila vanzatoarei de la taraba care iti intinde in sila volumul doi din shogun la 6 dimineata, cu scarba aceea baloasa si privirea sticloasa de spagara careia nu-i ies socotelile… si cartile, saracele, chiar nu au nici o vina, ele se dau din mana in mana, pe sub mana, ca sa fie aruncata intr-o biblioteca de carton, sa dea bine la rude, la musafiri, sa se astearna praful peste ele, dar sa rostim cu emfaza “frate, le-am luat pe sub mana…”…

…din sila aceea a vanzatoarei spagare, se naste nostalgia mitei, tentaculara si veninoasa pana la ingretosare, nostalgia cozilor la lapte de la 5 dimineata, nostalgia ca fiecare nulitate se simte importanta daca face bisnita cu carti…

…chiar, va mai amintiti cuvantul acesta, bisnita?…se facea in draci dupa revolutie, insa nu va temeti se face si azi, dar acum am evoluat, facem bisnita cu carti, ai crede ca ne aflam intr-o dictatura scabroasa de genul celei din Fahrenheit 451, unde pompierii aveau ca prima indeletnicire sa arda cartile…

As mai scrie dar chiar trebuie sa ma duc la culcare: maine la 5 ma trezesc, poate mai prind cartea…

vineri, 23 ianuarie 2009

Sex tape si tentatia paradoxala a erotismului despuiat

Da. Vom vorbi despre sex-tape-urile autohtone…Ultima astfel de productie erotica este cea a lui Nikita, starleta ondulata din cartier, care, ofuscata sa fie luata peste picior in ceea ce priveste presupusa sa feminitate ascunsa, a ajuns sa trimita la televiziuni sex-tape-uri care sa dovedeasca ca si ea, Nikita, si-o trage erotic, pe sub cearceafuri catifelate si cu obiectivul camerei la buza (buzele) patului …ha-ha. Nu ca am fi avut nevoie sa vedem aceste filmulete demne de cele mai ciudate emisiuni de dexasati, insa faptul in sine e amuzant…si arata intr-un fel dorinta sexuala ascunsa a vedetelor autohtone fabricate sau pseudofabricate, dorinta erotica depasita doar de prostia senina a acestor exemplare indobitocite de prea multa masticatie...


…Nu prea stim cum sa potrivim eroticul in acest context, putin sexual chiar si mai mult grobian, insa e clar ca nu se compara cu cavalcada de filmulete porno ale liceenilor postmoderni in ale eroticului, adevarati avangardisti sexuali, si care nu scapa nici un prilej sa-si filmeze orgiile lor prin masini, parcuri sau sali de cursuri…Bravos natiune !

…Mai aparuse acum ceva timp cu mare tam-tam sex tape-ul unei vedete playboy, sub forma unui lesbian show apetisant, care a ridicat un pic nivelul productiilor de alcove…

luni, 12 ianuarie 2009

Reclama sexy...din Islanda



Imaginati-va o tara perfecta in care fetele stau la coada la sex...si mai si bat nerabdatoare din picioruse pe deasupra...Rautaciosii ar spune ca e vorba de Romania :

Si uitati-va cata pulsiune erotica emana din dansul sexual al tipei de pe masina de spalat...ma gandesc asa... care o fi target-ul celor care au creat aceasta reclama? Gospodinele? Poate in Islanda gospodinelor chiar le plac asemenea momente de un erotism intens, insa dupa parerea mea o astfel de reclama mergea la bere, sau la produse sportive...in fine, poate sunt eu retrograd.

vineri, 9 ianuarie 2009

Femeia, barbatul si erotismul

Sexul la romani are o reputatie scabroasa, cu iz de bordel si desfrau…nu-I de mirare ca printre degetele soioase ale taximetristilor capitalei se lafaie fetitele despuiate de la pagina cinci, sau vedete porno cu siliconul la vedere ; sexul la romani este sacaitor si decrepit, provoaca puseuri puritaniste si lesinuri ale domnisoarelor bonne game care atunci cand aud de pula cad in mijlocul strazii cu tipete de frigida…prada unei anxietati de trotoar.

…acest tablou cred ca este rezultatul pe de o parte al metalitatii comunistoide si non-erotice si al desfraului mediatic multicolor de dupa revolutie, printre pagini de playboy si hustlere…inca nu s-a descoperit adevarata esenta erotica, parfumul sexual modern, dezinhibat, de care romanii au atata nevoie….

…de exemplu, dominsoarele de pe meleagurile noastre se impart in doua mari categorii : cele care o sug pe centura, in parcare si se sterg cu tampax la bot si cele care nu se fut din « printipuri »…intre ele, o masa difuza de domnite care abia scot capul in lume si spre cinstea lor prezinta suficiente dezinhibitii pentru salvarea erotica a acestor meleaguri…


…nici barbatii nu sunt mai breji ; daca nu si-o iau la laba in fata fenomenului porno romanesc sau a filmuletelor de pe net, multi sunt badarani, prea putin sensibili, prostovani si deci nu dezvolta acel sentiment erotic subtil cerut de o femeie moderna…

…intalnirea erotica este deci un experiment, frumos si nevolnic, si speram ca in Romania de azi frumosul erotic modern sa primeze si sa insufle pasiunea fina care ii este caracteristica