Maraton mounting bike 2011

Maratonul de biciclete de munte din Banat (Garana 2011) ajunsese la editie a 8-a. Va propun sa revedeti un filmulet de ciclism foarte interesant, care a fost facut dintr-o drona. Efectele fotografice sunt spectaculoase, surprinde cum nu se poate mai bine fiecare cursa, efortul ciclistilor, traseul foarte frumos de munte.


BMM 2011 from Mihai Lupsan on Vimeo.


Bicicleta ramane un hobby privilegiat. Asteptam ca vremea de afara sa ne ajute si ne vom urca din nou in sa!

Geiger 2010 - despre puterea de a te ridica si a merge mai departe

...pare un cliseu ieftin...insa maratonul Mountain Bike 2010 chiar asta a fost...o lupta dusa la extrem, o incrancenare surda cu zecile de kilometri si diferentele de nivel, cu pantele si coborarile prin ceata, cu bolovanii si noroiul pana la genunchi...cu tentatia de a abandona...

...nu am abandonat, am terminat traseul in multe ore, insa a meritat; la sfarsit, consumat de duritatea muntelui, eram mai fericit...in astfel de momente, cand te invingi pe tine insuti, esti mai fericit...si o simti, in fiecare muschi incordat...
PS: fotografia este facuta pe drumul ce urca spre Paltinis, intr-o frumoasa zi de vara, cea anterioara concursului, chiar inainte sa ploua si astfel sa transforme traseul intr-un obstacol si mai feroce, si mai avantat...

...recunosc ca inca nu am antrenamentul necesar pentru a urca pe bicicleta pantele...cea spre magura am facut-o cu push bike, la o viteza medie de 4 km/h; asta inseamna ca am pierdut 3 ore numai acolo...insa nu ma plang, am avut timp sa admir peisajul si sa simt mirosul rece al cojilor de brazi in nari...mai sus, in golul alpin am aflat ce inseamna linistea absoluta si ce inseamna doua pante consecutive cu inclinatii foarte mari...in varf, prin smocurile aride de ceata unsuroasa, mi-am lasat bicicleta sa se odihneasca si am terminat ultima provizie de energizant....urma coborarea...
....si coborarea a fost mai grea decat urcarea, macar in prima ei parte, unde am si cazut, cu bicla peste mine...plus alte multe dezechilibrari....au fost si portiuni unde am zburat, cu adrenalina la maxim si ridicat in sa, pe poteci inguste dar prietenoase, cu vantul sfichiunidu-mi pe obraz...altele, pline de gropi, mi-au testat rabdarea si forta fizica, acolo carand efectiv bicicleta in spinare...
...mai spre vale, aproape de finish, m-am revazut cu noroaiele...balti umplute cu plastilina, unde rotile scanceau torturate, su tricepsii mei tremurau...altele umplute cu apa putreda, in care am si plonjat la un moment dat, in urma unei manevre gresite....apoi camp deschis cu smarcuri, si o perdea de ceata, unde o colega incepea sa se piarda...am strigat dupa ea si am reusit sa o intorc...
...pe drum am ajuns si la un parau, rece, atat de rece ca imi taia gleznele cu cutitase...am spalat bicicleta cat am putut, sub torentele repezi...
...finish-ul a fost o eliberare...dupa 8 ore de chin frumos...

Pe bicicleta la cota 2000

Am fost duminica la munte cu bicicleta, pentru o sesiune de antrenament in vederea urmatorului maraton, Geiger 2010 de la Sibiu...Am plecat dis-de-dimineata, cu bicla in portbagaj si intr-o ora si 45 de minute numai (sper sa nu am surprize in cutiuta postala...:) ) am ajuns la Sinaia, parcand pe unde am nimerit pe langa telecabina...m-am echipat, pantaloni, tricou, casca, manusi, ochelari, rucsac cu aparat foto si alte chestii utile, am incalecat pe-o sa, si anume cea a fantomei mele negre (un FELT Q720) si am urcat agale spre telecabina...eram cam singurul care facea acel traseu se pare la acea ora...o urcare cu bicla pana la cota 2000 costa exact 45 de RON si ai prioritate la parcare in interiorul cabinei...:)

...Odata ajuns sus, aerul rece mi-a lipi narile...nu erau mai mult de 10 grade...am pornit chitit sa cobor pe drumul de vara, insa m-a atras privelistea din jur, mai cu seama culmile de pe stanga cum iesi de la telecabina...usor inclinate, asa ca nu am rezistat si am dat o tura prin zona, cu viteza maxima...tacerea e atat de grava acolo incat auzi orice sunet fin al angrenajului, sunetul armonios al lantului, vibratia spitelor...m-am intors apoi la punctul de plecare, orientandu-ma spre drumul de vara...

Coborarea a fost de scurta durata, dar foarte tehnica...mult pietris, uneori si pietroaie in toata regula, care te pot arunca din sa daca nu tii bine de frane si nu-ti dozezi bine virajele....in rest m-am bucurat de peisaj si de vreme si mai ales de o coborare la 50 km/h pe sosea, de la cota 1400 in Sinaia...

Data viitoare vreau insa sa fac un traseu mai complicat si mai lung, pe creste si pe munte, asa ca cine stie si alte variante, sa se arata:)

Surmont MTB Challenge 2010 - cum a fost

Bucuresti...accelerat spre Azuga...vagonul de biciclete are cateva locuri unde iti poti agata bicla...evident suntem mai multi doritori, dar ne descurcam...ajungem la Azuga si incepe sa ploua...bine ca e doar  maine concursul...

...Duminica dimineata inscrierile dureaza foarte mult....peste 500 de doritori, foarte multi neinscrisi pe net...debutul cursei se decaleaza deci cu o ora aproape; sunt doua trasee, una scurta si una lunga...o aleg pe cea scurta, din lipsa de antrenament...am sa vad la sfarsit ca am avut dreptate

Primii 12 km au insemnat o urcare foarte usoare, cu mici denivelari...si asta pana la punctul de alimentare, unde bananele, glucoza si apa ne-au ajutat sa ne reimprospatam...urmau 2.5 km de urcare abrupta, iar multi dintre noi au luat bicla de coarne si au mers pe langa ea...incepuse si un soare ucigator si pe creasta nu ne mai aparau copacii...apoi climax-ul: coborarea...10 km de adrenalina si vant in nari...nesat...bucurie...din fericire lipsa de probleme...finish-ul a insemnat o eliberare asteptata, plina de noroi si suflu rapid...

Urmeaza maratonul Muscelului

Cube days la padurea cernica

Am fost duminica la o iesire cu bicicleta in afara Bucurestiului, in padurea Cernica, la un eveniment organizat de Cube days pentru amatorii de biking; am plecat din Bucuresti la ora 8.30 si dupa aproximativ o ora am ajuns la destinatie; traseul a fost mai usor decat m-am asteptat (basarabiei-vergului-pantelimon-soseaua cernica), cu exceptia portiunii de sosea de dupa centura, plina de gropi, obstacole si cu un trafic in consecinta foarte putin fluent.

Am plecat in tura vreo 30 de oameni, dupa un traseu marcat si a meritat tot efortul; traseul a insemnat si o portiune insemnata de potecute, cu diverse obstacole, damburi, pante, numai bune pentru a pune la incercare bicicletele; a mea s-a comportat onorabil pe acest traseu, pe o lungime de peste 20 de km; noile cauciucuri cross Schwalbe au un grip foarte bun pe portiunile de dirt, insa e clar ca nu te poti baza pe ele la damburi sau buturugi...peisajul si zona in sine, cu exceptia palcurilor de manelisti veniti la mici, chiar merita experienta, ca o detasare de asfaltul rigid al capitalei...

toata aventura sa fi durat vreo 3 ore, astfel ca dupa recreere si bere :), plus drumul retur in bucuresti, eram acasa la ora 5, stors si multumit..:)
urmatoarea iesire va fi pe 4 iulie, asa cum au anuntat orgnizatorii

Cu bicicleta la serviciu

Asa cum ma hotarasem de ceva vreme, astazi a fost prima zi in care am ajuns cu bicicleta la munca; lasand la o parte faptul ca azi a fost si o zi super agreabila ce a facut ca aceasta plimbare matinala sa fie si foarte placuta, am sa incerc sa prezint experienta mea in speranta ca si alte persoane vor urma acest drum, renuntand la masina (macar in timpul saptamanii...) sau la imbulzeala de la metrou.

Cadru general: locuiesc in Tineretului si lucrez in Piata Victoriei; distanta apreciabila insa nu ceva iesit din comun.
Weekendul asta am fost la Decathlon pentri a face unele cumparaturi complementare (bicicleta o aveam deja), anume: oglinda retrovizoare, tricou special, pantofi negri sport (pentru a se asorta cu costumul), lumini, lant antifurt, rucsac, spray antibacterian pentru pantofi, sosete, ochelari, manusi.

Avand in vedere ca trebuie sa pastrez tinuta office la serviciu (costum, camasa , cravata...) am facut urmatorul aranjament: camasa, cravata si sacoul (pe care de acum inainte am sa-l las la birou pe umeras...:) ) le-am aranjat cum am putut eu mai bine in rucsac, alaturi de celelalte lucruri indispensabile: deodorante, servetele umede, prosop, punga cu pantofi. Am pastrat pantalonii, pe care i-am asortat cu tricoul negru special pentru ciclism pe care l-am imbracat peste o bluza cu maneci lungi (desi la cat de cald a fost azi as fi putut sa plec direct in tricou); am incaltat pantofii sport, mi-am pus manusile si ochelarii si am purces la drum:)...Toate bune si frumoase, am urmat pista de bicicleta pana la Unirii; intre Unirii si Romana, a fost mai problematic pentru ca a trebuit sa-mi exersez talentele de slalom printre grupurile compacte de cetatenii care se grabeau la munca (mai ales in piata universitatii si piata romana furnicarele umane pot deveni adevarate obstacole); dupa vreo 25 de minute de cand iesisem din scara blocului, ma aflam deja in Piata Victoriei si imi legam bicicleta in rastel (din fericire parcarea multinationalei in care lucrez este prevazuta si cu cateva rasteluri).

Partea cea mai dificila a periplului l-a reprezentat schimbarea hainelor: avand in vedere ca nu am vestiar si dus la munca, am fost nevoit sa ma schimb in toaleta: pentru aceasta actiune si pentru a elimina situatia penibila in care urmele de transpiratie te impiedica sa mai convietuiesti normal cu colegii de birou, prosopul, servetelele umede (ca sa nu mai vorbim de deodorante etc) sunt absolut indispensabile si isi fac treaba bine asigurand o igiena respectabila...

Cam atat, ma bucur ca am luat decizia asta, ma simt foarte bine de la miscarea de dimineata si am deja in minte mutrele obosite ale oamenilor blocati la semafor in masina...