marți, 26 octombrie 2010

Cocalarismul blogosferic (piticigratis de exemplu...)

Exista in blogosfera locala o specie de cocalari care traiesc la limita fetidului: ei sunt expresia cinica si virtuala a cocalarilor veritabili din strada, niste puradei semidocti cu aere de intelectuali nonconformisti, care in numele libertatii de exprimare si al exercitiului scabrosului, deverseaza halci de mizerie umana cruda si pestilentiala, si se asteapta sa fie si mangaiati prieteneste pe crestetul plat de maimuta pentru asta...
...Este cazul, printre altii, unui avorton aschilambric, care zice-se ca spala closete la Academia Catavencu, un neica Radu, un pulifrici scarbos is acneic, care incearca sa epateze prin grosimea scarboseniilor pe care le publica pe cacatul lui de blog; faptul ca publica tampenii nu ar fi nimic, insa ce frapeaza la acest idiot descendent direct din cavernele imputite ale jegoseniei umane, este tocmai impertinenta de a se considera un "inteligent" si ravna cu care cerseste atentie pe multiple faleze in speranta ca i se mai arunca un os sau doua sau ca oameni mai slabi de inger sucomba imbecilitatilor si ajung sa-i careseze orgoliul zgribulit de shaormist in calduri...

Printre cele  mai scabroase "opere" ale piticaniei apare si o poza cu licheaua pisandu-se intr-o fantana publica si apoi facand haz de acest lucru...Adica ce poti sa-i ceri unui tip care face un astfel de gest, lasand deoparte partea cu laudatul?...cata minte sa aiba tiuga acestui spermatozoid gigantic, cata febra schizoidala poate produce creierasul sau incat sa-si legitimeze siesi aceste proceduri de cacanar pierdut intr-o interminabila pubertate psihica?

...Bineinteles ca libarca umana isi motiveaza gesturile de tractorist prin faptul ca el este un nonconformist, descendent din Sade, un cinic si un inteligent mai presus de canoanele societatii in care traim si prin urmare isi permite sa se pise in fantani publice....

Uite exemplare din astea ar trebui reciclate direct din garsonierele putrede in care traiesc din pensia mamelor lor si trasi de ciuf in strada, batuti ca niste caini si apoi prezentati in targ sa se pise tiganusii pe ei, sa vedem daca traierea pe viu a scabrosului de care vorbesc le mai produce orgasme intelectuale si delimitari nihiliste...

joi, 21 octombrie 2010

Sa ajutam un om cu o problema rara....

"Pentru ca e dureros simplul gand ca, aparent fara semne care sa indice gravitatea situatiei, Natalia sa ajunga, intr-un interval de aproximativ 2 saptamani, la a fi diagnosticata cu CANCER LIMFATIC – Limfom Non-Hodgkin, in stadiu avansat
....si pentru ca e dureros sa ajungi in etapa in care sa-ti fie impus, mai presus de vointa ta, sa concepi o strategie de lupta in batalia pentru cartea cea mare – VIATA TA
.....si pentru ca e dureroasa situatia prin care trece Natalia deoarece e reala, brusca, nedreapta si imprevizibila, iar lista ar putea continua, din pacate, cu multe atribute in acelasi registru
.....si pentru ca Natalia trece printr-o perioada cu mult prea multe incertitudini
vrem sa ii aratam ca solidaritatea, prietenia si omenia noastra sunt certitudini.
Natalia a inceput deja tratamentul cu citostatice, iar medicii din tara sunt extrem de rezervati in privinta sanselor de reusita in Romania, avand in vedere ca “nu s-au mai confruntat cu un asemenea caz”.
Astfel, ne-am indreptat sperantele si fortele catre Viena – Austria, unde doctorii care au vindecat persoane in situatii similare, accepta sa preia cazul si sa ii construiasca un protocol de tratament. In data de 02 noiembrie, Natalia este programata pentru un prim consult la Viena, medicii urmand sa se pronunte asupra tratamentului. In aceste conditii, suma reprezentand costul total al analizelor, spitalizarii si tratamentului de care are nevoie Natalia este foarte mare.
Limfomul NON HODGKIN este o boala rara, un tip rar de cancer al sangelui, cu o incidenta de 0.02%/an; evolueaza prin transformarea maligna a unei leucocite (celula alba a sangelui) care se multiplica si creeaza tumori in diverse zone limfatice....

Credem din suflet ca fiecare dintre noi poate ajuta, cu cate putin, astfel incat contributia noastra comuna, sa ii ofere Nataliei sansa la tratamentul de care are nevoie acum.
Conturile deschise la BRD – Ag.TURN, titular NATALIA MITRAN, in care poate fi colectata contributia voastra, sunt:
Ø LEI: RO44BRDE410SV92777494100
Ø EUR: RO36BRDE410SV92777654100



Va multumim !"

joi, 7 octombrie 2010

Mario Vargas Llosa - Premiul Nobel pentru Literatura 2010

Cu mare placere aflu ca scriitorului peruvian Mario Vargas Llosa, foarte iubit in Romania, i-a fost decernat premiul Nobel pentru literatura...stirea este calda si vine direct din salile festive din Stockholm...
De acest narator ma leaga perioada din adolescenta in care eram captivat de romanele sale, adevarate bastioane ale realismului magic. Construite cu o dragoste pentru verb ce mustea din fiecare fila, cartile sale nu erau usor de citit: ba chiar necesitau atentie, concentrare dar si simt liric,  pentru ca labirintul narativ al autorului Conversatiei la Catedrala te prindea ca intr-un vartej si iti seca rabdarea...
...Cred ca cel mai mult mi-a placut Pestele in apa, vestigiu autobiografic si autodenuntarea tentatiei de implicare in lumea politica: atras de mireasma succesului dar si impins de increderea ca forta sa inovatoare liberala poate ajuta Peru sa creasca, Llosa s-a angajat intr-o cursa dinainte pierduta la presedintia statului; favorit covarsitor in primul tur de scrutin, Llosa este depasit insa net in finala de outsinderul populist Alberto Fujimori, candidat iscat de mania demagogica a maselor; plecat pe calea ratiunii, Llosa a inteles ca lumea politicii, marcata de gangrenele coruptiei, l-a tradat si ca mai presus, el s-a tradat pe el insusi, iesind din turnul de fildes al naratiunii....
...Viitorul a potrivit insa lucrurile...Fujimori, devenit dictator crud, este condamnat de istorie...Rivalul sau castiga Premiul Nobel...
...Frumos

miercuri, 15 septembrie 2010

Paris, je serais de retour...

Dupa cativa ani petrecuti acasa, ma incearca dorul marelui oras...este un sentiment la inceput difuz, dar care a urcat constant, a l'improviste...
...dorul de cheiurile Senei, cu buchinistii sai frumosi si revistele din anii 20
...dorul de Quartier-ul latin, imensa pledoarie pentru melanjul cultural, dorul de fete de la musique pe toate strazile Parisului...
...dorul de paharul de Jurancon servit la terasele de la Odeon...de cele 4000 sali de cinema...de politetea pe care o recunosti oricum si oriunde...
...dorul de Sacre Coeur si place du tertre, plina de artisti ambulanti si mirosuri de biere a la pression...
...dor de largile esplanade ale Luvrului si Orsey-ului, unde se fumeaza intelectual:)...
...dor d'un petit cafe creme, avec un verre d'eau..
...dor de PARIS
mai jos cateva poze din intalnirile anterioare:)

joi, 9 septembrie 2010

Chemin de fer

Stapanul Fricii

Serile erau dulci in Val Ladhal, si nuferii salbatici scanteiau in lumina galbena a lunii pe micul iaz din curtea castelului...Semintia lui Arin, primul dintre Aedeli, inalta canturi de slava Etherei, Mama Vietii. Cortegii de preotese frumos infasurate in voalurile aurii depuneau flori la fantana de la portile cetatii, de unde izvorau mirosuri nepamantesti care iti arcuiau sufletul de o placere ireala...de cand matca vietii incepuse sa curga in Lume, Aedelii isi traiau nemurirea ascunsi de coamele muntilor Albi si de Codrul ispitelor, care se intindea spre apus, inainte de cetatea lor Val Ladhal, cladita, spuneau legendele din spumele stelelor din Etheria...veacuri intregi Aedelii isi depanau vietile si, cand sorocul Mamei vietii ii chema, se pierdeau in Codrul ispitelor, pe carari ascunse, ca sa se intalneasca fiecare cu Umbra sa si sa se uneasca intr-un nou destin, nestiut de nimeni, doar de catastifurile magilor din vechime...; cel de-al doilea Ev al lumii incepuse de mii de ani si serile erau la fel de frumoase in Val Ladhal, acolo unde nu ningea niciodata...
*
Aemilia deschise fereastra cu canaturi aurii si privi spre paraiasul spumos care sipotea sub zidurile castelului; fata Regelui Tar zambea si isi stranse parul auriu ca in fiecare dimineata, imbatandu-se cu aerul rece al zorilor de mai; valea din fata castelului o chema cu strigatele dulci ale pasarilor si Aemilia o zbughi pe scari, cu o usurinta de fluture, pana jos, la grajduri unde Odelixul ei o intampina neghezand si zbatandu-si aripile de argint...Il saruta pe narile largi si calul ingenunche fornaind, lasand-o sa incalece...

- Hai sa dam o raita in Vale, dragul meu Odelix...

Calul iesi pe poarta castelului tropaind usor si isi lua zborul peste parau; cele 3 stele ale Etheriei se inaltau usor, in triunghi, magaindu-i parul cu razele vietii...Aemilia isi ghida Odelixul pana jos in Vale, unde Targul mestesugarilor se deschisese inca din zori si era forfota mare....Nestemate din Muntii Albi, vesmanturi sclipitoare, fructe care se topea in gura, toate se gaseau pe tejghelele negustorilor si Aemilia le admira cu drag, sorbindu-le din ochi si intorcandu-le pe toate fetele....Oamenii o priveau si i se inchinau cu respect si inima crestea in ei in fata Printesei...deodata privirea ii fu atrasa de o tejghea din lemn, parfumata cu esenta de trandafiri, si in spatele careia statea o silueta ascunsa intr-o mantie cenusie...fata ii era ascunsa in gluga si doar barbia ascutita i se ivea de sub umbrele acoperamantului...bratele albe ii erau descoperite si degetele lungi, pline de nestemate o imbiau sa vina....tejgheaua era plina cu fructe felurite, mere rosii, verzi, portocale mari, zemoase, rodii sangerii...

-Domnita, incearca ce iti pofteste inima...vocea feminina de sub gluga era usoara si timbrul ei ii nelinisti un pic sufletul...simtea o prezenta ciudata si o impingere stranie sa se apropie de tejghea...Aemilia zambi si ii raspunse:

- Ziua buna, Doamna...frumoase iti mai sunt fructele...

Negustoarea isi plimba degetele rasfirate deasupra fructelor si alese un mar mare, rosu si cu pielita lucioasa....il intinse copilei, tinandu-l in podul palmei cu grija...

- Pentru tine, Domnita...Merele mele sunt din pomul vietii...Uite ce frumoase si sclipitoare sunt...Aemilia privea fructul cu inima in gat, simtind o emotie puternica; marul capata in razele sorilor o culoare galben-aurie si codita ii era rosie ca sangele...

-...si la gust, nu-l intrece nimenea....adauga faptura cu glas dulceag....Hai, gusta, Domnita…

Aemilia isi infipse dintii sidefii in coaja marului si sucul dulce-acrisor ii invada simturile...musca cu sete si inchise ochii, topindu-se de placere...nu mai mancase astfel de mere, asemenea gust nu mai stiuse niciodata...

Femeia cu gluga radea usor, satisfacuta de placerea ce se vedea de pe fata fetei:

- Asa ca-i bun? Domnita, Pomul vietii va curge prin tine....si prin el va curge o noua putere...

Aemilia avea ochii inchisi, mistuita de gustul nepamantesc...Nu lua in seama cuvintele femeii, pe care le puse pe seama vanitatii negustorilor care isi prea-mareau marfa adusa de departe...cand se dezmetici insa de sub vraja fructului, tejgheaua era goala , nici urma de negustoreasa, iar merele zaceau in dezordine pe stergarele aurite...Aemilia, inciudata, isi chema cu un fluier scurt Odelixul, care intr-o clipita batu din aripi deasupra ei; odata in spinarea calului, fata survola targusorul in cautarea Doamnei cu gluga, insa nici urma...doar forfota de targ, Aedeli zambitori si parfumuri cu miile care te cuprindeau de peste tot...


***
Aemilia se intoarse la castel si colturile buzelor i se lasara intr-o grimasa neobisnuita...gustul fructului ii intetise bataile inimii, si acum parca, lumina sorilor o ardea mai mult decat de obicei...argatii luara Odelixul si Aemilia se zavora in camera sa, aruncadu-se pe pat; era obosita si capul ii atarna greu...simtea o prezenta rece in trupul sau si...ii era frig...da, frig, asa cum nu ii fusese niciodata....pielea i se strangea pe maini si , saltandu-se din pat se duse la oglinda...Acolo, se prabusi pe scaunas si isi arunca privirea spre oglinda mare din perete...Inima incepu sa-i bata nebuneste...Vazu o femeie cu fata trasa, galbena si cu riduri adanci pe frunte si sub ochii altadata albastri, acum cenusii si spalaciti...Parul i se schimba intr-o nuanta de alb si, trecandu-si mana prin el....fire lungi ii ramasera agatate intre degetele reci...Striga, ridicandu-se de pe scaun iar o slujnica navali in camera, prinzand-o in brate inainte sa cada pe lespezile lucioase....
Aemilia rasufla greu iar trupul i se lasa moale in bratele slujnicelor care venisera in graba sa o ridice...parul, acum alb, ii se rasfira pe fata in bataia unui suflu strain...Femeile ii purtara trupul imbatrinit pe brate, pe scari, pana in sala tronului, unde Regele Tar o primi cu neliniste in suflet:

-Unde-i fiica mea? Unde-i Aemilia?...striga regele aruncandu-se cu mainile intinse spre covorul unde slujnicele depusesera trupul rece...
Regele ii prinse capul in palme si ii privi ochii sticlosi, cu aceeasi dragoste ca intotdeauna...pielea zbarcita il infiora si raceala trupului ii ingheta inima...Aemilia nu mai rasufla...ochii ii erau pe jumatate inchisi, iar buzele uscate si crapate i se inchisesera una peste alta...ce era odata atat de frumos zacea acum in dezordine...Viata fugise din ea iar regele Tar o saruta dement pe frunte, strangand-o in bratele-i puternice...Barba neagra si deasa i se contopea cu parul alb al fiicei lui, care cunoscuse Moartea...regele ii trase trupul mort la pieptul sau, iar lacrimi reci ii zvacnira pe obraji...Strajerii iesisera toti din sala intunecata, lasandu-i zagaz pentru jelit...nu se mai auzeau decat suspinele Regelui si ecoul lor in sala mare si boltita...
Regele Tar simtea ceea ce nimeni din semintia sa nu mai simtise vreodata; inima ii era asaltata de sentimente si emotii noi, nemaivazute...durere...frica...moarte...deznadejde....undeva in strafundurile lui urla de teama si neintelegere...nu putea accepta trupul rece din bratele lui, fara viata....unde era fagaduinta Mamei Vietii?...Sorii se lasau spre apus, ducand cu ei franturile Etherei...in urma lor, norii ramaneau scaldati in culori sangerii...
***
Flamuri negre dansau in furcile vantului primavaratec, pe lespezile cetatii Val Ladhal...Preotesele in mantii rosii cantau din Cantecele Vietii, premarind Matca Inceputului...corul lor inconjura catafalcul de marmura ridicat in mijlocul curtii, pe care odihnea trupul lipsit de viata al Aemiliei, intins pe macaturi frumos brodate cu fire de argint si aur....Regele Tar, cu capul plecat, sta ca stana de piatra ingenuncheat la capataiul moartei, plangand usor si semet...vant dinspre Apus suiera printre Aedeli, vant aspru si nou, ca o osanda....
...Canturile incetasera si nu mai ramasesera decat suspinele preoteselor care deplangeau acum pierderea regelui.

Tar se ridica intr-un tarziu si porunci unui strajer sa i-l aduca pe Faxal, armasarul sau care il purtase de mic copil prin Lume...Faxal, semet si negru ca corbul, fornaia langa catafalc, asteptandu-si stapanul.

Tar se apropie de catafalc si ridica trupul inert al fiicei lui, pe care il depuse pe umeri; incalecand, isi infipse calcaiele in pantecele animalului, care porni ca fulgerul pe poarta cetatii...in urma lor, Ereador, Primul cavaler al curtii, isi ingheta pumnul pe manerul sabiei masive din aur...presimtirea ii strapunse inima ca un ac inveninat... preotesele se vaietau, nestiind nici ele ce se petrece...corbi aspri croncaiau, amestecandu-se printre flamuri...soarele insusi amutise, invelindu-se in culoare stinsa...
...Val Ladhal era acum departe si regele zorea pe calea pietruita spre Codrul Ispitelor, trecand ca o umbra prin sate si targuri...in zare se iteau nalucile Codrului, ca o amenintare...pintenii aspri zoreau animalul obosit; peste tot in jur se asternea vreme de mutenie si raceala...

Regele Tar urma un drum tainuit, care ocoli padurea si il purta la poalele Muntilor Albi...lasand trupul Aemiliei sa se odihneasca in iarba, regele isi trase rasuflarea, isi deschise tunica si privi culmile semete...ofta si porni din nou...urcand usor pantele abrupte; Faxal, usor ca un fulg si agil ca o caprioara urma carari ascunse, manat de sufletul aprig al stapanului sau...muschii asudati ii straluceau in curcubeul serii iar oboseala i se ridicase ca o parere...


Noaptea le mangaia trupurile cand cararea ii purta spre un versant abrupt,unde, pe un platou stancos, la doi pasi de haul muntelui, erau sapate o deschidere micuta si o ferestruica unde palpaia o lumanare galbena cu limbi de lumini calde patand peretele ascutit al muntelui...Tar descaleca, si purtand trupul fetei in brate intra prin spartura neagra, patrunzand intr-o grota rece...in fata lui, pe un covor soios, un Mag uscativ, cu mainile impreunata sub buric, sta nemiscat si privea in jos...in stanga sa, pe un bolovan, o lumanare groasa ardea, scotand un fum tamaios si cenusiu...Trupul galben al magului era scaldat in lumina difuza, iar buzele sale sopteau descanturi de neinteles...sunetele rezonau, lovindu-se de peretii neregulati, si prindeau unde melodioase....
Tar depuse trupul rece in fata Magului...ascetul isi continua nemiscat meditatia, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat; doar o pala de vant deranja flacara galbena a lumanarii, care isi reveni in nemiscarea de la inceput...
Tar puse un genunchi in pamant:

- Magule, iti aduc in fata ta trupul fiicei mele...s-a scurs viata din el si imi simt inima innegrindu-se cu intrebari mistuitoare...Tu, Cunoscator al Etherei, al Cerului si al Pamantului, al Matcai vietii, tu vei stii sa imi vorbesti si sa ma impaci...

Magul nu clintea un muschi, inghetat in pozitia de la inceput si cu ochii inchisi:

- Vorbeste!...iti poruncesti sa vorbesti!...Tar se ridica in picioare si trase din teaca sabia grea de otel, impingandu-i varful spre gatul Magului...

Ochii ascetului se deschisera brusc: erau rosii si scanteietori ca soarele in miezul apusului; sabia sari din mana regelui, izbindu-se ca o surcea de lespezile pesterii...Tar, impins de o forta nevazuta, ingenunche langa trupul fiicei lui...

- Rege al Aedelilor!...Se cuvine sa respecti pragul unui batran ascet atunci cand treci peste el...Furia ta omeneasca nu are cautare intre peretii casei mele...

- Magule, sufletul meu m-a indemnat catre tine....speranta mea este ca imi poti spune ce s-a intamplat cu fiica mea...

Magul se apleca asupra chipului alb al printesei; ii deschise pleoapele cu degetele sale crapate si ii privi in suflet...

- Acest trup este gol...sufletul haladuieste in Ethera...Simt insa rasuflarea Stapanului Fricii ascunsa intre oasele ei...Aemilia a fost poarta lui catre lumea noastra...Asa spunea in Profetie: “Va sa vina Noua Frica prin suflet de vlastar domnesc...si primaverile nu vor mai fi la fel in lume...rugina toamnei va curge prin venele timpului si va apareaTeama....”

Regele Tar asculta cu ochii larg deschisi...doua lacrimi ii curgeau pe obrajii acoperiti de barba neagra taiata scurt:

- Ii poti reda viata?

Batranul il privi si doua fulgere iesira din orbitele sale:

- Viata nu se poate da inapoi decat in Templele Timpului din Ethera...aici suntem trimisi sa cautam Sensul acestei lumi si sa-l traim...nu avem puterea sa desfacem ceea ce a fost lipit de la inceput, sau sa legam ceea ce a fost rupt...Ii pot insa reda frumusetea, urma Magul, asezandu-si palmele pe pieptul printesei imbatranite...

Dintr-o data, pielea i se intinse, parul isi recapata auriul de altadata si frumusetea Aemiliei revenise, de gheata insa, si la fel de moarta...

- Ce se intampla cu lumea noastra?...Ce semne ai vazut?

Magul ii intoarse privirea, iar ochii sai cenusii sclipira:

- Rege Tar...Semnele mi-au vorbit...Mi-au aratat ca undeva pe malurile Marii inghetate din rasarit, sufletul Stapanului Fricii, ce haladuia liber si trist prin negurile timpului, a prins samanta in fructele salbatice ale livezilor oamenilor din acele locuri...Ispita din ele si din gustul lor a prins in mrejele sale sufletele cele mai reci si le-a transformat in iscoade...una dintre ele pare-se ca a ajuns la printesa...si asa Stapanul fricii a iesit in aceasta lume, prin sufletul mort al Aemiliei...Sa arzi acest trup, Marite Rege, deindata ce ajungi la castel...focul mistuie urmele si stapanul fricii cauta sa se intrupeze pe masura ce ii creste inima in aceasta lume...


Tar isi lua fata in brate, incaleca si , zorindu-l pe Faxal cu un suierat scurt, pleca in graba pe cararea serpuita ce cobora in fata pesterii...Magul il petrecu pe poteca si ii striga in urma, cu glas cald dar puternic, ca de tunet:

- Marite Rege, lupii cei rosii au fost asmutiti din Codrul Ispitelor in Lume..la chemarea Stapanului Fricii, fiarele bantuie pamantul si satele si targurile...Semintia ta are nevoie de pavaza si sabia lui Arin iti va lumina in maini...!


Tar stia ca s-au pus in miscare urgii noi, pe care nu le cunoscuse nimenea din vremea sa; mic copil fiind, isi amintea de povestile rostite in jurul focului de Parintii sai si de ispravile lui Arin care inlantuise Dragonul cel rosu in vagauna din muntii albi, iar drept rasplata primise de la Cei Trei Calatori ai Etherei Sabia de Otel care va lumina atunci cand veacurile se vor involbura si Timpul va naste pustiiri noi....Vantul rece al toamnei curgea pe langa el , iar galopul calului lasa in urma norisori de praf subtire...Luna ovala si sangerie stralucea stins, ca o amagire, iar urlete salbatice cresteau dinspre negura Muntilor Albi...Stapanul Fricii isi trezise iscoadele, si prin sufletul pur al Aemiliei patrunsese in aceasta lume....covoare de frunze moarte se intindeau sub copitele calului si vantul era de gheata acum, purtand spre urechile regelui soapte salbatice, venite din neant...Tar strangea trupul Aemiliei la piept si lovea pantecul calului cu pintenii ascutiti....Faxal necheza si urma drumul spre campia Val Ladhalului...Regele privi in stanga sa, si parca din intunecimea padurii doi ochi rosii ii urmau galopul, inghetandu-i sangele...doar o parere sau nu, Regele nu baga de seama si zorea sa ajunga la ai lui...Urletele lungi ale lupilor se inteteau, chemari ale mortii, iar o pacla deasa incepea sa se lase peste ei.. Faxal fornaia si tremura, frica ii patrundea in suflet animalului...
. ..Aproape de Valea Val Ladhal-ului, Tar auzi sunetul prelung al unui corn...; vuietul lung si greu ii izbi auzul cu familiara putere, si simti cum inima i se incordeaza in neliniste aspra...Ereador, stapan acum peste oranduirea Val Ladhalului isi chema regele..si glasul cornului era atat de rar in lumea lor, insa Tar il stia si zorea acum catre turnurile pe care le zarea deja desenate pe matasea noptii...Ereador se afla in mare primejdie, iar mintea regelui cauta sa-si imagineze ce rau atat de mare se putuse abate asupra falnicei cetati a Val Ladhalului...Aedelii erau un neam pasnic si cu greu si-ar fi imaginat cineva vreo urgie stricandu-le linistea...acum insa, un alt veac incepea sa se urneasca si....privirea ii fu atrasa de ochii Aemiliei, care luminau acum incet, ca doua stele in noapte...doua stele de un rosu din ce in ce mai aprins...zbuciumul si nelinistea calului il aruncara din sa...pamantul rece ii lovi umerii dar reusi sa se ridice si sa se sprijine in genunchi.....Faxal necheza lung, fornaia si batea pamantul cu copitele, lasand semne adanci, rotindu-se pe loc, ca o fiara....Aemilia se ridicase si prinsese haturile cu un gest ferm si, aplecandu-se, ii sopti la ureche calului...ochii ii straluceau rosii, si soaptele sale ascutite si reci ca de sarpe ii inghetara maduva Regelui:

- Aemilia!...Draga mea...vocea ii ingheta in gatlej...Fata intoarse capul spre el, si ochii trimiteau sageti care ii striveau sufletul...stiu ca nu era fiica lui cea care il privea peste coama calului...Faxal necheza si se pierdu in vale, printre copacii razleti, cu umbra Aemiliei in spate...Tar se ridica sprijinindu-se intr-un genunchi si incepu sa alerge spre castel...urletele salbatice ale lupilor taiau noaptea deasa , dar Tar nu se mai gandea la nimic....Castelul era aproape, ajunse la paraul din fata portilor si innota pana pe malul celalalt...Portile erau larg deschise si inlauntru se auzea zarva mare si zanganitul armurilor...


Deodata, simti o prezenta stranie in spatele sau si un fornait rece...intoarse privirea numai ca sa priveasca in ochii unui lup zburlit, cu coama rosie, inalt de doi metri...coltii albi ii tremurau in gura baloasa si animalul se apropia incet de regele inmarmurit, pasind ca o pisica prin iarba deasa...apoi sari, agil...ghearele il lovira in piept pe rege, insa reusi sa isi fereasca gatul de botul fetid al fiarei...se trase in spate si impinse animalul cu manerul sabiei, a carei lama de otel incepu sa-i straluceasca in mana, asa cum aflase de la strabunii sai; luandu-si avant se lasa pe spate si, rotindu-si spada, o infipse in gatul animalului, care, cu un schelalait prelung, se prabusi in iarba....alerga apoi spre poarta, unde doi Aedeli in armuri stralucitoare il intampinara si il ajutara sa patrunda in cetate....se arunca in genunchi in fata Fantanii Vietii si isi afunda capul in apa rece si limpede...cutite de gheata parca ii patrunsera in frunte si vlaga ii reveni toata....porunci sa se inchida portile si se indrepta spre intrarea in Palat....
Ereador il intampina cu o reverenta scurta, descalecand de pe armasarul sau argintiu...vantul ii umfla pelerina rosie, descoperindu-i armura de aur curat , crestata cu filigranuri de argint, si pletele negre, ondulate...Regele se apropie si ii stranse bratul drept; pe chipul sau se citea nelinistea si nerabdarea de a afla vesti:

- Ereador...ce se intampla?...Ce primejdii sunt la portile noastre ?

Cavalerul il privi in ochi:

- Marite Rege, hoarde de lupi rosii ataca necontenit...iscoadele mele ii insotesc de la liziera Codrului ispitelor...au trecut prin sate si targuri lasand in urma prapad si moarte...

- Vom iesi sa-i intampinam!...Regele fluiera dupa un cal si argatii ii adusera un roib neastamparat ce fremata sub coapsele stapanului sau; regele il struni si se puse in fata oamenilor sai:

- Deschideti portile....!

Noaptea era in toi si sirul de Cavaleri ai Val Ladhalului iesea din castel, perfect aliniati...lupii sangerii ii intampinara deindata, din toate partile, cu urlete groaznice...Aedelii cadeau sub coltii albi ai lupilor infometati, ce spargeau armuri grele si ajungeau pana la oase...arcuri zbarnaiau in vazduh si sagetile de argint strapungeau coamele bestiilor....numarul lor insa crestea si Ereador vazu pe o colina din fata sa silueta incremenita a lui Faxal...o umbra flutura in saua sa, o umbra ce arunca sclipiri rosiatice...de undeva de deasupra coamei calului luceau doua luminite rosii, ca doua faclii...apoi, ridicandu-se pe doua picioare, Faxal necheza si porni spre grupul de Aedeli sub asediu...fulgere zburara din directia siluetei ce stapanea calul si Ereador apuca sa vada cu uimire ochii rosii ai Aemiliei....cavalerii cadeau unul dupa altul sub jarbele de foc...Ereador isi strunea calul si sabia lui tinea inca la distanta fiarele rosii...Il cauta cu privirea pe Rege, care tocmai isi scotea lama sabiei dintre ochii stinsi ai unui lup, si se pregatea sa pareze ghearele altuia care il atacase dintr-o parte...Ereador ii veni in ajutor, aruncandu-si lancea in gatul fiarei...
...Printre zgomotele haotice ale bataliei, un raget salbatic baga spaima in inimile Aedelilor care de-abia mai rezistau urgii, cu greu strunindu-si caii inspaimantati de lupi si de mirosul sangelui proaspat...de o parte si de alta a drumului spre castel, armurile insangerate ale cavalerilor scanteiau in lumina ascutita a lunii pline...caii nechezau sub asaltul ghearelor bestiilor rosii iar silueta Aemiliei trimitea torente de fulgere albe asupra Aedelilor...cateva zeci de cavaleri mai ramasesera in picioare sa respinga atacurile fiarelor...Ragetul se facu si mai sinistru, pe masura ce animalul care il scotea se apropia si mai mult de zidurile cetatii...un urs imens, brun si cu ochii scanteietori, cu coltii cenusii si buzele baloase de efort se arata din bezna noptii....pe coama sa zburlita, figura subtire a Magului, invelit intr-o mantie cenusie, invartea un toiag lung si noduros, indreptandu-l spre Aemilia:

- Stapan al Fricii..., tuna Magul, intoarce-te in pustiul de unde ai venit, poarta ti s-a inchis si pe Izvorul Vietii din Ethera, vei face cale intoarsa....

Aemilia se intoarse catre el, eliberandu-si parul auriu de sub gluga groasa; ochii rosii ii scanteiau si Regele ii putu vedea figura schimonosita intr-o grimasa oribila, care ii ingheta sangele; vocea fiintei ce se intrupase in Printesa avea un suierat sinistru, de sarpe:

- Ingenuncheaza in fata Stapanului Lumii!...Gramada de oase fara de minte!!...fulgere orbitoare pornira din podul palmei siluetei negre...Magul para insa cu toiagul si le trimise inapoi...jarbele albe o rasturnara pe Aemilia de pe Faxal, care, nechezand, o porni in goana spre poarta castelului...

- Stapane al Fricii, oasele mele au suflul Etherei in ele...au puterea Focului de unde ai fost izgonit....te hranesti din spaimele fiarelor salbatice si le asmuti in Lume, iar sufletul tau trist cauta sa patrunda in Viata....

Un ras sinistru slobozira buzele fetei;

- Venirea mea a fost pecetluita in Izvorul Timpului si vrajile tale nu mai pot tainui Nasterea...


Magul tinea capul Aemiliei in palme, in timp ce lupii ramasi schelalaiau si fugeau care incotro, amenintati de ragetele ursului...ochii rosii se stingeau usor sub descantecele Magului si Stapanul Fricii pleca, ca o umbra rosiatica ce se scurgea din gura fetei....Aedelii urmarira cu privirea fumul rosu inaltandu-se si apoi pierzindu-se spre rasarit....Tar ingenunche langa fata, al carui chip era acum alb:

- Trupul sa ii fie ars inainte de zori...porunci Magul, privindu-l cu repros pe Tar; carnea ii este pangarita si are in ea amprenta Fricii...puterile mele nu sunt de ajuns si se va intrupa din nou....

- Ce se va intampla cu aceasta Lume ?

- Stapanul fricii nu va pleca prea curand…Inima lui creste din ce in ce mai mult si spre rasarit, peste Marea inghetata, va cunoaste Nasterea…Lumea il va primi cum te-a primit si pe tine , rege Tar…numai ca diminetile nu vor mai fi la fel...


Rugul inalt ardea mocnit, cuprinzand catafalcul imbracat cu macaturi aurii...giulgiul alb al printesei se ghicea inca printre vrafurile flacarilor galbui...de jur imprejurul rugului, Aedelii ingenunchiati o plangeau pe Aemilia si deplangeau mortii din noaptea trecuta, cazuti sub urgisirea fiarelor...ziua era rege la amiaza, si pe mantia groasa a regelui Tar, primii fulgi de nea se topeau ca o parere..

miercuri, 8 septembrie 2010

vineri, 3 septembrie 2010

Geiger 2010 - despre puterea de a te ridica si a merge mai departe

...pare un cliseu ieftin...insa maratonul Mountain Bike 2010 chiar asta a fost...o lupta dusa la extrem, o incrancenare surda cu zecile de kilometri si diferentele de nivel, cu pantele si coborarile prin ceata, cu bolovanii si noroiul pana la genunchi...cu tentatia de a abandona...
...nu am abandonat, am terminat traseul in multe ore, insa a meritat; la sfarsit, consumat de duritatea muntelui, eram mai fericit...in astfel de momente, cand te invingi pe tine insuti, esti mai fericit...si o simti, in fiecare muschi incordat...
PS: fotografia este facuta pe drumul ce urca spre Paltinis, intr-o frumoasa zi de vara, cea anterioara concursului, chiar inainte sa ploua si astfel sa transforme traseul intr-un obstacol si mai feroce, si mai avantat...

...recunosc ca inca nu am antrenamentul necesar pentru a urca pe bicicleta pantele...cea spre magura am facut-o cu push bike, la o viteza medie de 4 km/h; asta inseamna ca am pierdut 3 ore numai acolo...insa nu ma plang, am avut timp sa admir peisajul si sa simt mirosul rece al cojilor de brazi in nari...mai sus, in golul alpin am aflat ce inseamna linistea absoluta si ce inseamna doua pante consecutive cu inclinatii foarte mari...in varf, prin smocurile aride de ceata unsuroasa, mi-am lasat bicicleta sa se odihneasca si am terminat ultima provizie de energizant....urma coborarea...
....si coborarea a fost mai grea decat urcarea, macar in prima ei parte, unde am si cazut, cu bicla peste mine...plus alte multe dezechilibrari....au fost si portiuni unde am zburat, cu adrenalina la maxim si ridicat in sa, pe poteci inguste dar prietenoase, cu vantul sfichiunidu-mi pe obraz...altele, pline de gropi, mi-au testat rabdarea si forta fizica, acolo carand efectiv bicicleta in spinare...
...mai spre vale, aproape de finish, m-am revazut cu noroaiele...balti umplute cu plastilina, unde rotile scanceau torturate, su tricepsii mei tremurau...altele umplute cu apa putreda, in care am si plonjat la un moment dat, in urma unei manevre gresite....apoi camp deschis cu smarcuri, si o perdea de ceata, unde o colega incepea sa se piarda...am strigat dupa ea si am reusit sa o intorc...
...pe drum am ajuns si la un parau, rece, atat de rece ca imi taia gleznele cu cutitase...am spalat bicicleta cat am putut, sub torentele repezi...
...finish-ul a fost o eliberare...dupa 8 ore de chin frumos...

luni, 23 august 2010

Pe bicicleta la cota 2000

Am fost duminica la munte cu bicicleta, pentru o sesiune de antrenament in vederea urmatorului maraton, Geiger 2010 de la Sibiu...Am plecat dis-de-dimineata, cu bicla in portbagaj si intr-o ora si 45 de minute numai (sper sa nu am surprize in cutiuta postala...:) ) am ajuns la Sinaia, parcand pe unde am nimerit pe langa telecabina...m-am echipat, pantaloni, tricou, casca, manusi, ochelari, rucsac cu aparat foto si alte chestii utile, am incalecat pe-o sa, si anume cea a fantomei mele negre (un FELT Q720) si am urcat agale spre telecabina...eram cam singurul care facea acel traseu se pare la acea ora...o urcare cu bicla pana la cota 2000 costa exact 45 de RON si ai prioritate la parcare in interiorul cabinei...:)

...Odata ajuns sus, aerul rece mi-a lipi narile...nu erau mai mult de 10 grade...am pornit chitit sa cobor pe drumul de vara, insa m-a atras privelistea din jur, mai cu seama culmile de pe stanga cum iesi de la telecabina...usor inclinate, asa ca nu am rezistat si am dat o tura prin zona, cu viteza maxima...tacerea e atat de grava acolo incat auzi orice sunet fin al angrenajului, sunetul armonios al lantului, vibratia spitelor...m-am intors apoi la punctul de plecare, orientandu-ma spre drumul de vara...

Coborarea a fost de scurta durata, dar foarte tehnica...mult pietris, uneori si pietroaie in toata regula, care te pot arunca din sa daca nu tii bine de frane si nu-ti dozezi bine virajele....in rest m-am bucurat de peisaj si de vreme si mai ales de o coborare la 50 km/h pe sosea, de la cota 1400 in Sinaia...

Data viitoare vreau insa sa fac un traseu mai complicat si mai lung, pe creste si pe munte, asa ca cine stie si alte variante, sa se arata:)

vineri, 23 iulie 2010

Frunza de maslin

Copila cu ochii cenusii Il zari de departe, asa cum statea, aplecat pe piatra de hotar, in mantia-I alba; se opri din drum, si cum il privea asa de la departare, inima ei tresari uimita de caldura ochilor lui, mari si adanci ca doua oceane…si sufletul incepu sa se zvarcoleasca in ea nebuneste, asa cum il privea, de la departare, pe El, singur pe piatra de hotar, cu sandalele in praful drumului…si se facea seara, una dintre serile acelea parfumate de primavara , cand se lasau merii plini de greutatea florilor mustoase…


Copila se apropie usor, cu privirea in pamant, arsa de nerabdare, oprindu-se la doi pasi de el…Iisus o privi, cu zambetul acela cu care a privit-o intreaga ei viata, plin de neomeneasca iubire, si copila tresari usor, si ar fi vrut sa fuga, dar nici picioarele nu o mai ajutau, si nici tamplele nu o mai desenau pe osia lumii.

“vino, nu-ti fie frica…”, vocea lui era ca un abur cald care ii mangaia mintea, si copila se apropie usor, asezandu-se langa El pe piatra de hotar; “merit eu sa stau langa Tine?” murmura usor, si vocea ei tremura asa cum tremura in zbor aripa de inger, peste facerea lumii…”Nu ai meritat niciodata mai mult; cine sta langa mine este cu mine, si Eu sunt cu el…de ce sa nu zbori si tu in vazduhul meu, asa cum zbor privighetorile?”; copila il privea si era plina de Iubire langa El, asa cum nu fusese niciodata…mana ei se lasa usor in palma lui arsa de soare si tampla ei zvacnea usor, ca diminetile pline de roua din taina sufletului. “nu am fost Eu mereu langa tine, de atunci de cand doua maini calde ti-au tinut deasupra lumii trupul vinetiu?”; ea ii privea sandalele pline de praf…”ce cauti aici, in praful drumului?”; El privi in departare, cu toata lumina din lume,”oare nu este praful drumului tau, in care te-am gasit? Si oare nu m-ai cautat cu lacrimile tale, pana m-ai gasit? Aseara, de undeva, de jos, el mi-a trimis o ruga ascunsa, pe care am scris-o aici, pe aceasta frunza de maslin…era o ruga partial catre Mine, partial catre tine…si eu, in ultima vreme, poate prea ocupat cu frumusetea acestei lumi, cobor sa aduc rugile inapoi, catre sufletele catre care au pornit…”; El scoase din maneca o frunza pe care o desfacu usor, si i-o puse copilei in palma, ridicandu-se lin…”care el”? sopti ea, cu glasul inecat; “oare nu stii? El, cel pe care nu vrei sa il cunosti…” ; Isus zambi, cu ochii calzi, o saruta pe frunte, si se departa usor; in urma lui, copila ardea si glasul ei se auzi peste praful drumului…”dar nu scrie nimic…”; El se intoarse, ochii blanzi peste amurgul rece:”ce rost are sa scrie ce nu poate fi scris? Tu stii cel mai bine ce scrie, iar eu nu o pot rosti pentru tine…pentru ca nu scrie pentru ochi, ci pentru suflet, si pentru ca nu scrie pentru sufletul meu, ci pentru sufletul tau…tu stii cel mai bine, si decizia ta va fi cea mai buna…nici eu nu o stiu, decat sufletul tau… ”

El se departa usor, in ceasul cel mai plin de tamaie al amurgului…copila mai pastreaza si acum frunza de maslin, si ii este greu sa rosteasca ce nu este scris…o pastreaza ascunsa in podul palmei…pana ii se va face sete…sau frig…sau mai putin frica…

miercuri, 21 iulie 2010

Surmont MTB Challenge 2010 - cum a fost

Bucuresti...accelerat spre Azuga...vagonul de biciclete are cateva locuri unde iti poti agata bicla...evident suntem mai multi doritori, dar ne descurcam...ajungem la Azuga si incepe sa ploua...bine ca e doar  maine concursul...

...Duminica dimineata inscrierile dureaza foarte mult....peste 500 de doritori, foarte multi neinscrisi pe net...debutul cursei se decaleaza deci cu o ora aproape; sunt doua trasee, una scurta si una lunga...o aleg pe cea scurta, din lipsa de antrenament...am sa vad la sfarsit ca am avut dreptate

Primii 12 km au insemnat o urcare foarte usoare, cu mici denivelari...si asta pana la punctul de alimentare, unde bananele, glucoza si apa ne-au ajutat sa ne reimprospatam...urmau 2.5 km de urcare abrupta, iar multi dintre noi au luat bicla de coarne si au mers pe langa ea...incepuse si un soare ucigator si pe creasta nu ne mai aparau copacii...apoi climax-ul: coborarea...10 km de adrenalina si vant in nari...nesat...bucurie...din fericire lipsa de probleme...finish-ul a insemnat o eliberare asteptata, plina de noroi si suflu rapid...

Urmeaza maratonul Muscelului

vineri, 9 iulie 2010

Cerul.Marea....

joi, 8 iulie 2010

Lorena Lupu si nebunia decantata

Lorena Lupu este o poetesa ratata cu un ego supradimensionat care ascunde insa un munte de frustrari acumulate de un creier nesatisfacut si din ce in ce mai confruntat cu perspectiva amara a propriei ratari;

Sub pavaza faptului ca scrie la Playboy, incident cu care nu inceteaza sa se laude pe la toate colturile (desi se tortureaza cu o mirare tampita ori de cate ori adica intotdeauna, cand nimeni nu pare sa o bage in seama...), aceasta pseudo-scriitoare de maidan, crescuta pe genunchi la miros de igrasie, fursecuri statute si parturi cu cola, isi imagineaza in delirurile sale de grandoare ca este una dintre personajele de seama ale vietii literare romanesti si in acest sens jigneste pe oricine care isi permite macar sa critice orice cuvintel scos pe gurita (de altfel foarte scarbavnica) a onorabilei...
...Astfel, blogul personal pe care il tine a devenit un morman de injuraturi si insulte ca la usa cortului, declamate de posedata, spre oricine care se abate de la regula pupatului in curul flescait al primadonei decrepite: gratularile "sugi pula", "muie tie", "labagiilor", etc etc... fac parte din arsenalul literar cu care poetesa isterica isi trateaza cititorii; asta denota, pe langa o proasta crestere de subsol de bloc comunist, si niste adanci frustrari din copilarie, marcate probabil de abuzuri inimaginabile; in acest sens, fatuca cerseste de fapt mila, pentru ca orice om cu bun simt, odata ce intelege cum stau lucrurile, nu poate simti decat compasiune fata de aceasta fiinta ratacita si extrem de confuza, ce repeta, ad nauseam, aceleasi clisee, agresivitati verbale si trivialitati, in speranta semi-amazonica a recunoasterii sale literare (i), ca femeie independenta si non-conformista...Ea nu isi da insa seama (insa ce nebun e in stare sa-si recunoasca propria paranoia?) ca nu face altceva decat sa-si popularizeze frigiditatea si lipsa de idei, scaldandu-se in propria troaca a mediocritatii scrijelite cu boldul nebuniei...
Noapte buna, poetesa!

luni, 5 iulie 2010

Despre nesimtire si consecventa

Traim intr-o epoca a nesimtirii grosolane in care orice urma de logica este batjocorita si spintecata cu zambetul pe buze...
...For instance: hai sa luam cazul "iubitorilor de animale", al vegetarienilor si al altor oameni care isi justifica renuntarea la anumite chestii din aceasta viata prin grija ce o poarta anumitor altor chestii...
Iubitorii de animale sunt ei iubitori de animale, insa cercul animalelor iubite este extrem de restrans: caini, pisici, broaste testoase, hamsteri, papagali, etc...adica in general animale necomestibile sau nedaunatoare; din cercul animalelor tolerate si iubite nu fac parte tantarii, gandacii, mustele, sobolanii, mieii, viteii, porcii etc etc etc...Bineinteles ca "iubitorul de animale" standard, in timp ce iubeste el animaele cu sarg pe la conferinte sau talk show-uri va fi mai mereu prins cu cate o geaca din piele ("geaca asta e facuta din pielea unui anumal??...Doamne, chiar nu stiam...") sau un hamburger (deci draga iubitorule de caini si pisici, ca sa iti umfli tu mufa cu cheeseburger, hamburger sau mai stiu eu ce, cirezi de vite au fost hacuite in abatoare...); dar oricum aceste specimene sunt prea evidente...in schimb sunt aia si mai hardcore care iubesc toate animalele cu exceptia celor daunatoare si pentru care e un act de o cruzime rara sa omori un caine, insa nu e atat de socant sa calci cu bombeul un gandac? de ce? "cainele este mai apropiat de rasa umana, gandacul este daunator..."; aha, deci asa statea problema...deci e in functie de cat de apropiata e de rasa umana; dar vitele pe care le mananci, sunt mai apropiate de rasa umana decat cainii?...Ideea e ca oricate argumente logice le-am  prezenta acestor fanatici, nu o scoti la capat si tot ei detin adevarul absolut...
Ideea de baza este ca "e o cruzime imensa sa omori o pisica, insa nu e nici o problema daca omori un pui si-l mananci tocanita"; adica cat de nesimtit sa fii sa accepti aceasta judecata (si credeti-ma, majoritatea iubitorilor de animale asa gandesc...), cat de inconsecvent si subiectiv?
Problema ar putea fi rezolvata foarte simplu daca s-ar denumi clar lucrurile:"asociatia iubitorilor de caini si pisici" . punct. spunand asta, esti consecvent "bai, mie imi plac caini si pisicile, asa ca ii protejez; restul animalelor nu ma intereseaza nu ma bag..."; dar nuu, ar fi prea ok, prea simplu si elegant...
La fel si vegetarienii care nu mananca produse animale din respect pentru "fiintele vii"; in schimb mananca plante la greu, care sunt si ele vii, insa pesemne mai putin vii decat animalele...e o cruzime sa mananci peste, dar e ok sa mananci stevie...de ce? DE CE?...nu ne raspunde nimeni...pentru ca asa vrea muschiul vegetarianului nesimtit...sau: nu beau lapte de vaca pentru ca natura a facut acest lapte ca sa fie consumat de vitel si nu de om....interesant; dar mere de ce mananci ma? A facut natura merele ca sa le mananci tu? Ai intrebat tu natura si ti-a scris pe o hartie ce poti sa mananci si ce nu? Sau ai dedus tu cu de la sine putere ca poti sa mananci urzici dar nu si pitulici...
Nu am nici o problema cu vegetarienii care isi motiveaza gestul prin beneficiile de sanatate care rezulta dintr-o dieta bazata pe fructe si legume; e ok, e de inteles, e consecvent, nu exista nici un conflict logic: mananc morcovi ca o sa am vederea mai buna, nu ca mi se pare o cruzime sa mananc piept de pui....

Unul din cele mai mari pacate al lumii moderne este acest fariseism in gandire care denota o lipsa de respect crasa fata de logica elementara...a fi consecvent este o raritate si aproape o virtute

luni, 28 iunie 2010

Te iubesc...

Aceasta este povestea ochilor mei
descusuţi de desfătarea ochilor tai,
acesta imi sunt eu, decurgand firesc
dintr-o probabilă floare de soc
intr-o probabilă vara, un pic rece
cand gustam din sâmbure de nectarina
şi mângâiam cu tristetea frunze amare
plânse de arbori amari, peste oraş..
şi arome sfinte imi tămăduiau obrazul
brazdat de probabile lacrimi
in probabilele seri cand se scuturau
salcâmii si in căuşul fiinţei lor
mirosea a cenuşă...

...probabil ţi-am şoptit "te iubesc"
cu frica de a nu te trezi
rezemată cum erai, de tâmpla pamântului
am murmurat chiar de două ori,
a doua oară crestându-mi palmele
cu probabilul nenoroc...

probabil ca nu m-ai auzit
ocupata cum erai, cu probabilele zambete triste
de pe marginea sufletului tau,
unde soaptele mele s-au zdrelit usor,
de probabilii spini, de probabilul dor...

şi ce era mai frumos, in probabila lume
decât noi doi, si probabila noastră
atât de tăcută, iubire...

Ramm-stein

Rammstein este o trupa la care tin foarte mult si pe care am ascultat-o la greu in ultima vreme...show-ul de aseara nu a facut decat sa-mi intareasca statutul de fan al acestor nemti extrem de spectaculosi...

Muzica industriala a germanilor nu poate suporta decat un decor post-apocaliptic ca cel pus in scena ieri seara la Romexpo: flacari, multe flacari, pacura, benzina, funingine, angrenaje grele unse cu vaselina, costume de piele, lanturi grele...totul intr-o atmosfera semi-psihotica cu iz psihedelic, frizand nebunia pura, dar buna...Till Lindeman, vocalistul uns pe fata cu funingine, mereu in verva, are simtul spectacolului in sange, jucand roluri diverse, de la macelarul suprarealist, vanatorul sau fochistul in costum de piele care forjeaza pe scena si trimite catre audienta jarbe de flacari si scantei....Iar muzica, dura, ritmata, pura, cadentata, a reprezentat adevarata Benzin a unei seri magice, predata la cheie de o trupa de calitate pur nemteasca...

Interactiunea cu publicul a fost astfel maxima, desi nu a constat in comunicare verbala (cu exceptia frumosului "Multumim frumos, Bucuresti...") ci intr-o permanenta simbioza artist-auditoriu, in fata unui public foarte avizat care sorbea fiecare nota cu profunda cunoastere afectuoasa; la sfarsit, plimbarea metaforica peste mii de brate a claparului in barcuta gonflabila pe ritmurile piesei Hailfish (Rechinul), a incheiat o seara memorabila si a lasat tuturor ravna de a vedea mai mult...
...Poate data viitoare, cat mai curand, pentru un show desinestatator Rammstein...merita!

vineri, 25 iunie 2010

Invidia feminina

Exista putine emotii umane in fata carora sa raman mut; exista insa una care recunosc ca ma fascineaza pana la amuzament zgomotos cateodata: gelozia si ura femeilor pentru celelalte femei.
Daca Hobbes nu ar fost atat de generalist, probabil ca al sau homo hominis lupus s-ar fi aplicat cu precadere speciei feminine, si mai ales in ziua de astazi, unde femeia este lup fata de alte femei, insa acest sentiment brut este si inchistat sub un fard spumos de politete prefacuta, ceea ce il face cu atat mai incantator pentru un privitor exterior...

Pentru ca, sa recunoastem, toti degustam la consoartele, concubinele, prietenele, matusile, mamele noastre etc...aceasta umoare: "tarfa aia ordinare...", "iapa aia constipata...", "o urasc pe fandosita aia..."; chiar deunazi la metrou o don'soara se conversa la telefon cu X, spunandu-i citez,: "...sunt sigura ca e vorba de tipele alea care ma urasc de moarte...".
Asistam deci la o batalie contemporana intre amazoane mascate, care se urasc de moarte, invidia si gelozia fiind doua sentimente de prim rang. Si din cate am observat eu, cred ca exista doua motive esentiale care determina in mod direct si inefabil acest sentiment: barbatii si aspectul fizic. Principalul motiv de ura este "barbatul", mai precis succesul unora la sexul tare, care vor fi catalogate de surate iremediabil drept "tarfe" sau "curve"; sau, tot legat de barbati, frica unor dudui ca unele "stricate" uneltesc zi si noapte ca sa le fure barbatul...; am asistat odata la un scandal intre doua colege, de altfel foarte bune prietene, care insa au inceput sa se urasca si sa nu-si mai vorbeasca de loc din cauza unui tip pe care una dintre ele il placea, insa cealalta intrase in vorba cu el...etc.... Ei bine, pentru barbati femeile ar fi in stare sa-si scoate ochii, sa se omoare in strada daca ar putea, si nu exista inamica mai mare si mai intim pentru o femeie decat "curva" care se imbraca sexy langa barbatul ei "ca sa i-l fure"; ma jur, daca tehnicile voodoo ar functiona, ar cadea mii si mii de femei secerate pe strada...
Al doilea motiv al geloziei este si mai stupid: aspectul fizic sau modul cum se imbraca (chiar daca pe undeva si acest motiv este legat de primul...); "fata, ce frumos s-a imbracat X..". "las-o, fata, o parasuta, tu nu vezi.."; etc...
Dar ce e si mai interesant este ca toate aceste emotii, gelozii, invidii, rautati gratuite sunt imbracate intr-o spoiala de politete: adica damele respective, desi se urasc de moarte, in fata se pot comporta ca cele mai bune prietene, ducand de nas astfel multa lume fata de adevaratele lor intentii si emotii...aceasta fire duplicitara este prin excelenta feminina si izvoraste din cazanul fierbinte cu emotii primare care clocoteste in fiecare femeie...nu e ceva ce trebuie neaparat judecat sau infierat, cred ca e un fond perfect natural si uman, care vine sa completeze edificiul feminin, care, sa recunoastem, da sens si frumusete acestei lumi...manifestarile lui uneori pot fi adevarate fantani arteziene de emotii rabufnite si irationale ceea ce, pe multi dintre barbati ii pot uimi si afecta chiar, tocmai prin lipsa explicita de sens si ratiune...

duminică, 20 iunie 2010

A new breed

....Fata era rece in priviri si se misca in sens contrar ritmului muzicii...era absolut ridicola, cum o priveam in penumbra, distrat..imi aprind o tigara si imi infig picioarele in nisipul fin...o intreb, ceva, sugand din pai...nu aude, isi misca coama...are tate umflate in decolteu si niste picioare frumoase, sculptate...se simte un pic stunghera in sandalele cu tocuri...ii ofer un whiskey cu suc de mere...in jur, umbre decupate, ca intr-un spectacol trist de marionete...o curte a miracolelor murdara, unde vine multa lume sa-si ingroape capetele in haznaua cu iluzii lesinate ale unei societati traumatizata de mediocritate...Fata imi sopteste ca lucreaza de trei ani si vrea sa avanseze...are o rochita scurta, isi misca soldurile haotic...e proasta ca noaptea ce ne inconjoara...are insa ambitii, vrea sa avanseze, insa ii e frica de "oamenii rai"...incerc sa fac conversatie, dand din cap afirmativ...mai sorb din paharul cu whiskey...nu mai am gheata, beau o ciorba diluata...muzica asta house sau trance sau minimalista ma tampeste, e derutanta...totusi vad chipuri fericite...si multe fete desculte, fardate pana la refuz, unora transpiratie li se amesteca cu fardurile...macabru...ii bag limba in gura asteia...face niste miscari semi-teatrale, in sensul ca traieste momentul sarutului...ii simt gustul parfumului in gura, imi vine sa scuip...imi mai spune ceva despre cat de obosita e si o dor picioarele...simt ca orice ridicare a nivelului discutiei m-ar face sa par in ochii ei infricosator de ridicol, daca ar fi bineinteles capabila sa recunoasca aceasta stare...o las sa-si desfaca sandalele...
...Ma apropii de bar si mai iau un pahar...ma uimeste regularitatea prostiei...aceleasi lucruri, in aceeasi seara, pana la urmatorul numar din cosmopolitan...uniformizarea acestei lumi devine dezgustatoare, pana si marea pare un obiect de decor facut la comanda...Intru in vorba cu o bruneta aproape virtuala, imi spune ca ii place sa mearga in club si la film...in rest munceste la birou...
imi vine sa vars...

...Et in Arcadia Ego

In Arcadia pleoapele erau grele de viata, de prea multa viata, privirile crude cu nesat, dorintele obosite de prea multa trezire in prea multe dimineti...oamenii isi cantareau sufletele la tarabele preotilor si le amanetau pe banuti zimtati carora le incercau valoarea intre dinti, cu jind...le rascumparau mereu cu aceeasi tristete, inciudati de semnele scrijelite pe ele cu bricege de negustorii timpului...Iubirea era o amintire palida, acolo unde nu exista devenire...
...Si intr-o zi, cu mantia alba, murdara de praf, pasi fecioara uitata, cu parul in dezordine, printre oameni...iar oamenii cazura in genunchi infruptandu-se din privirea ei rece, de cremene arsa...si il prinse pe primul dintre ei in brate, sarutandu-l cu buzele reci, apoi aruncandu-i starvul in praf...Moartea se stergea la gura si din ochii ei de gheata se scurgeau lacrimile celor insetati...
...In urma ei se lasa o seara cruda, cu miros dulceag de iasomie salbatica si flori strivite in calcaie...

luni, 14 iunie 2010

Le baiser


Am surprins imaginea de mai sus pe scarile ce coborau pe langa Catedrala Notre Dame, spre Quais de la Seine; imi aminteste perfect de celebrul Le baiser din anii 60, surprins in fata Hotel de Ville, tot la Paris; cred ca este o imagine definitorie pentru ceea ce inseamna Parisul si romantismul care transpira din fiecare piatra a acestui oras, totul infasurat intr-o poezie revansarda demna de celebrele revolte studentesti din anii 70...

Paradoxul nemtesc

A treia zi de Mondiale...primele doua meciuri, va jur, nu au avut alte calitati decat sa transmita o stare de somnolenta aproape mortala oricarui muritor indeajuns de indragostit de fotbal incat sa stea cu ochii in tembelizor...Si mai ales acest Algeria-Slovenia, un meci trist, trist pana la depresie, cu doua echipe rudimentare, fara idei si talent, cu o imbarligatura dezgustatoare de pase la mijlocul terenului si erori copilaresti...de fapt dintr-o astfel de eroare a portarului magrebian slovenii au si reusit sa inscrie si sa plece in runda a doua cu 3 puncte...normal ar fi insa ca aceste doua penibile echipe sa stea acasa si sa-i lase pe altii sa joace...
In al doilea meci am avut dreptul la o prestatie sub asteptari a Serbiei, rudimentara si lipsita de curaj, refuzand jocul in permanenta...serios, mi se face dor de vechea Iugoslavie, o echipa tehnica, sclipitoare, cu jucatori de clasa mondiala...acum , sarbii nu au nici talent, dar nici vana, ei care se laudau ca sunt ca niste lei si nu cedeaza nimic...nici ghanezii nu au fost mai breji, insa astia macar au mai aprins un fitil, doua acolo, au fost mai alerti, au provocat mai mult, cat au putut...se pare ca nici ei nu mai eu echipa din 2006 si le lipseste Essien si Muntari;

Ultimul meci a fost si cel care a mai descatusat un pic spiritele, cu Panzerul german supunandu-i la suplicii pe naivii ornitorinci din Australia (m-am saturat de cliseul cu cangurii:) ). Chiar daca au suferit in primele minute, oamenii lui Loew si-au revenit si au marcat de 4 ori, afisand o forma  de invidiat; ce frapeaza la aceasta echipa e insa altceva, anume diferenta enorma de forma intre ceea ce joaca Podolski si Klose in club "(doar 5 goluri in Bundesliga anul trecut pentru cei doi!) si cum se prezinta la nationala, unde rup norii de fiecare data...ceea ce dovedeste poate ca, spre deosebire de alte selectionate, germanii chiar au acest spirit nationalist bine pus la punct care ii ajuta sa luidizeze un colectiv cum este Manschaft-ul.

Un cuvant despre mingea mondialelor: pe reluari mi se pare ca e greu de controlat si sare aiurea: am vazut zeci de suturi zburate peste poarta din pozitii ideale si nu cred ca numai jucatorii sunt de vina; thumbs down pentru Adidas care reuseste , iata, sa-si bata joc de Mondiale propunand o minge  de plaja de tot rahatul...

duminică, 13 iunie 2010

Green's epic fail

A doua zi a mondialului african a fost cu mult mai interesanta decat prima; dupa prestatia anosta a Frantei, am avut parte de trei meciuri interesante; pentru inceput, Coreea de Sud. Aceasta selectionata, locul 4 in urma cu 8 ani, a reusit sa invinga fara drept de apel Grecia, al carui joc anost si lipsit de orice orizont a fost pana acum de departe cel mai slab de la acest turneu; exceptand ultimele minute cand au incercat sa tina mingea mia mult si sa redubleze atacurile, elenii au jucat lamentabil, fiind pedepsiti de o echipa robusta, fasneata, tehnica si extrem de organizata; intrarea ui Kapetanos a fost absolut anecdotica, fara sa influenteze in vreun moment cursul jocului.

Meciul Argentinei in schimb a inceput tonitruant, cu cateva incursiuni marca Messi si un gol frumos inscris de Heinze, totul survoltat de pe margine de El Pibe d'Oro la costum gri (ziarele argentiniene aveau sa-l numeasca dupa meci Tiganul la costum:) ) si extrem de volubil si expansiv...Dupa primele minute de forcing insa, pumele s-au stins, controland totusi partida si avand prin acelasi Messi alte cateva ocazii clare de gol, intre care si vreo 3 mano a mano ale lui Pulga cu portarul nigerian, teribil de inspirat; sa notam insa si defensiva febrila a albiceleste, surprinsa de cateva ori de decalajele lui Taiwo sau sarjele extremelor africane; nici la mijloc Argentina nu a excelat, Veron parand mai degraba obosit, Di Maria inca prea discret; pericolul a venit de la trio-ul ales ieri de Maradona, Tevez-Messi-Higuain, cu piticul de la Barca un pic retras in numero dix. Per total un inceput reusit al Pumelor, care insa trebuie sa corecteze anumite aspecte legate de jocul de aparare si de constructie, pentru ca altfel in fata unei echipe mai tari decat Nigeria vor risca catastrofa totala.

Ultimul meci al serii a fost si cel mai interesant, toata lumea asteptand sa vada ce mare mancare de peste e si trupa asta a lui Capello; ei bine, au avut ce sa vada, un meci intens, aspru, spectaculos, si asta atat datorita performatei frumoase a americanilor, extrem de inspirati aseara, cat si din cauza nesigurantei acestei echipe engleze: Lampard e cam absent la mijloc si se calca pe bombeu cu Gerrard, Milner a fost schimbat dupa 25 de minute pentru incompetenta, Rooney bine marcat, Heskey prea risipitor cu ocaziile. Si peste toti a planat si aseara blestemul portarilor englezi, care a mai facut o victima, Robert Green scapand lamentabil sapunul la un sut inofensiv al lui Dempsey. Trupe americana a jucat foarte decomplexat pe un sistem destul de flexibil de contre orchestrate de Donovan si Dempsey, totul bazandu-se pe o aparare sigura, cu exceptia fazei din debut in care Gerard a marcat nestingherit din centrul careului. In repriza secunda chiar SUA putea chiar sa ingroape Albionul daca acelasi Green nu scotea sutul sub bara al lui Altindore

sâmbătă, 12 iunie 2010

Africa de Sud ziua 1

Meciul  de deschidere a fost un spectacol de nivel scazut, cu Africa de Sud impinsa de la spate de vuvuzelas reusind sa enerveze o echipa a Mexicului tanara dar foarte talentata; prima repriza a aratat diferenta de valoare intrinseca intre cele doua echipe, cu Giovani de Santos la timona crosentand si cu cateva ocazii clare ale mexicanilor: posesie, tehnica corecta insa tratare poetica a fazelor din ultimii 16 metri;

A doua repriza a fost randul lui Perreira sa iasa la timona, inventand o asezare mai picanta, care a culminat cu acel contraatac ce a dus la primul gol al turneului, marcat din unghi , in vinclu. Aguire s-a trezit si el si a impins jocul prin introducerea lui Blanco, bunicul de 37 de ani care a limpezit doar prin viziune jocul aztecilor. In final =, rezultatul a fost decis de o greseala elementara de plasament al africanilor care i-a permis lui Marquez sa reia din 6 metri si sa egaleze. Un rezultat pana la urma just care mentine in carti ambele echipe

Al doilea meci a adus certitudinea jocului slab prestat de Franta in ultima perioada. Deficitari la constructie, cu o relansare aproximativa, cocosii galici au suferit mult in prima repriza, cand Forlan, de langa un Gallas prea static a ratat sansa golului, fiind negat de parada lui Lloris. Anelka inexistent, Gouvou ridicol, Ribery insuficient de decisiv a permis un meci pe alocuri anost, care putea insa fi decis de eliminarea uruguyanului din finalul partidei. Singurul plus al acestui meci este prestatia gunnar-ului Diaby, titularizat surprinzator in locul lui Malouda.
Maine vom cunoaste forma de moment a Argentinei, care va juca cu Nigeria

joi, 10 iunie 2010

Datoria de a fi tarfa

A venit vara si au aparut decolteele si alte elemente de decor...ok; oricum vara e doar un pretext pentru conditionari sociale si una dintre cele mai importante edificii constuctiviste (in maniera imaginata de Simone de Beauvoir desigur...) este imaginea de tarfa sociala pe care trebuie sa o arboreze in contemporaneitate femeia moderna. Este mai drgraba o datoria, fata de ea insasi, aceasta de a se autoconstrui in obiect sexual frumos infasurat in beteala, pentru a instrumenta atractia asta consumerista a societatii in care traim...

...Traim de curand intr-o societate din care lipseste aventura; adica nu ne mai batem cu ursii, nu mai ne impuscam cu nemtii, nici macar nu mai iesim din case foarte des...singura pulsiune care ramane inca vie este cea sexuala; este unicul imbold instinctual care poate fi convertit in mod constient in uncii de placere; si stim asta, si vrem asta: toti; cei care nu recunosc sa se duca la balaceanca...Ei bine, si cum aceasta unica pulsiune are nevoie sa fie exacerbata intr-un fel, consumerismul orgisatic in care traim nu face decat sa influenteze de o maniera grotesca toate tipurile de comportament spre cel sexual evident; si cum in centrul impulsului alpha este femeia, cu toate adiacentele ei, societatea se focuseaza exclusiv pe ideea de constructivism al tarfei sociale; astfel, toate revistele te invata ca femeie cum sa devii mai atragatoare, cum sa arati cat mai mult, cum ce tocuri sa porti, unde sa te duci; televiziunile abunda de sani, coapse, buze umflate, etc etc...; femeia este astfel creata, croita, i se adauga chestii, papuci, ciorapi, unghii, si acest fapt induce in populatia feminina o goana mereu vie catre "a corespunde" acestor imagini prefabricate, in speranta ca astfel vor fi alese de cei care, in mintea lor, isi doresc sa transforme lipsa aventurilor din vestul salbatic in orgii de iatac cu tarfe si sampanie...
Exista astfel in femeia contemporana un dulce imbold pentru sexualitatea tarfei perfecte, in care s-ar ascunde miezul de fericire si sens al acestei vieti: a fi tarfa este un must in lupta aceasta pentru obiectivul final de procreere, presarat cu alte mici check-point-uri: casatoria, copiii, amantii, gradina cu piscina...
In final, ramane doar parfumul sec al tarfelor sincere...

marți, 8 iunie 2010

Cube days la padurea cernica

Am fost duminica la o iesire cu bicicleta in afara Bucurestiului, in padurea Cernica, la un eveniment organizat de Cube days pentru amatorii de biking; am plecat din Bucuresti la ora 8.30 si dupa aproximativ o ora am ajuns la destinatie; traseul a fost mai usor decat m-am asteptat (basarabiei-vergului-pantelimon-soseaua cernica), cu exceptia portiunii de sosea de dupa centura, plina de gropi, obstacole si cu un trafic in consecinta foarte putin fluent.

Am plecat in tura vreo 30 de oameni, dupa un traseu marcat si a meritat tot efortul; traseul a insemnat si o portiune insemnata de potecute, cu diverse obstacole, damburi, pante, numai bune pentru a pune la incercare bicicletele; a mea s-a comportat onorabil pe acest traseu, pe o lungime de peste 20 de km; noile cauciucuri cross Schwalbe au un grip foarte bun pe portiunile de dirt, insa e clar ca nu te poti baza pe ele la damburi sau buturugi...peisajul si zona in sine, cu exceptia palcurilor de manelisti veniti la mici, chiar merita experienta, ca o detasare de asfaltul rigid al capitalei...

toata aventura sa fi durat vreo 3 ore, astfel ca dupa recreere si bere :), plus drumul retur in bucuresti, eram acasa la ora 5, stors si multumit..:)
urmatoarea iesire va fi pe 4 iulie, asa cum au anuntat orgnizatorii

sâmbătă, 5 iunie 2010

Tigara

Raul decojea un mar rosu; nu ii placea sa manance coaja, ii face scarba; asezat pe muchia patului, arunca cojile direct pe podea:
- Fa, ce pula mea faci?...
Femeia asezata in varful celuilalt pat, cu genunchii la gat, il privea printre buclele de par blond revarsate in dezordine; ridica din umeri...
Nu se auzea decat harsaitul cutitului si zgomotul zemos al mestecatului lui Raul care manca in timp ce decojea...
- Tie nici acum nu ti-a intrat in cap ca esti o tarfa...si esti tarfa mea...Sunt absolut convins ca asta este cauza suferintelor tale prezente, ca de pilda picioarele in gura pe care o sa ti le iei dupa ce o sa termin marul asta...apropo, astea de la mega image sunt super bune, am luat din piata si mi-am bagat pula in ele...

Raul se ridica in picioare, se apropie de fata care incepuse sa tremure si o apuca de barbie cu aceeasi palma in care tinea intre doua degete si cutitasul...
- Iti plac merele?...nu te-am vazut sa mananci mere...in fine....
Prima palma o facu sa sara intr-un colt, zbierand, apoi barbatul o apuca de picioare si o trase pe podea, unde ii aplica cateva lovituri cu picioarele, mai mult in scarba...era chircita si ii dadu sangele pe nas...
- A venit ala la mine...acu o ora...cica n-ai vrut sa-i sugi pula...pai de ce fa sa nu vrei sa-i sugi tu pula...?...adica de ce lui nu?...lasand la o parte faptul ca m-ai costat un client important, as vrea si eu sa stiu de ce lui nu i-ai supt pula...ce avea fa, el?...
Se invartea in cerc in jurul ei, si-si aprinsese o tigara...femeie era in contiuare chircita la picioarele patului; Raul isi ridica pantalonii si se lasa pe vine, suflandu-i fumul in ureche...
- Intelegi ce vreau eu sa zic aici? macar intelegi de ce te-am umplut eu de sange acum?...din mirare, de aia...ca de n-ai mai fi supt pula pana acum, zau daca te-as fi batut...nu te-as fi premiat!...dar nu te-as fi batut...dar tu? mie mi-o sugi si lu ala nu?...fa si tu un efort si raspunde...
-Era tatal meu...murmura fata, scuipand sange...
Raul facu ochii mari, scapandu-i chistocul din maini; clientul de mai devreme era parlamentar si un om cu puteri nemasurate; deodata simti cum perspectivele i se schimba; parie insa pe nebunia fetei:
- Nebuno...ce pula mea ai baut?!...
- Nu te mint!...el e, il stiu...era atat de beat incat nu a inteles ce spun...dar m-ar fi recunoscut, nu au trecut decat 10 ani...cu putin noroc cand se trezeste ma va recunoaste in mintea lui...

Raul injura si isi stinse tigara de funtea fetei, care urla de durere seaca....

joi, 3 iunie 2010

Copilul si privirea

Soarele acela dogoritor avea sa-l arda mereu, ca o pata incinsa pe creier…isi turna apa din galeata in cap, si plescaia cu sete din stropii razleti…si se mira cum ea, cu rochia aceea inflorata nu ardea nicidecum, desi impingea pedalele bicicletei aceleia verzi…o vedea mereu, in fiecare dimineata, cum trecea in praful drumului, si o urmarea cu privirea lui curioasa de copil bezmetic...


....acum avea o palarie larga, alba si stravezie...iar rochia i se descheiase sus, unul sau doi nasturi, lasand sa se vada cateva broboane de sudoare pe pielea bronzata...baiatul se lua acum dupa ea, urmand darele serpuitoare ale rotilor subtiri...spre drumul de tara care ducea spre sosea, si de acolo in crang...ajunse prin porumbi si pe marginea drumului sclipea bicicleta aruncata in sant...mai incolo, se umplea de verdele pomilor si printre stufaris, cu gura cascata, baiatul o vazu la umbra unui prun, un bratele unui barbat, cu camasa alba si manecile suflecate pana peste coate...parea ca doarme fata, ca avea parul rasfirat peste umerii goi...barbatul o mangaia pe brate si din mangaierea aceasta ii se paru ca bretelele rochiei cad...atunci se inrosi tot, si inima ii batea ca nebuna...sanii fetei, rotunzi si cafenii, desprinsi din rochia de matase, rotundul umerilor, curbele coastelor ii se lipira de inima ca un vatrai incins...isi ridica genunchii din nisip si o zbughi inapoi, spre sosea....fugea pe asfaltul fierbinte, il ardeau talpile dar el nu mai simtea nimic...acasa isi afunda capul in galeata cu apa rece....

....cand incepu scoala, la prima ora intra fata cu bicicleta...ochii baiatului o priveau bulbucati, incercand sa ghiceasca sub camasa femeii formele din crang...cand trecu pe langa el avea un parfum dulceag de flori zdrobite sub calcaie in diminetile cu roua proaspata...a doua zi, in timp ce copii citeau o tema, fata sta cu ochii la fereastra si cu o mana sub barbie...atunci el ii vazu doua broboane pe obraji, ce alergau gratios spre coltul buzelor...se intreba de ce plange si inceta sa mai citeasca in gand...seara pleca acasa descult, mestecand o piersica coapta...

....intr-o noapte, cand nu putea dormi, sari gardul casei invatoarei...se duse la geam si privi inlauntru...era patul gol si o lumanare aprinsa...fata intra in camera si se aseza pe marginea patului, incepand sa-si ruleze ciorapii de pe coapse in jos, pana la glezne...sprijinit cu degetele de la picioare de temelia casei, iesita putin in afara, baiatul se tinea cu mainile de pervaz si de-abia isi putea ridica barbia sa vada...picioarele sculptate, pulpele cafenii ii inteteau rasuflarea...si cand se aseza in pat, cu sanii in sus, fu uimit de geometria frumoasa a formelor invatatoarei...un picior ii aluneca si cazu in iarba...ca o pisica se ridica, tragandu-si dupa el piciorul lovit si se pierdu in noapte...in urma lui, ascunsa intr-un sal gros, fata deschise usa si privi mirata afara...

....sambata dimineata, darele biciletei ii aprinsera inima...le urma, pana la soseaua alabastra, si se afunda in iarba...se auzea un motor de masina, iar de acolo il vazu pe barbat potrivindu-si cravata neagra...o cauta cu privirea...cand masina demara si se pierdu in serpuirea drumului, o zbughi spre fata, care statea in genunghi, aplecata intr-o parte...plangea...de teama o zbughi acasa..

A doua zi, in fata casei invatatoarei se adunasera babe si doi tarcovnici in negru...baiatul isi facu loc cu coatele...sari gardul si ajunse in prispa...acolo, agatata de tavan, cu talpile albe atarnate, invatatoarea se balabanea usor...ingheta inima in el si un val de tristete il napadi...ii dadura lacrimile...in mana dreapta a moartei, stransa intre degete albe, o fituica, o pagina de caiet sifonata...se inalta si o smulse, o baga in buzunarul de la pantalonii scurti si o tuli pe fereastra, printre ciulini...

...acum, dupa 20 de ani, gasi foaia galbejita intr-un sertaras...o lasase acolo, spunea el pana va invata sa citeasca, insa a doua zi, plecase la oras, dupa ai lui...acum trase aer in piept si despaturi foaia...

marți, 1 iunie 2010

Fragmente dintr-un jurnal anonim

“....Briza e rece, imi loveste obrazul…vreau ca tu sa scuipi pe el, cu scuipatul tau fierbinte de femeie frumoasa…valurile sunt la doi pasi de noi, si spuma lor ajunge pana la picioarele patului nostru, afundate in nisip...pat cu bare de fier, pat cu asternuturi rosii....te joci cu gleznele in apa, si imi arunci priviri furate...nu am nici un chef de preludii romantice si tu stii asta...stii si nu stii ce sa faci...iti ridici cu degetele marginea rochiei valuratice, sa n-o ude marea...rochie pe care am s-o rup de pe tine, ca pe un ambalaj...cu furie...acum te privesc inca cu palmele in buzunare...vantul iti zboara esarfa spre mine, o prind ca pe o pasare moarta si ajung langa tine...te imping in apa, apoi te trag, cu mana lipita de mijlocul tau subtire...iti pun mana in gat si cu degetul mare iti scrijelesc barbia...apoi buza de jos...ai ochii mari si tremuri....frumusteta ta de vestala ma inraieste, si marea imi erodeaza buricele degetelor...te trag spre mine, si ma imping spre pat...cazi in genunchi, iti prind ingheieturile si ti le leg de pat, cu esarfa umeda....dintii tai sidefii sclipesc intre buzele rosii, te imping in umeri cu genunchii, imi eliberez membrul si il sprijin de fruntea ta...arunca o umbra taiata asupra chipului tau...rasufli greu si scoti limba...cu care sprijini coaiele...saliva, pori dilatati, ma misc, ma trag un pic inapoi...capul membrului meu iti intra in gura...il imping, fara explicatii, abrupt...te cutremuri usor, dar rezisti, ai capul intors spre mine....imi plimb pula in gura ta, spre obraji si spre gat, o harsai de cerul gurii...e o pozitie buna si profiti...incepi sa sugi...simti nevoia mainilor tale, te apleci usor, sare din gura ta, un fir de saliva iti uneste buza de glandul lucios....il prinzi usor cu gingiile, il lingi...esti turbata si imi bate inima ca o fiara...te plsnesc cu dosul palmei, capul iti zboara in directia opusa si obrazul ti se inroseste...iti imping pula belita paralele cu buzele, ma aplec si scuip...o lingi si te apleci spre coaie...roseata lor te imbie...tugui buzele si o spuma de saliva alba aluneca pe scrot....le iei in gura...tragi de barele de fier ale patului...iti vrei mainile inapoi...stii ca nu se va intampla asta...te prind de par si te trag in spate, cu degetele iti smulg rochia....sanii ti se misca usor din inertie si imi rapesc doua secunde sa-ti admir sfarcurile tari....le mangai cu buricele degetelor, au o textura poroasa, apoi iti indes pula in gura si cu mana stanga iti strang sanul drept....

....te ridic pe pat, iti rup rochia, si chilotii albi, ma bucur de pasta cleioasa dintre picioarele tale, iti frec labiile apoi intru in tine, cu zgomot,...urli usor...gemetele se pierde pe pliscurile pescarusilor...si abdomenul tau plat se misca convulsiv....te prind de par si te trag, te doare si tipi...ascutit, nu te las, ma afund in tine...apoi te dezleg si te trag pe nisip, spre mare...vreu sa te fut in apa, printre spuma si alge si scoici...imi infigi unghiile imi piept,”vreau sa-ti mai sug pula putin, te rog...” soptesti sacadat, ma conformez, strivit de bune intentii, apesi pe gland cu sete, imi infig unghiile in tamplele tale in timp ce zvacnesc si imi dau afara samanta pe fata ta...jeturi de sperma cleioasa, ochii sticlosi, te sprijini cu un cot in nisip, ma intind langa tine sa ne spele spuma cu particule de sare prinsa in parul tau ud....”

luni, 24 mai 2010

Feed my violence

...ce am devenit??...uita-te la mine!...eu te-am ucis cu iubirea mea, ca un pumnal incins...ce am devenit, odata cu moartea ta?...acum sunt sange din sangele tau si viata din viata ta, frumoasa mea...nu trebuia sa mori?...mi-ai soptit ca in spatele zidului de cinism ascund un vezuviu de lava fierbinte, de iubire fierbinte, si sa te las sa ajungi acolo, printre stancile fierbinti ale sufletului meu, care avea sa bata metodic spre tine, ca un far decrepit plin cu intelesuri...sa te las sa orbecai, sa te scalzi in mine, sa ma gasesti, sa ma eliberezi...ti-a fost frica sa nu te las, sa nu te ascund in spatele meu ca un las...
...si eu care credeam ca te pot cunoaste...ca imi detii eliberarea din stihiile reci ale sufletului ascuns in orbitele moarte ale spatiului...ca ma vei rascoli si voi arde cu viata noua...tu...frumoasa mea...cheia, raspunsul la absurdul multului, mult prea multului univers atat de generos incat se crede infinit...si tu ce mi-ai dat in schimb?...un sarut?...tu nu ai intelesa ca buzele tale erau reci ca lespedea pe care o calc in picioare...ca viata fugise din tine?...crezi ca eu aveam nevoie de pansamentul iubirii tale?...eu am nevoie de zbor, de aripi, de pumnul acela care sparge poarte timpului!!!...si tu ma strangi in brate?...ma implori sa rascolesti lava din mine?...uite sangele tau, e rosu si inchegat, unde e lava!!!??..unde e, doar moarte, moarte , moarte pe buzele mele...

vineri, 21 mai 2010

Cu dedicatie pentru toti muistii frustrati

Incepe sa ma calce pe nervi o serie de indivizi handicapati, care in lipsa de altceva se apuca sa suga pula in necunostinta de cauza: cica AC/DC sunt niste mosi penibili care si-au batut joc de public, au cantat la comanda, ca niste mercenari, au plecat fix la 23h00 direct la aeroport etc etc...Adica ce poti raspunde unor astfel de imbecili fuduli, pentru ca daca erau doar imbecili nu era nici o problema, mureau prosti, insa ei mai sunt si fuduli alintandu-se ca niste lingai stricati...
...Pai mai muistilor de traseu, voi aveti cea mai vaga idee despre ce inseamna profesionalism? Intelegeti ca oamenii aia fac parte dintr-un turneu , care are niste reguli, niste contracte semnate, ce trebuie respectate? Voi credeti ca se face la vrajeala?Ce-ati fi vrut mai jegosilor sa va faca AC/DC, sa va suga pulile in private show? sa bea bere cot la cot cu voi? Sa ragaie la unison cu mutrele vostre tampite?Voi sunteti cretini? Tocmai pentru ca v-au respectat prea mult, au cantat ca la carte, fara divagatii inutile, si au putut sa va cante voua ca la carte pentru ca au respectat programul avut la Sofia, ceea ce le-a permis sa aiba timp de odihna sa va poata canta si voua, muistilor...au venit la fix 21h00 pe scena, au plecat fix peste 2 ore sa le cante si altora...
Bai maniacilor, voi va considerati miezul din dodoasca, sa va faca AC/DC bis-uri cand si cate vi se scoala voua?...Vi s-a parut ca Angus, facand solo-uri de 20 de minute, nu v-a respectat? Nemultumitilor fuduli, daca nu sunteti in stare sa apreciati un show in intregimea lui, atunci stati in pula mea acasa labagiilor penibili si nu mai comentati inutil...

miercuri, 19 mai 2010

AC/DC si pacaleala mortii

Incerc sa ma feresc de clisee ieftine...Ac/Dc au venit si si-au facut treaba bruta, fara inflorituri inutile...nu au interactionat foarte mult cu publicul, decat prin muzica, au evitat momentele de interactiune intima (si bine au facut, vezi cazul Madonna...); au venit, ne-au batut pe muzica buna pana ne-a luat dracul si au plecat...

Primul lucru pe care il realizezi cand te trezesti din valtoarea pogo-urilor instante pe hit-uri ca Back in Black sau TNT, este atemporalitatea acestor artisti...in principiu, am fi trebuit sa avem in fata niste mosulici mai discreti care sa traga de vreo ora de show cu chin cu vai...dar...waw...ne-au lovit cu ciocanele in cap inca de la primele acorduri, cand a venit locomotiva peste noi (astia nu au nevoie de 3D sa faca senzatie...)...Tipii cred ca nu vor muri niciodata, la propriu...Angus Young nu este doar un showman, este un drac...are sigur un pact sau macar un precontract semnat cu michiduta, altfel nu poti sa faci solo-uri de 20 de minute la 60 de ani si 40 de kg...pe bune... adica omul era in transa si reinventa chitara, amanta lui, pe care o siluia in toate pozitiile....si ce-i mai placea, bagaboantei, de scotea niste sunete transcedentale...Brian Johnson cred ca are mai multe perechi de corzi vocale, pe care si le schimba in functie de concert, la cum poate sa cante live...si nu e usor sa duci melodii ca Back in Black sau Dirty deeds...
...Bineinteles ca show-ul a fost intregit de stuff-ul care a pus in practica chestia cu locomotiva sau salvele de tun live de pe scena..insa AC/DC este deja un furnal de energie autosuficient pentru a produce cele mai diverse scantei...si, credeti-ma, se merita sa stai in gura furnalului...

...Publicul...mult...si ok...femei frumoase multe, pogaiala generala, pe scurt 60000 de scurtcircuitati in the same place at the right time with the right band...

Piese pe care se merita sa le asculti live macar odata in viata, dupa parerea mea: Back in Black, The Jack, TNT, You shook me, Highway to Hell si bineinteles For those about to rock...

WE SALUTE YOU...

duminică, 16 mai 2010

AC/DC...Let There Be Rock

Ma pregatesc de concert...Locomotiva incepe sa scoata aburi si fornaie din toti rarunchii pregatindu-se de explozia finala.......


For Those about to Rock, I salute you!!!


joi, 13 mai 2010

Thailanda - partea I

Am suficienta recul acum pentru a putea sa incerc o rememorare a zilelor petrecute in Tara surasului, Thailanda...ultimele doua saptamani din  februarie...

Am plecat de pe Henri Coanda cu destinatia Istanbul...acolo, ne astepta o matahala de Boeing care ne-a purtat 9 ore pana la Bangkok...marturisesc ca impactul cu temperaturile ridicate a fost dur...30 de grade pentru cineva care se saturase de iarna romaneasca acra si persistenta...eram ca intr-o sauna....florile pe care le-am primit de la ghidul autohton care ne astepta la aeroport, ne-au trezit....

....drumul pana la hotel a fost primul impact cu o noua lume...aerul apasator, de sera gigantica, ce plutea deasupra bangkok-ului nu reusea sa ne stavileasca entuziasmul unei noi descoperiri...de o parte si alta a drumului, vegetatie luxurianta, statui gigantice aurite ale omniprezentului buddha...dupa 14 ore de drum eram obosit si prima seara am dormit...devreme...

A doua zi, primul templu...soarele stralucea peste tot, si trebuia sa ne descaltam...numai asa puteam pasi in templu...acolo, mirosul dulceag al ofrandelor si rugaciunile thai-lor, cu mainile impreunate...un popor care imi pare pasnic, zambitor si parca nepasator la diversele griji si probleme care pot aparea intr-o viata...de altfel, dupa stadardele noastre, multi o duc prost, foarte prost...Urmatoarea vizita a fost in Chinatown, la piata de flori...o imensa piata stradala, intinsa pe cateva bulevarde, unde fructe si flori aduse din Nord pe raul Chao Praya sunt expuse la vanzare...parfumuri din alta lume si fructe necunoscute...nu stiu pe care sa le incerc...imi plac si sucurile vandute direct din fructele de cocos, sau stoarse din mandarine proaspete...fac poze peste tot, oamenii se lasa fotografiati, nu vad pe niciunde accese de violenta....

Seara ies in imprejurimile hotelului,m aflat in partea de est a Bangkok-ului; acest oras este foarte intins, si centrul se afla in extremitatea vestica, acolo unde curge Chao Praya; in zona in care locuiesc noaptea este senina...imi place sa umblu pe strazi, vizites si un salon de masaj, unde am parte de vestitul masaj thailandez...o adevarat roller-coster pentru muschii mei tensionati, care sunt pe rand lucrati si destinsi...la sfarsit mi se serveste un ceai din plante, cu gust dulce-amarui...in zona, multi taximetristi in cautare de turisti..."boom-boom..."...intermediari pentru casele de masaj erotic si bordelurile din zona...Thailanda este vestita pentru cea mai veche meserie din lume...nu sunt agresivi insa, turistul este respectat, de altfel , avand in vedere ca este o sursa importanta de venituri...

...Mancarea stardala este disponibila peste tot...ai impresia ca igiena scartie rau, vazand conditiile...imi iau inima in dinti si gust...imi place, ma obisnuiesc cu savorile iuti...oricum, am auzit numai cuvinte de lauda despre bucataria thailandeza...am incercat un pachetel cu legume, carne de pui si multe mirodenii...senzatiile sunt multiple si papilele mele sunt supuse unui regal...

A doua zi, mergem la cativa km in afara Bangkok-ului, pentru a vizita o piata plutitoare, pe unele din canaele raului...acolo fructele sunt aduse in barci de localnici si expuse pe pontoane...sunt si multe baraci de unde poti cumpara suveniruri, matase locala, bijuterii...preturile sunt negociate toate, depinde de tine sa obtii o afacere buna...

miercuri, 12 mai 2010

Cum e aia cu tancurile, D-le Boc?

Toata tevatura asta care se face cu micsorarea pensiilor si cresterea presumtiva a impozitelor etc etc...introduce o dezbatere care chiar nu-si are locul, anume despre eficienta actului de guvernare, despre capacitatea oamenilor politici de a scoate Romania din criza...Acelor idioti care inca se autoiluzioneaza ca traiesc intr-un stat de drept in care exista politici, strategii, legi etc...le recomand sa vada desenul animat Ferma Animalelor (daca le e greu sa citeasca romanul...) si vor intelege ce se intampla de fapt (ce s-a tot intamplat vreme de 20 de ani intr-o veselie...), anume: o banda de hoti care, folosindu-se parghiile impozitarii, colectioneaza banulo public pe care il dirijeaza apoi intre ei, alimentandu-si buzunarele lor si ale acolitilor...
...problema acum in mintea acestor mafioti care ne conduc de 20 de ani, nu este ca tara se duce de rapa, ci ca ei nu mai au de unde sa fure!!...nu mai au de unde, nu mai sunt bani...asta-i roade pe ei, ce folos sa mai fii om politic la putere daca nu mai e de furat...strategii de reabilitare a finantelor, de punere pe picioare a economiei? ne pisam pe ele, ceea ce vrem noi e sa furam, dar nu mai avem de unde...de aceea au pus in practica aceste masuri hilare...ii platim si mai putin pe prosti, pensionarii da-i dracu de hodorogi, oricum au s-o mierleasca, asa ca pregatim terenul pentru cresterea impozitului, strangem banu' si avem iar de furat...cool
...in plus, uitati-va un pic la cine ne conduce; Emil Boc, premier, in sedinta de guvern: "domnu Oprea, cum e dom'ne cu cenusa asta vulcanica, de ce tancurile prin desert merg prin nisip si avioanele nu pot zbura prin cenusa?!!..." no comment...adaugati la aceasta ciorba o ministresa prostituata de lux, fosta curva cu acte, o europarlamentara botox, plus alti neaveniti de cea mai joasa speta si veti intelege ca suntem condusi de o mana de mafioti retarzi pentru care nu exista alta solutie concreta decat funia si palmolivu'...

vineri, 7 mai 2010

Femeia si misterele ei sexuale...

Mai jos un articol aparut in "Le Monde", despre "continentul negru" al sexualitatii feminine, un domeniu inca plin de ezoteric si mituri...:).


« Va dati seama, domnilor, ca nu exista nici un curs de sexologie la universitate ? Exista doar o specializare la finele studiilor, optionala, chiar si in ginecologie. In ceea ce priveste cercetarile medicale in domeniul anatomiei clitorisului, sau a punctului G, acestea sunt foarte recente, si nu au parte de finantare ». Odile Buisson este extrem de suparata. Ginecolog obstretician la spitalul Saint-Germain-en-Laye, femeie roscata, 40 de ani, a realizat in mai 2009 o premiera in Franta: o sonografie completa in 3D a unui clitoris.



Suntem la congresul anual de ginecologie din Espace Cardin, unde ea isi prezinta extraordinarele imagini. Azi, toti, medici, psihologi, jurnalisti ai revistelor feminine, dezbat cu pasiune. Caci, conform unui studiu al King’s College din Londra, publicat la inceputul anului, faimosul punct G, unul din locurile esentiale ale orgasmului femeilor in conceptia doctorului Grafenberg care l’a identificat in 1950, nu exista...


900 de perechi de gemene de 22 pana la 83 de ani au dat raspunsuri foarte diferite pentru a-l localiza, si jumatate au declarat ca nu il cunosc. Daca acest punct ar fi avut o realitate anatomica, acestea ar fi raspuns concret, situandu-l in acelasi loc. Cercetatorii englezi au concluzionat: punctul G este o inventie a sexologiei.


Deindata, o furtuna de proteste a inceput. In Statele Unite, sexologul Beverly Whipple, autor al volumului pentru public “The G Spot” s-a aratat neincrezatoare. Unele gemene interrogate nu are fi avut poate iubiti mai putini aventurosi decat altele? S-a facut distinctia intre lesbiene si bisexuale, de multe mai la curent cu sensibilitatile sexului feminin?


Odile Buisson, in ceea ce o priveste, a raspuns impreuna cu 4 colegi in The Journal Medicine printr-un articol intitulat:”Cui ii e frica de punctul G?”. La congresul de ginecologie, ea ironizeaza:”Intrebarea celor de la King’s College mi se pare prost aleasa:”Considerati ca aveti o zona sensibila de marimea unei monezi pe partea anterioara a vaginului dvs?” Serios acum, daca m-ar fi intrebat pe mine, as fi zis ca nu. Remarcati totusi ca una din doua femei a raspuns pozitiv acestei intrebari. Dar ceea ce ma enerveaza si mai mult in toata treaba asta este ignoranta completa a anatomiei clitorisului.


Psihiatrul si specialistul de cuplu Philippe Brenot spune : « Exista 2 puncte G. Unul fantoma. Si unul realitate. Primul este vechea fantasma maculina dupa care un barbat poate sa faca sa juiseze o femeie dupa cum vrea el, si, in aceste timpuri de tehnologie avansata, sa o declanseze ca pe o jucarie sexuala. Al doilea este o zona sensibila asociata clitorisului”. Dupa acest medic, trebuie in primul rand sa se continue studiile despre anatomia feminina, biologia placerii si anchetele asupra practicilor sexuale.


Caci astazi, 40 de ani dupa prima adunare a MLF, in 1970, inca nu stim mare lucru despre sexualitatea si placerea femeilor, din cauza lipsei cercetarilor, mijloacelor si formarii universitare. Aceasta ramane “continentul negru” despre care vorbea Sigmund Freud.



vineri, 30 aprilie 2010

Despre placere

...Ne plac multe in lumea asta...suntem fiinte ale placerii...suntem constienti ca traim doar odata si ne prostituam pe altarul placerii...cat mai multa placere, fiinte hedoniste ce suntem...ne place sa mancam, si mancam mult, si apoi ne  e rusine, dar ne face placere...bem cola din placere, mancam la mac din placere, futem din placere si pentru a ne creste capitalul de placere...ne place friptura, dar si tatele mari, sfarcurile tari si pizdele rase...ochii albastri si muschii umflati...din placere

...femeile se fardeaza din placere sau pentru promisiunea placerii, fumam din placere, cand iubim, iubim pentru orgasmul clitoridian sau de orice alt fel, deci pentru placere...condensam totul in pastile de placere, in hapuri pe care le inghitim cu sarg....ne torturam trupurile si ne odihnim mintile pentru placere...mergem la sala sa aratam bine pentru a ne fute pentru placere...femeile tin regim pentru a fi alese si tarate in pat si futute pentru placere...placerea este standardul....ne face placere, ne salutam cu "mi-a facut placere..."