Bisnita cu volume

Treceam azi dimineata prin centrul capitalei cu bicicleta si nu am putut sa nu remarc aproape metafizic in sinea mea ca la fiecare coltisor de strada este cate o ghereta/taraba plina cu carti, enciclopedii, dictionare, ghiduri de calatorie etc...Adica, stiti voi, toata hoarda de volume scoase pe piata de diverse ziare si reviste...Daca aterizeaza unul de pe marte in Bucuresti, ar putea crede (si pe drept cuvant), ca suntem cea mai culta natiune din istorie....se vand carti si la metrou, si la florarii si in statie la tramvai, chiar si in trafic, printre masini un  tiganus iti intinde volumul de arta Grigorescu cu zambetul pe buze...

...evident ca impresiile martianului coborat pe plaiuri dambovitene ar fi false: nu suntem nici pe departe cea mai culta natiune, ba as spune "au contraire", colcaim de analfabetism manelistic mai mult ca niciodata; si atunci? cum explicam fenomenul? pai simplu: se cere!; de ce se cere? din snobism, desigur, ca romanul a auzit ca da bine o biblioteca in sufragerie; va amintiti epoca de aur a bisnitei cu carti, acum un an cand a inceput totul si eru cozi imense, inainte sa mareasca astia tirajul? bisnita cu carti era in floare, se dadeau pe sub mana, te sculai cu noaptea in cap la 5 dimineata sa prinzi "Shogun", multi (logic) dadeau spaga etc...; faptul ca era vorba de carti nu era decat un detaliu aproape derizoriu, ceea ce conteaza e ca se cere; si daca presupunem ca cacatul "s-ar cere", am asista la cozi imense la cacat:
"- Doamna, mai aveti cacat?
- Nu, l-am dat pe tot de la 6 dimineata...
- Pai doamna eu astept de la 5, nu e posibil
- Eu primesc putin cacat, se da repede..."

Sau mai tarziu:
- Buna ziua, mi-ati oprit si mie cacat?
- Sigur, domnu, asa cum am discutat, un kil de cacat...
- E bun?
- Mirositi-l...
- Mmmmm...perfect!"