Mario Vargas Llosa - Premiul Nobel pentru Literatura 2010

Cu mare placere aflu ca scriitorului peruvian Mario Vargas Llosa, foarte iubit in Romania, i-a fost decernat premiul Nobel pentru literatura...stirea este calda si vine direct din salile festive din Stockholm...
De acest narator ma leaga perioada din adolescenta in care eram captivat de romanele sale, adevarate bastioane ale realismului magic. Construite cu o dragoste pentru verb ce mustea din fiecare fila, cartile sale nu erau usor de citit: ba chiar necesitau atentie, concentrare dar si simt liric,  pentru ca labirintul narativ al autorului Conversatiei la Catedrala te prindea ca intr-un vartej si iti seca rabdarea...
...Cred ca cel mai mult mi-a placut Pestele in apa, vestigiu autobiografic si autodenuntarea tentatiei de implicare in lumea politica: atras de mireasma succesului dar si impins de increderea ca forta sa inovatoare liberala poate ajuta Peru sa creasca, Llosa s-a angajat intr-o cursa dinainte pierduta la presedintia statului; favorit covarsitor in primul tur de scrutin, Llosa este depasit insa net in finala de outsinderul populist Alberto Fujimori, candidat iscat de mania demagogica a maselor; plecat pe calea ratiunii, Llosa a inteles ca lumea politicii, marcata de gangrenele coruptiei, l-a tradat si ca mai presus, el s-a tradat pe el insusi, iesind din turnul de fildes al naratiunii....
...Viitorul a potrivit insa lucrurile...Fujimori, devenit dictator crud, este condamnat de istorie...Rivalul sau castiga Premiul Nobel...
...Frumos

Ada

Cafeaua mirosea frumos in aerul plin al diminetii…pe fereastra intra un soare bland de aprilie…cafeaua nastea aburi albi, imbietori…ii placea sa o bea cu inghitituri mici, strangandu-si buzele…Ada era langa el, cu mainile la spate si il privea…avea ochii verzi azi, si sortuletul acela sexy, din satin bleu…Ada il privea zambind:
- Iti place cafeaua? Intrebarea o auzea in fiecare dimineata, si de multe ori il enerva; acum vocea ei nu mai era asa electrica…
- Imi place…perfecta ca de obicei…zambea stingher, de parca vorbea cu el insusi ; Ada nu pleca daca nu ii spunea, si acum ar fi vrut sa plece..
- Ada, am sa plec acum…imi pregatesti te rog costumul ? se uita la ceas, intarzia la lucru…nu prea ii pasa…Ada plecase deja, cu pasi apasati.
- Ada, cel negru…
- Am inteles…cel negru…
Se imbraca fara sa se grabeasca; Ada il ajuta mecanic, asa cum facea mereu…la sfarsit, in timp ii aranja cravata, isi apropie buzele de urechea lui stanga, si sopti:
- Te iubesc…

Forta loviturii il plesni in creier ca un ciocan…se trase doi pasi inapoi, privind debil la femeia din fata lui…Ada il privea acum cu colturile buzelor lasate, implorator…era o privire aproape umana, care ii baga frica in oase…
- Te iubesc…mi-a luat ceva timp sa inteleg asta…Ada se apropie si incerca sa ii atinga mana inerta…si-o retrase…Ada se lasa pe muchia patului , cu capul in palme, in timp ce el inchidea usor usa dormitorului in urma sa :
« Ce dracu se intampla ?... » isi digera cu greu propriile ganduri… « sigur e un « bug »...o problema cu ultimul upgrade… ». Il suna pe tehnicianul care se ocupa de Ada…acesta nu intelese mare lucru, insa se oferi sa vina sa investigheze la fata locului intr-o jumatate de ora…il astepta golind carafa plina cu cafea rece…Ada…

Tehnicianul il gasi pe hol, sprijinit de perete ; patrunsera amandoi in dormitor ; Ada rasfoia o carte.
- Ada, ce faci ?!
- Citesc…
- Tu nu poti sa citesti !...
- Nu fi prostut…imi place sa citesc…
Schimba priviri confuze cu tehnicianul, care apasa butonul de stand-by al androidului….
- Cred ca e o problema cu chip-ul…ce v-a nemultumit ?
- Mi-a spus ca ma iubeste…
- Imposibil…
- Va jur…
- In fine, daca vrei il schimbam…
-Ce ?
- Chipul…
- Nu….lasati…probabil e doar o mica defectiune pasagera…
Tehnicianul pleca si Ada isi recapatase voiciunea…il pupa pe obraz…asa cum facea mereu…acum buzele ei erau atat de calde…