luni, 28 iunie 2010

Te iubesc...

Aceasta este povestea ochilor mei
descusuţi de desfătarea ochilor tai,
acesta imi sunt eu, decurgand firesc
dintr-o probabilă floare de soc
intr-o probabilă vara, un pic rece
cand gustam din sâmbure de nectarina
şi mângâiam cu tristetea frunze amare
plânse de arbori amari, peste oraş..
şi arome sfinte imi tămăduiau obrazul
brazdat de probabile lacrimi
in probabilele seri cand se scuturau
salcâmii si in căuşul fiinţei lor
mirosea a cenuşă...

...probabil ţi-am şoptit "te iubesc"
cu frica de a nu te trezi
rezemată cum erai, de tâmpla pamântului
am murmurat chiar de două ori,
a doua oară crestându-mi palmele
cu probabilul nenoroc...

probabil ca nu m-ai auzit
ocupata cum erai, cu probabilele zambete triste
de pe marginea sufletului tau,
unde soaptele mele s-au zdrelit usor,
de probabilii spini, de probabilul dor...

şi ce era mai frumos, in probabila lume
decât noi doi, si probabila noastră
atât de tăcută, iubire...

Ramm-stein

Rammstein este o trupa la care tin foarte mult si pe care am ascultat-o la greu in ultima vreme...show-ul de aseara nu a facut decat sa-mi intareasca statutul de fan al acestor nemti extrem de spectaculosi...

Muzica industriala a germanilor nu poate suporta decat un decor post-apocaliptic ca cel pus in scena ieri seara la Romexpo: flacari, multe flacari, pacura, benzina, funingine, angrenaje grele unse cu vaselina, costume de piele, lanturi grele...totul intr-o atmosfera semi-psihotica cu iz psihedelic, frizand nebunia pura, dar buna...Till Lindeman, vocalistul uns pe fata cu funingine, mereu in verva, are simtul spectacolului in sange, jucand roluri diverse, de la macelarul suprarealist, vanatorul sau fochistul in costum de piele care forjeaza pe scena si trimite catre audienta jarbe de flacari si scantei....Iar muzica, dura, ritmata, pura, cadentata, a reprezentat adevarata Benzin a unei seri magice, predata la cheie de o trupa de calitate pur nemteasca...

Interactiunea cu publicul a fost astfel maxima, desi nu a constat in comunicare verbala (cu exceptia frumosului "Multumim frumos, Bucuresti...") ci intr-o permanenta simbioza artist-auditoriu, in fata unui public foarte avizat care sorbea fiecare nota cu profunda cunoastere afectuoasa; la sfarsit, plimbarea metaforica peste mii de brate a claparului in barcuta gonflabila pe ritmurile piesei Hailfish (Rechinul), a incheiat o seara memorabila si a lasat tuturor ravna de a vedea mai mult...
...Poate data viitoare, cat mai curand, pentru un show desinestatator Rammstein...merita!

vineri, 25 iunie 2010

Invidia feminina

Exista putine emotii umane in fata carora sa raman mut; exista insa una care recunosc ca ma fascineaza pana la amuzament zgomotos cateodata: gelozia si ura femeilor pentru celelalte femei.
Daca Hobbes nu ar fost atat de generalist, probabil ca al sau homo hominis lupus s-ar fi aplicat cu precadere speciei feminine, si mai ales in ziua de astazi, unde femeia este lup fata de alte femei, insa acest sentiment brut este si inchistat sub un fard spumos de politete prefacuta, ceea ce il face cu atat mai incantator pentru un privitor exterior...

Pentru ca, sa recunoastem, toti degustam la consoartele, concubinele, prietenele, matusile, mamele noastre etc...aceasta umoare: "tarfa aia ordinare...", "iapa aia constipata...", "o urasc pe fandosita aia..."; chiar deunazi la metrou o don'soara se conversa la telefon cu X, spunandu-i citez,: "...sunt sigura ca e vorba de tipele alea care ma urasc de moarte...".
Asistam deci la o batalie contemporana intre amazoane mascate, care se urasc de moarte, invidia si gelozia fiind doua sentimente de prim rang. Si din cate am observat eu, cred ca exista doua motive esentiale care determina in mod direct si inefabil acest sentiment: barbatii si aspectul fizic. Principalul motiv de ura este "barbatul", mai precis succesul unora la sexul tare, care vor fi catalogate de surate iremediabil drept "tarfe" sau "curve"; sau, tot legat de barbati, frica unor dudui ca unele "stricate" uneltesc zi si noapte ca sa le fure barbatul...; am asistat odata la un scandal intre doua colege, de altfel foarte bune prietene, care insa au inceput sa se urasca si sa nu-si mai vorbeasca de loc din cauza unui tip pe care una dintre ele il placea, insa cealalta intrase in vorba cu el...etc.... Ei bine, pentru barbati femeile ar fi in stare sa-si scoate ochii, sa se omoare in strada daca ar putea, si nu exista inamica mai mare si mai intim pentru o femeie decat "curva" care se imbraca sexy langa barbatul ei "ca sa i-l fure"; ma jur, daca tehnicile voodoo ar functiona, ar cadea mii si mii de femei secerate pe strada...
Al doilea motiv al geloziei este si mai stupid: aspectul fizic sau modul cum se imbraca (chiar daca pe undeva si acest motiv este legat de primul...); "fata, ce frumos s-a imbracat X..". "las-o, fata, o parasuta, tu nu vezi.."; etc...
Dar ce e si mai interesant este ca toate aceste emotii, gelozii, invidii, rautati gratuite sunt imbracate intr-o spoiala de politete: adica damele respective, desi se urasc de moarte, in fata se pot comporta ca cele mai bune prietene, ducand de nas astfel multa lume fata de adevaratele lor intentii si emotii...aceasta fire duplicitara este prin excelenta feminina si izvoraste din cazanul fierbinte cu emotii primare care clocoteste in fiecare femeie...nu e ceva ce trebuie neaparat judecat sau infierat, cred ca e un fond perfect natural si uman, care vine sa completeze edificiul feminin, care, sa recunoastem, da sens si frumusete acestei lumi...manifestarile lui uneori pot fi adevarate fantani arteziene de emotii rabufnite si irationale ceea ce, pe multi dintre barbati ii pot uimi si afecta chiar, tocmai prin lipsa explicita de sens si ratiune...

duminică, 20 iunie 2010

A new breed

....Fata era rece in priviri si se misca in sens contrar ritmului muzicii...era absolut ridicola, cum o priveam in penumbra, distrat..imi aprind o tigara si imi infig picioarele in nisipul fin...o intreb, ceva, sugand din pai...nu aude, isi misca coama...are tate umflate in decolteu si niste picioare frumoase, sculptate...se simte un pic stunghera in sandalele cu tocuri...ii ofer un whiskey cu suc de mere...in jur, umbre decupate, ca intr-un spectacol trist de marionete...o curte a miracolelor murdara, unde vine multa lume sa-si ingroape capetele in haznaua cu iluzii lesinate ale unei societati traumatizata de mediocritate...Fata imi sopteste ca lucreaza de trei ani si vrea sa avanseze...are o rochita scurta, isi misca soldurile haotic...e proasta ca noaptea ce ne inconjoara...are insa ambitii, vrea sa avanseze, insa ii e frica de "oamenii rai"...incerc sa fac conversatie, dand din cap afirmativ...mai sorb din paharul cu whiskey...nu mai am gheata, beau o ciorba diluata...muzica asta house sau trance sau minimalista ma tampeste, e derutanta...totusi vad chipuri fericite...si multe fete desculte, fardate pana la refuz, unora transpiratie li se amesteca cu fardurile...macabru...ii bag limba in gura asteia...face niste miscari semi-teatrale, in sensul ca traieste momentul sarutului...ii simt gustul parfumului in gura, imi vine sa scuip...imi mai spune ceva despre cat de obosita e si o dor picioarele...simt ca orice ridicare a nivelului discutiei m-ar face sa par in ochii ei infricosator de ridicol, daca ar fi bineinteles capabila sa recunoasca aceasta stare...o las sa-si desfaca sandalele...
...Ma apropii de bar si mai iau un pahar...ma uimeste regularitatea prostiei...aceleasi lucruri, in aceeasi seara, pana la urmatorul numar din cosmopolitan...uniformizarea acestei lumi devine dezgustatoare, pana si marea pare un obiect de decor facut la comanda...Intru in vorba cu o bruneta aproape virtuala, imi spune ca ii place sa mearga in club si la film...in rest munceste la birou...
imi vine sa vars...

...Et in Arcadia Ego

In Arcadia pleoapele erau grele de viata, de prea multa viata, privirile crude cu nesat, dorintele obosite de prea multa trezire in prea multe dimineti...oamenii isi cantareau sufletele la tarabele preotilor si le amanetau pe banuti zimtati carora le incercau valoarea intre dinti, cu jind...le rascumparau mereu cu aceeasi tristete, inciudati de semnele scrijelite pe ele cu bricege de negustorii timpului...Iubirea era o amintire palida, acolo unde nu exista devenire...
...Si intr-o zi, cu mantia alba, murdara de praf, pasi fecioara uitata, cu parul in dezordine, printre oameni...iar oamenii cazura in genunchi infruptandu-se din privirea ei rece, de cremene arsa...si il prinse pe primul dintre ei in brate, sarutandu-l cu buzele reci, apoi aruncandu-i starvul in praf...Moartea se stergea la gura si din ochii ei de gheata se scurgeau lacrimile celor insetati...
...In urma ei se lasa o seara cruda, cu miros dulceag de iasomie salbatica si flori strivite in calcaie...

luni, 14 iunie 2010

Le baiser


Am surprins imaginea de mai sus pe scarile ce coborau pe langa Catedrala Notre Dame, spre Quais de la Seine; imi aminteste perfect de celebrul Le baiser din anii 60, surprins in fata Hotel de Ville, tot la Paris; cred ca este o imagine definitorie pentru ceea ce inseamna Parisul si romantismul care transpira din fiecare piatra a acestui oras, totul infasurat intr-o poezie revansarda demna de celebrele revolte studentesti din anii 70...

Paradoxul nemtesc

A treia zi de Mondiale...primele doua meciuri, va jur, nu au avut alte calitati decat sa transmita o stare de somnolenta aproape mortala oricarui muritor indeajuns de indragostit de fotbal incat sa stea cu ochii in tembelizor...Si mai ales acest Algeria-Slovenia, un meci trist, trist pana la depresie, cu doua echipe rudimentare, fara idei si talent, cu o imbarligatura dezgustatoare de pase la mijlocul terenului si erori copilaresti...de fapt dintr-o astfel de eroare a portarului magrebian slovenii au si reusit sa inscrie si sa plece in runda a doua cu 3 puncte...normal ar fi insa ca aceste doua penibile echipe sa stea acasa si sa-i lase pe altii sa joace...
In al doilea meci am avut dreptul la o prestatie sub asteptari a Serbiei, rudimentara si lipsita de curaj, refuzand jocul in permanenta...serios, mi se face dor de vechea Iugoslavie, o echipa tehnica, sclipitoare, cu jucatori de clasa mondiala...acum , sarbii nu au nici talent, dar nici vana, ei care se laudau ca sunt ca niste lei si nu cedeaza nimic...nici ghanezii nu au fost mai breji, insa astia macar au mai aprins un fitil, doua acolo, au fost mai alerti, au provocat mai mult, cat au putut...se pare ca nici ei nu mai eu echipa din 2006 si le lipseste Essien si Muntari;

Ultimul meci a fost si cel care a mai descatusat un pic spiritele, cu Panzerul german supunandu-i la suplicii pe naivii ornitorinci din Australia (m-am saturat de cliseul cu cangurii:) ). Chiar daca au suferit in primele minute, oamenii lui Loew si-au revenit si au marcat de 4 ori, afisand o forma  de invidiat; ce frapeaza la aceasta echipa e insa altceva, anume diferenta enorma de forma intre ceea ce joaca Podolski si Klose in club "(doar 5 goluri in Bundesliga anul trecut pentru cei doi!) si cum se prezinta la nationala, unde rup norii de fiecare data...ceea ce dovedeste poate ca, spre deosebire de alte selectionate, germanii chiar au acest spirit nationalist bine pus la punct care ii ajuta sa luidizeze un colectiv cum este Manschaft-ul.

Un cuvant despre mingea mondialelor: pe reluari mi se pare ca e greu de controlat si sare aiurea: am vazut zeci de suturi zburate peste poarta din pozitii ideale si nu cred ca numai jucatorii sunt de vina; thumbs down pentru Adidas care reuseste , iata, sa-si bata joc de Mondiale propunand o minge  de plaja de tot rahatul...

duminică, 13 iunie 2010

Green's epic fail

A doua zi a mondialului african a fost cu mult mai interesanta decat prima; dupa prestatia anosta a Frantei, am avut parte de trei meciuri interesante; pentru inceput, Coreea de Sud. Aceasta selectionata, locul 4 in urma cu 8 ani, a reusit sa invinga fara drept de apel Grecia, al carui joc anost si lipsit de orice orizont a fost pana acum de departe cel mai slab de la acest turneu; exceptand ultimele minute cand au incercat sa tina mingea mia mult si sa redubleze atacurile, elenii au jucat lamentabil, fiind pedepsiti de o echipa robusta, fasneata, tehnica si extrem de organizata; intrarea ui Kapetanos a fost absolut anecdotica, fara sa influenteze in vreun moment cursul jocului.

Meciul Argentinei in schimb a inceput tonitruant, cu cateva incursiuni marca Messi si un gol frumos inscris de Heinze, totul survoltat de pe margine de El Pibe d'Oro la costum gri (ziarele argentiniene aveau sa-l numeasca dupa meci Tiganul la costum:) ) si extrem de volubil si expansiv...Dupa primele minute de forcing insa, pumele s-au stins, controland totusi partida si avand prin acelasi Messi alte cateva ocazii clare de gol, intre care si vreo 3 mano a mano ale lui Pulga cu portarul nigerian, teribil de inspirat; sa notam insa si defensiva febrila a albiceleste, surprinsa de cateva ori de decalajele lui Taiwo sau sarjele extremelor africane; nici la mijloc Argentina nu a excelat, Veron parand mai degraba obosit, Di Maria inca prea discret; pericolul a venit de la trio-ul ales ieri de Maradona, Tevez-Messi-Higuain, cu piticul de la Barca un pic retras in numero dix. Per total un inceput reusit al Pumelor, care insa trebuie sa corecteze anumite aspecte legate de jocul de aparare si de constructie, pentru ca altfel in fata unei echipe mai tari decat Nigeria vor risca catastrofa totala.

Ultimul meci al serii a fost si cel mai interesant, toata lumea asteptand sa vada ce mare mancare de peste e si trupa asta a lui Capello; ei bine, au avut ce sa vada, un meci intens, aspru, spectaculos, si asta atat datorita performatei frumoase a americanilor, extrem de inspirati aseara, cat si din cauza nesigurantei acestei echipe engleze: Lampard e cam absent la mijloc si se calca pe bombeu cu Gerrard, Milner a fost schimbat dupa 25 de minute pentru incompetenta, Rooney bine marcat, Heskey prea risipitor cu ocaziile. Si peste toti a planat si aseara blestemul portarilor englezi, care a mai facut o victima, Robert Green scapand lamentabil sapunul la un sut inofensiv al lui Dempsey. Trupe americana a jucat foarte decomplexat pe un sistem destul de flexibil de contre orchestrate de Donovan si Dempsey, totul bazandu-se pe o aparare sigura, cu exceptia fazei din debut in care Gerard a marcat nestingherit din centrul careului. In repriza secunda chiar SUA putea chiar sa ingroape Albionul daca acelasi Green nu scotea sutul sub bara al lui Altindore

sâmbătă, 12 iunie 2010

Africa de Sud ziua 1

Meciul  de deschidere a fost un spectacol de nivel scazut, cu Africa de Sud impinsa de la spate de vuvuzelas reusind sa enerveze o echipa a Mexicului tanara dar foarte talentata; prima repriza a aratat diferenta de valoare intrinseca intre cele doua echipe, cu Giovani de Santos la timona crosentand si cu cateva ocazii clare ale mexicanilor: posesie, tehnica corecta insa tratare poetica a fazelor din ultimii 16 metri;

A doua repriza a fost randul lui Perreira sa iasa la timona, inventand o asezare mai picanta, care a culminat cu acel contraatac ce a dus la primul gol al turneului, marcat din unghi , in vinclu. Aguire s-a trezit si el si a impins jocul prin introducerea lui Blanco, bunicul de 37 de ani care a limpezit doar prin viziune jocul aztecilor. In final =, rezultatul a fost decis de o greseala elementara de plasament al africanilor care i-a permis lui Marquez sa reia din 6 metri si sa egaleze. Un rezultat pana la urma just care mentine in carti ambele echipe

Al doilea meci a adus certitudinea jocului slab prestat de Franta in ultima perioada. Deficitari la constructie, cu o relansare aproximativa, cocosii galici au suferit mult in prima repriza, cand Forlan, de langa un Gallas prea static a ratat sansa golului, fiind negat de parada lui Lloris. Anelka inexistent, Gouvou ridicol, Ribery insuficient de decisiv a permis un meci pe alocuri anost, care putea insa fi decis de eliminarea uruguyanului din finalul partidei. Singurul plus al acestui meci este prestatia gunnar-ului Diaby, titularizat surprinzator in locul lui Malouda.
Maine vom cunoaste forma de moment a Argentinei, care va juca cu Nigeria

joi, 10 iunie 2010

Datoria de a fi tarfa

A venit vara si au aparut decolteele si alte elemente de decor...ok; oricum vara e doar un pretext pentru conditionari sociale si una dintre cele mai importante edificii constuctiviste (in maniera imaginata de Simone de Beauvoir desigur...) este imaginea de tarfa sociala pe care trebuie sa o arboreze in contemporaneitate femeia moderna. Este mai drgraba o datoria, fata de ea insasi, aceasta de a se autoconstrui in obiect sexual frumos infasurat in beteala, pentru a instrumenta atractia asta consumerista a societatii in care traim...

...Traim de curand intr-o societate din care lipseste aventura; adica nu ne mai batem cu ursii, nu mai ne impuscam cu nemtii, nici macar nu mai iesim din case foarte des...singura pulsiune care ramane inca vie este cea sexuala; este unicul imbold instinctual care poate fi convertit in mod constient in uncii de placere; si stim asta, si vrem asta: toti; cei care nu recunosc sa se duca la balaceanca...Ei bine, si cum aceasta unica pulsiune are nevoie sa fie exacerbata intr-un fel, consumerismul orgisatic in care traim nu face decat sa influenteze de o maniera grotesca toate tipurile de comportament spre cel sexual evident; si cum in centrul impulsului alpha este femeia, cu toate adiacentele ei, societatea se focuseaza exclusiv pe ideea de constructivism al tarfei sociale; astfel, toate revistele te invata ca femeie cum sa devii mai atragatoare, cum sa arati cat mai mult, cum ce tocuri sa porti, unde sa te duci; televiziunile abunda de sani, coapse, buze umflate, etc etc...; femeia este astfel creata, croita, i se adauga chestii, papuci, ciorapi, unghii, si acest fapt induce in populatia feminina o goana mereu vie catre "a corespunde" acestor imagini prefabricate, in speranta ca astfel vor fi alese de cei care, in mintea lor, isi doresc sa transforme lipsa aventurilor din vestul salbatic in orgii de iatac cu tarfe si sampanie...
Exista astfel in femeia contemporana un dulce imbold pentru sexualitatea tarfei perfecte, in care s-ar ascunde miezul de fericire si sens al acestei vieti: a fi tarfa este un must in lupta aceasta pentru obiectivul final de procreere, presarat cu alte mici check-point-uri: casatoria, copiii, amantii, gradina cu piscina...
In final, ramane doar parfumul sec al tarfelor sincere...

marți, 8 iunie 2010

Cube days la padurea cernica

Am fost duminica la o iesire cu bicicleta in afara Bucurestiului, in padurea Cernica, la un eveniment organizat de Cube days pentru amatorii de biking; am plecat din Bucuresti la ora 8.30 si dupa aproximativ o ora am ajuns la destinatie; traseul a fost mai usor decat m-am asteptat (basarabiei-vergului-pantelimon-soseaua cernica), cu exceptia portiunii de sosea de dupa centura, plina de gropi, obstacole si cu un trafic in consecinta foarte putin fluent.

Am plecat in tura vreo 30 de oameni, dupa un traseu marcat si a meritat tot efortul; traseul a insemnat si o portiune insemnata de potecute, cu diverse obstacole, damburi, pante, numai bune pentru a pune la incercare bicicletele; a mea s-a comportat onorabil pe acest traseu, pe o lungime de peste 20 de km; noile cauciucuri cross Schwalbe au un grip foarte bun pe portiunile de dirt, insa e clar ca nu te poti baza pe ele la damburi sau buturugi...peisajul si zona in sine, cu exceptia palcurilor de manelisti veniti la mici, chiar merita experienta, ca o detasare de asfaltul rigid al capitalei...

toata aventura sa fi durat vreo 3 ore, astfel ca dupa recreere si bere :), plus drumul retur in bucuresti, eram acasa la ora 5, stors si multumit..:)
urmatoarea iesire va fi pe 4 iulie, asa cum au anuntat orgnizatorii

sâmbătă, 5 iunie 2010

Tigara

Raul decojea un mar rosu; nu ii placea sa manance coaja, ii face scarba; asezat pe muchia patului, arunca cojile direct pe podea:
- Fa, ce pula mea faci?...
Femeia asezata in varful celuilalt pat, cu genunchii la gat, il privea printre buclele de par blond revarsate in dezordine; ridica din umeri...
Nu se auzea decat harsaitul cutitului si zgomotul zemos al mestecatului lui Raul care manca in timp ce decojea...
- Tie nici acum nu ti-a intrat in cap ca esti o tarfa...si esti tarfa mea...Sunt absolut convins ca asta este cauza suferintelor tale prezente, ca de pilda picioarele in gura pe care o sa ti le iei dupa ce o sa termin marul asta...apropo, astea de la mega image sunt super bune, am luat din piata si mi-am bagat pula in ele...

Raul se ridica in picioare, se apropie de fata care incepuse sa tremure si o apuca de barbie cu aceeasi palma in care tinea intre doua degete si cutitasul...
- Iti plac merele?...nu te-am vazut sa mananci mere...in fine....
Prima palma o facu sa sara intr-un colt, zbierand, apoi barbatul o apuca de picioare si o trase pe podea, unde ii aplica cateva lovituri cu picioarele, mai mult in scarba...era chircita si ii dadu sangele pe nas...
- A venit ala la mine...acu o ora...cica n-ai vrut sa-i sugi pula...pai de ce fa sa nu vrei sa-i sugi tu pula...?...adica de ce lui nu?...lasand la o parte faptul ca m-ai costat un client important, as vrea si eu sa stiu de ce lui nu i-ai supt pula...ce avea fa, el?...
Se invartea in cerc in jurul ei, si-si aprinsese o tigara...femeie era in contiuare chircita la picioarele patului; Raul isi ridica pantalonii si se lasa pe vine, suflandu-i fumul in ureche...
- Intelegi ce vreau eu sa zic aici? macar intelegi de ce te-am umplut eu de sange acum?...din mirare, de aia...ca de n-ai mai fi supt pula pana acum, zau daca te-as fi batut...nu te-as fi premiat!...dar nu te-as fi batut...dar tu? mie mi-o sugi si lu ala nu?...fa si tu un efort si raspunde...
-Era tatal meu...murmura fata, scuipand sange...
Raul facu ochii mari, scapandu-i chistocul din maini; clientul de mai devreme era parlamentar si un om cu puteri nemasurate; deodata simti cum perspectivele i se schimba; parie insa pe nebunia fetei:
- Nebuno...ce pula mea ai baut?!...
- Nu te mint!...el e, il stiu...era atat de beat incat nu a inteles ce spun...dar m-ar fi recunoscut, nu au trecut decat 10 ani...cu putin noroc cand se trezeste ma va recunoaste in mintea lui...

Raul injura si isi stinse tigara de funtea fetei, care urla de durere seaca....

joi, 3 iunie 2010

Copilul si privirea

Soarele acela dogoritor avea sa-l arda mereu, ca o pata incinsa pe creier…isi turna apa din galeata in cap, si plescaia cu sete din stropii razleti…si se mira cum ea, cu rochia aceea inflorata nu ardea nicidecum, desi impingea pedalele bicicletei aceleia verzi…o vedea mereu, in fiecare dimineata, cum trecea in praful drumului, si o urmarea cu privirea lui curioasa de copil bezmetic...


....acum avea o palarie larga, alba si stravezie...iar rochia i se descheiase sus, unul sau doi nasturi, lasand sa se vada cateva broboane de sudoare pe pielea bronzata...baiatul se lua acum dupa ea, urmand darele serpuitoare ale rotilor subtiri...spre drumul de tara care ducea spre sosea, si de acolo in crang...ajunse prin porumbi si pe marginea drumului sclipea bicicleta aruncata in sant...mai incolo, se umplea de verdele pomilor si printre stufaris, cu gura cascata, baiatul o vazu la umbra unui prun, un bratele unui barbat, cu camasa alba si manecile suflecate pana peste coate...parea ca doarme fata, ca avea parul rasfirat peste umerii goi...barbatul o mangaia pe brate si din mangaierea aceasta ii se paru ca bretelele rochiei cad...atunci se inrosi tot, si inima ii batea ca nebuna...sanii fetei, rotunzi si cafenii, desprinsi din rochia de matase, rotundul umerilor, curbele coastelor ii se lipira de inima ca un vatrai incins...isi ridica genunchii din nisip si o zbughi inapoi, spre sosea....fugea pe asfaltul fierbinte, il ardeau talpile dar el nu mai simtea nimic...acasa isi afunda capul in galeata cu apa rece....

....cand incepu scoala, la prima ora intra fata cu bicicleta...ochii baiatului o priveau bulbucati, incercand sa ghiceasca sub camasa femeii formele din crang...cand trecu pe langa el avea un parfum dulceag de flori zdrobite sub calcaie in diminetile cu roua proaspata...a doua zi, in timp ce copii citeau o tema, fata sta cu ochii la fereastra si cu o mana sub barbie...atunci el ii vazu doua broboane pe obraji, ce alergau gratios spre coltul buzelor...se intreba de ce plange si inceta sa mai citeasca in gand...seara pleca acasa descult, mestecand o piersica coapta...

....intr-o noapte, cand nu putea dormi, sari gardul casei invatoarei...se duse la geam si privi inlauntru...era patul gol si o lumanare aprinsa...fata intra in camera si se aseza pe marginea patului, incepand sa-si ruleze ciorapii de pe coapse in jos, pana la glezne...sprijinit cu degetele de la picioare de temelia casei, iesita putin in afara, baiatul se tinea cu mainile de pervaz si de-abia isi putea ridica barbia sa vada...picioarele sculptate, pulpele cafenii ii inteteau rasuflarea...si cand se aseza in pat, cu sanii in sus, fu uimit de geometria frumoasa a formelor invatatoarei...un picior ii aluneca si cazu in iarba...ca o pisica se ridica, tragandu-si dupa el piciorul lovit si se pierdu in noapte...in urma lui, ascunsa intr-un sal gros, fata deschise usa si privi mirata afara...

....sambata dimineata, darele biciletei ii aprinsera inima...le urma, pana la soseaua alabastra, si se afunda in iarba...se auzea un motor de masina, iar de acolo il vazu pe barbat potrivindu-si cravata neagra...o cauta cu privirea...cand masina demara si se pierdu in serpuirea drumului, o zbughi spre fata, care statea in genunghi, aplecata intr-o parte...plangea...de teama o zbughi acasa..

A doua zi, in fata casei invatatoarei se adunasera babe si doi tarcovnici in negru...baiatul isi facu loc cu coatele...sari gardul si ajunse in prispa...acolo, agatata de tavan, cu talpile albe atarnate, invatatoarea se balabanea usor...ingheta inima in el si un val de tristete il napadi...ii dadura lacrimile...in mana dreapta a moartei, stransa intre degete albe, o fituica, o pagina de caiet sifonata...se inalta si o smulse, o baga in buzunarul de la pantalonii scurti si o tuli pe fereastra, printre ciulini...

...acum, dupa 20 de ani, gasi foaia galbejita intr-un sertaras...o lasase acolo, spunea el pana va invata sa citeasca, insa a doua zi, plecase la oras, dupa ai lui...acum trase aer in piept si despaturi foaia...

marți, 1 iunie 2010

Fragmente dintr-un jurnal anonim

“....Briza e rece, imi loveste obrazul…vreau ca tu sa scuipi pe el, cu scuipatul tau fierbinte de femeie frumoasa…valurile sunt la doi pasi de noi, si spuma lor ajunge pana la picioarele patului nostru, afundate in nisip...pat cu bare de fier, pat cu asternuturi rosii....te joci cu gleznele in apa, si imi arunci priviri furate...nu am nici un chef de preludii romantice si tu stii asta...stii si nu stii ce sa faci...iti ridici cu degetele marginea rochiei valuratice, sa n-o ude marea...rochie pe care am s-o rup de pe tine, ca pe un ambalaj...cu furie...acum te privesc inca cu palmele in buzunare...vantul iti zboara esarfa spre mine, o prind ca pe o pasare moarta si ajung langa tine...te imping in apa, apoi te trag, cu mana lipita de mijlocul tau subtire...iti pun mana in gat si cu degetul mare iti scrijelesc barbia...apoi buza de jos...ai ochii mari si tremuri....frumusteta ta de vestala ma inraieste, si marea imi erodeaza buricele degetelor...te trag spre mine, si ma imping spre pat...cazi in genunchi, iti prind ingheieturile si ti le leg de pat, cu esarfa umeda....dintii tai sidefii sclipesc intre buzele rosii, te imping in umeri cu genunchii, imi eliberez membrul si il sprijin de fruntea ta...arunca o umbra taiata asupra chipului tau...rasufli greu si scoti limba...cu care sprijini coaiele...saliva, pori dilatati, ma misc, ma trag un pic inapoi...capul membrului meu iti intra in gura...il imping, fara explicatii, abrupt...te cutremuri usor, dar rezisti, ai capul intors spre mine....imi plimb pula in gura ta, spre obraji si spre gat, o harsai de cerul gurii...e o pozitie buna si profiti...incepi sa sugi...simti nevoia mainilor tale, te apleci usor, sare din gura ta, un fir de saliva iti uneste buza de glandul lucios....il prinzi usor cu gingiile, il lingi...esti turbata si imi bate inima ca o fiara...te plsnesc cu dosul palmei, capul iti zboara in directia opusa si obrazul ti se inroseste...iti imping pula belita paralele cu buzele, ma aplec si scuip...o lingi si te apleci spre coaie...roseata lor te imbie...tugui buzele si o spuma de saliva alba aluneca pe scrot....le iei in gura...tragi de barele de fier ale patului...iti vrei mainile inapoi...stii ca nu se va intampla asta...te prind de par si te trag in spate, cu degetele iti smulg rochia....sanii ti se misca usor din inertie si imi rapesc doua secunde sa-ti admir sfarcurile tari....le mangai cu buricele degetelor, au o textura poroasa, apoi iti indes pula in gura si cu mana stanga iti strang sanul drept....

....te ridic pe pat, iti rup rochia, si chilotii albi, ma bucur de pasta cleioasa dintre picioarele tale, iti frec labiile apoi intru in tine, cu zgomot,...urli usor...gemetele se pierde pe pliscurile pescarusilor...si abdomenul tau plat se misca convulsiv....te prind de par si te trag, te doare si tipi...ascutit, nu te las, ma afund in tine...apoi te dezleg si te trag pe nisip, spre mare...vreu sa te fut in apa, printre spuma si alge si scoici...imi infigi unghiile imi piept,”vreau sa-ti mai sug pula putin, te rog...” soptesti sacadat, ma conformez, strivit de bune intentii, apesi pe gland cu sete, imi infig unghiile in tamplele tale in timp ce zvacnesc si imi dau afara samanta pe fata ta...jeturi de sperma cleioasa, ochii sticlosi, te sprijini cu un cot in nisip, ma intind langa tine sa ne spele spuma cu particule de sare prinsa in parul tau ud....”