Invidia feminina

Exista putine emotii umane in fata carora sa raman mut; exista insa una care recunosc ca ma fascineaza pana la amuzament zgomotos cateodata: gelozia si ura femeilor pentru celelalte femei.
Daca Hobbes nu ar fost atat de generalist, probabil ca al sau homo hominis lupus s-ar fi aplicat cu precadere speciei feminine, si mai ales in ziua de astazi, unde femeia este lup fata de alte femei, insa acest sentiment brut este si inchistat sub un fard spumos de politete prefacuta, ceea ce il face cu atat mai incantator pentru un privitor exterior...

Pentru ca, sa recunoastem, toti degustam la consoartele, concubinele, prietenele, matusile, mamele noastre etc...aceasta umoare: "tarfa aia ordinare...", "iapa aia constipata...", "o urasc pe fandosita aia..."; chiar deunazi la metrou o don'soara se conversa la telefon cu X, spunandu-i citez,: "...sunt sigura ca e vorba de tipele alea care ma urasc de moarte...".
Asistam deci la o batalie contemporana intre amazoane mascate, care se urasc de moarte, invidia si gelozia fiind doua sentimente de prim rang. Si din cate am observat eu, cred ca exista doua motive esentiale care determina in mod direct si inefabil acest sentiment: barbatii si aspectul fizic. Principalul motiv de ura este "barbatul", mai precis succesul unora la sexul tare, care vor fi catalogate de surate iremediabil drept "tarfe" sau "curve"; sau, tot legat de barbati, frica unor dudui ca unele "stricate" uneltesc zi si noapte ca sa le fure barbatul...; am asistat odata la un scandal intre doua colege, de altfel foarte bune prietene, care insa au inceput sa se urasca si sa nu-si mai vorbeasca de loc din cauza unui tip pe care una dintre ele il placea, insa cealalta intrase in vorba cu el...etc.... Ei bine, pentru barbati femeile ar fi in stare sa-si scoate ochii, sa se omoare in strada daca ar putea, si nu exista inamica mai mare si mai intim pentru o femeie decat "curva" care se imbraca sexy langa barbatul ei "ca sa i-l fure"; ma jur, daca tehnicile voodoo ar functiona, ar cadea mii si mii de femei secerate pe strada...
Al doilea motiv al geloziei este si mai stupid: aspectul fizic sau modul cum se imbraca (chiar daca pe undeva si acest motiv este legat de primul...); "fata, ce frumos s-a imbracat X..". "las-o, fata, o parasuta, tu nu vezi.."; etc...
Dar ce e si mai interesant este ca toate aceste emotii, gelozii, invidii, rautati gratuite sunt imbracate intr-o spoiala de politete: adica damele respective, desi se urasc de moarte, in fata se pot comporta ca cele mai bune prietene, ducand de nas astfel multa lume fata de adevaratele lor intentii si emotii...aceasta fire duplicitara este prin excelenta feminina si izvoraste din cazanul fierbinte cu emotii primare care clocoteste in fiecare femeie...nu e ceva ce trebuie neaparat judecat sau infierat, cred ca e un fond perfect natural si uman, care vine sa completeze edificiul feminin, care, sa recunoastem, da sens si frumusete acestei lumi...manifestarile lui uneori pot fi adevarate fantani arteziene de emotii rabufnite si irationale ceea ce, pe multi dintre barbati ii pot uimi si afecta chiar, tocmai prin lipsa explicita de sens si ratiune...

Le baiser

Am surprins imaginea de mai sus pe scarile ce coborau pe langa Catedrala Notre Dame, spre Quais de la Seine; imi aminteste perfect de celebrul Le baiser din anii 60, surprins in fata Hotel de Ville, tot la Paris; cred ca este o imagine definitorie pentru ceea ce inseamna Parisul si romantismul care transpira din fiecare piatra a acestui oras, totul infasurat intr-o poezie revansarda demna de celebrele revolte studentesti din anii 70...

Datoria de a fi tarfa

A venit vara si au aparut decolteele si alte elemente de decor...ok; oricum vara e doar un pretext pentru conditionari sociale si una dintre cele mai importante edificii constuctiviste (in maniera imaginata de Simone de Beauvoir desigur...) este imaginea de tarfa sociala pe care trebuie sa o arboreze in contemporaneitate femeia moderna. Este mai drgraba o datoria, fata de ea insasi, aceasta de a se autoconstrui in obiect sexual frumos infasurat in beteala, pentru a instrumenta atractia asta consumerista a societatii in care traim...

...Traim de curand intr-o societate din care lipseste aventura; adica nu ne mai batem cu ursii, nu mai ne impuscam cu nemtii, nici macar nu mai iesim din case foarte des...singura pulsiune care ramane inca vie este cea sexuala; este unicul imbold instinctual care poate fi convertit in mod constient in uncii de placere; si stim asta, si vrem asta: toti; cei care nu recunosc sa se duca la balaceanca...Ei bine, si cum aceasta unica pulsiune are nevoie sa fie exacerbata intr-un fel, consumerismul orgisatic in care traim nu face decat sa influenteze de o maniera grotesca toate tipurile de comportament spre cel sexual evident; si cum in centrul impulsului alpha este femeia, cu toate adiacentele ei, societatea se focuseaza exclusiv pe ideea de constructivism al tarfei sociale; astfel, toate revistele te invata ca femeie cum sa devii mai atragatoare, cum sa arati cat mai mult, cum ce tocuri sa porti, unde sa te duci; televiziunile abunda de sani, coapse, buze umflate, etc etc...; femeia este astfel creata, croita, i se adauga chestii, papuci, ciorapi, unghii, si acest fapt induce in populatia feminina o goana mereu vie catre "a corespunde" acestor imagini prefabricate, in speranta ca astfel vor fi alese de cei care, in mintea lor, isi doresc sa transforme lipsa aventurilor din vestul salbatic in orgii de iatac cu tarfe si sampanie...
Exista astfel in femeia contemporana un dulce imbold pentru sexualitatea tarfei perfecte, in care s-ar ascunde miezul de fericire si sens al acestei vieti: a fi tarfa este un must in lupta aceasta pentru obiectivul final de procreere, presarat cu alte mici check-point-uri: casatoria, copiii, amantii, gradina cu piscina...
In final, ramane doar parfumul sec al tarfelor sincere...

Copilul si privirea

Soarele acela dogoritor avea sa-l arda mereu, ca o pata incinsa pe creier…isi turna apa din galeata in cap, si plescaia cu sete din stropii razleti…si se mira cum ea, cu rochia aceea inflorata nu ardea nicidecum, desi impingea pedalele bicicletei aceleia verzi…o vedea mereu, in fiecare dimineata, cum trecea in praful drumului, si o urmarea cu privirea lui curioasa de copil bezmetic...


....acum avea o palarie larga, alba si stravezie...iar rochia i se descheiase sus, unul sau doi nasturi, lasand sa se vada cateva broboane de sudoare pe pielea bronzata...baiatul se lua acum dupa ea, urmand darele serpuitoare ale rotilor subtiri...spre drumul de tara care ducea spre sosea, si de acolo in crang...ajunse prin porumbi si pe marginea drumului sclipea bicicleta aruncata in sant...mai incolo, se umplea de verdele pomilor si printre stufaris, cu gura cascata, baiatul o vazu la umbra unui prun, un bratele unui barbat, cu camasa alba si manecile suflecate pana peste coate...parea ca doarme fata, ca avea parul rasfirat peste umerii goi...barbatul o mangaia pe brate si din mangaierea aceasta ii se paru ca bretelele rochiei cad...atunci se inrosi tot, si inima ii batea ca nebuna...sanii fetei, rotunzi si cafenii, desprinsi din rochia de matase, rotundul umerilor, curbele coastelor ii se lipira de inima ca un vatrai incins...isi ridica genunchii din nisip si o zbughi inapoi, spre sosea....fugea pe asfaltul fierbinte, il ardeau talpile dar el nu mai simtea nimic...acasa isi afunda capul in galeata cu apa rece....

....cand incepu scoala, la prima ora intra fata cu bicicleta...ochii baiatului o priveau bulbucati, incercand sa ghiceasca sub camasa femeii formele din crang...cand trecu pe langa el avea un parfum dulceag de flori zdrobite sub calcaie in diminetile cu roua proaspata...a doua zi, in timp ce copii citeau o tema, fata sta cu ochii la fereastra si cu o mana sub barbie...atunci el ii vazu doua broboane pe obraji, ce alergau gratios spre coltul buzelor...se intreba de ce plange si inceta sa mai citeasca in gand...seara pleca acasa descult, mestecand o piersica coapta...

....intr-o noapte, cand nu putea dormi, sari gardul casei invatoarei...se duse la geam si privi inlauntru...era patul gol si o lumanare aprinsa...fata intra in camera si se aseza pe marginea patului, incepand sa-si ruleze ciorapii de pe coapse in jos, pana la glezne...sprijinit cu degetele de la picioare de temelia casei, iesita putin in afara, baiatul se tinea cu mainile de pervaz si de-abia isi putea ridica barbia sa vada...picioarele sculptate, pulpele cafenii ii inteteau rasuflarea...si cand se aseza in pat, cu sanii in sus, fu uimit de geometria frumoasa a formelor invatatoarei...un picior ii aluneca si cazu in iarba...ca o pisica se ridica, tragandu-si dupa el piciorul lovit si se pierdu in noapte...in urma lui, ascunsa intr-un sal gros, fata deschise usa si privi mirata afara...

....sambata dimineata, darele biciletei ii aprinsera inima...le urma, pana la soseaua alabastra, si se afunda in iarba...se auzea un motor de masina, iar de acolo il vazu pe barbat potrivindu-si cravata neagra...o cauta cu privirea...cand masina demara si se pierdu in serpuirea drumului, o zbughi spre fata, care statea in genunghi, aplecata intr-o parte...plangea...de teama o zbughi acasa..

A doua zi, in fata casei invatatoarei se adunasera babe si doi tarcovnici in negru...baiatul isi facu loc cu coatele...sari gardul si ajunse in prispa...acolo, agatata de tavan, cu talpile albe atarnate, invatatoarea se balabanea usor...ingheta inima in el si un val de tristete il napadi...ii dadura lacrimile...in mana dreapta a moartei, stransa intre degete albe, o fituica, o pagina de caiet sifonata...se inalta si o smulse, o baga in buzunarul de la pantalonii scurti si o tuli pe fereastra, printre ciulini...

...acum, dupa 20 de ani, gasi foaia galbejita intr-un sertaras...o lasase acolo, spunea el pana va invata sa citeasca, insa a doua zi, plecase la oras, dupa ai lui...acum trase aer in piept si despaturi foaia...

Fragmente dintr-un jurnal anonim

“....Briza e rece, imi loveste obrazul…vreau ca tu sa scuipi pe el, cu scuipatul tau fierbinte de femeie frumoasa…valurile sunt la doi pasi de noi, si spuma lor ajunge pana la picioarele patului nostru, afundate in nisip...pat cu bare de fier, pat cu asternuturi rosii....te joci cu gleznele in apa, si imi arunci priviri furate...nu am nici un chef de preludii romantice si tu stii asta...stii si nu stii ce sa faci...iti ridici cu degetele marginea rochiei valuratice, sa n-o ude marea...rochie pe care am s-o rup de pe tine, ca pe un ambalaj...cu furie...acum te privesc inca cu palmele in buzunare...vantul iti zboara esarfa spre mine, o prind ca pe o pasare moarta si ajung langa tine...te imping in apa, apoi te trag, cu mana lipita de mijlocul tau subtire...iti pun mana in gat si cu degetul mare iti scrijelesc barbia...apoi buza de jos...ai ochii mari si tremuri....frumusteta ta de vestala ma inraieste, si marea imi erodeaza buricele degetelor...te trag spre mine, si ma imping spre pat...cazi in genunchi, iti prind ingheieturile si ti le leg de pat, cu esarfa umeda....dintii tai sidefii sclipesc intre buzele rosii, te imping in umeri cu genunchii, imi eliberez membrul si il sprijin de fruntea ta...arunca o umbra taiata asupra chipului tau...rasufli greu si scoti limba...cu care sprijini coaiele...saliva, pori dilatati, ma misc, ma trag un pic inapoi...capul membrului meu iti intra in gura...il imping, fara explicatii, abrupt...te cutremuri usor, dar rezisti, ai capul intors spre mine....imi plimb pula in gura ta, spre obraji si spre gat, o harsai de cerul gurii...e o pozitie buna si profiti...incepi sa sugi...simti nevoia mainilor tale, te apleci usor, sare din gura ta, un fir de saliva iti uneste buza de glandul lucios....il prinzi usor cu gingiile, il lingi...esti turbata si imi bate inima ca o fiara...te plsnesc cu dosul palmei, capul iti zboara in directia opusa si obrazul ti se inroseste...iti imping pula belita paralele cu buzele, ma aplec si scuip...o lingi si te apleci spre coaie...roseata lor te imbie...tugui buzele si o spuma de saliva alba aluneca pe scrot....le iei in gura...tragi de barele de fier ale patului...iti vrei mainile inapoi...stii ca nu se va intampla asta...te prind de par si te trag in spate, cu degetele iti smulg rochia....sanii ti se misca usor din inertie si imi rapesc doua secunde sa-ti admir sfarcurile tari....le mangai cu buricele degetelor, au o textura poroasa, apoi iti indes pula in gura si cu mana stanga iti strang sanul drept....

....te ridic pe pat, iti rup rochia, si chilotii albi, ma bucur de pasta cleioasa dintre picioarele tale, iti frec labiile apoi intru in tine, cu zgomot,...urli usor...gemetele se pierde pe pliscurile pescarusilor...si abdomenul tau plat se misca convulsiv....te prind de par si te trag, te doare si tipi...ascutit, nu te las, ma afund in tine...apoi te dezleg si te trag pe nisip, spre mare...vreu sa te fut in apa, printre spuma si alge si scoici...imi infigi unghiile imi piept,”vreau sa-ti mai sug pula putin, te rog...” soptesti sacadat, ma conformez, strivit de bune intentii, apesi pe gland cu sete, imi infig unghiile in tamplele tale in timp ce zvacnesc si imi dau afara samanta pe fata ta...jeturi de sperma cleioasa, ochii sticlosi, te sprijini cu un cot in nisip, ma intind langa tine sa ne spele spuma cu particule de sare prinsa in parul tau ud....”

Despre placere

...Ne plac multe in lumea asta...suntem fiinte ale placerii...suntem constienti ca traim doar odata si ne prostituam pe altarul placerii...cat mai multa placere, fiinte hedoniste ce suntem...ne place sa mancam, si mancam mult, si apoi ne  e rusine, dar ne face placere...bem cola din placere, mancam la mac din placere, futem din placere si pentru a ne creste capitalul de placere...ne place friptura, dar si tatele mari, sfarcurile tari si pizdele rase...ochii albastri si muschii umflati...din placere

...femeile se fardeaza din placere sau pentru promisiunea placerii, fumam din placere, cand iubim, iubim pentru orgasmul clitoridian sau de orice alt fel, deci pentru placere...condensam totul in pastile de placere, in hapuri pe care le inghitim cu sarg....ne torturam trupurile si ne odihnim mintile pentru placere...mergem la sala sa aratam bine pentru a ne fute pentru placere...femeile tin regim pentru a fi alese si tarate in pat si futute pentru placere...placerea este standardul....ne face placere, ne salutam cu "mi-a facut placere..."

DE CE?

De ce sa nu gresesc, de ce sa nu ma arunc in vant
De ce sa nu cant, de ce sa nu scuip
Peste voi, peste noi, peste aripile frante ale trecutului
De ce sa nu inspir, de ce sa nu respir
De ce sa nu te privesc cum mori sub privirile mele blande
De ce sa nu iti spun « Te iubesc » fara frica de a imi cresta inima cu un alt spin
De ce sa nu iti biciuiesc trupul cu fervoarea sudorii mele in diminetile sangerii
De ce sa nu te sarut cand dormi, pe furis si imbracat doar in negrul noptii
De ce sa nu te tin de mana ?...de ce sa te mint ?
De ce sa nu visez ca esti ridicol de frumoasa, ca o nalucire ?
De ce sa nu fiu eu nalucirea ta, carnea ta pe care o sfasii cu unghiile
Genunchiul tau in care te sprijini pe asfalt, de ce nu eu ?
De ce doar tu sa zbori, si sa nu te prind de glezna cand zbori ?
De ce sa nu ma lasi sa intru, ascunsa, infricosator de ascunsa ?
De ce sa nu ma scurg si eu in tine ca o morfina, ca un venin din miez de iubire ?
De ce, printesa mea, de ce, de ce tocmai tu sa pleci acolo unde orbecaie toti ?
De ce sa nu ma vand pentru tine, de ce sa nu strig, sa urlu, sa blestem ?

Spune-mi, de ce ? de ce aerul pe care il respiri a murit si zace in racla inimii mele…

Ada

Cafeaua mirosea frumos in aerul plin al diminetii…pe fereastra intra un soare bland de aprilie…cafeaua nastea aburi albi, imbietori…ii placea sa o bea cu inghitituri mici, strangandu-si buzele…Ada era langa el, cu mainile la spate si il privea…avea ochii verzi azi, si sortuletul acela sexy, din satin bleu…Ada il privea zambind:
- Iti place cafeaua? Intrebarea o auzea in fiecare dimineata, si de multe ori il enerva; acum vocea ei nu mai era asa electrica…
- Imi place…perfecta ca de obicei…zambea stingher, de parca vorbea cu el insusi ; Ada nu pleca daca nu ii spunea, si acum ar fi vrut sa plece..
- Ada, am sa plec acum…imi pregatesti te rog costumul ? se uita la ceas, intarzia la lucru…nu prea ii pasa…Ada plecase deja, cu pasi apasati.
- Ada, cel negru…
- Am inteles…cel negru…
Se imbraca fara sa se grabeasca; Ada il ajuta mecanic, asa cum facea mereu…la sfarsit, in timp ii aranja cravata, isi apropie buzele de urechea lui stanga, si sopti:
- Te iubesc…

Forta loviturii il plesni in creier ca un ciocan…se trase doi pasi inapoi, privind debil la femeia din fata lui…Ada il privea acum cu colturile buzelor lasate, implorator…era o privire aproape umana, care ii baga frica in oase…
- Te iubesc…mi-a luat ceva timp sa inteleg asta…Ada se apropie si incerca sa ii atinga mana inerta…si-o retrase…Ada se lasa pe muchia patului , cu capul in palme, in timp ce el inchidea usor usa dormitorului in urma sa :
« Ce dracu se intampla ?... » isi digera cu greu propriile ganduri… « sigur e un « bug »...o problema cu ultimul upgrade… ». Il suna pe tehnicianul care se ocupa de Ada…acesta nu intelese mare lucru, insa se oferi sa vina sa investigheze la fata locului intr-o jumatate de ora…il astepta golind carafa plina cu cafea rece…Ada…

Tehnicianul il gasi pe hol, sprijinit de perete ; patrunsera amandoi in dormitor ; Ada rasfoia o carte.
- Ada, ce faci ?!
- Citesc…
- Tu nu poti sa citesti !...
- Nu fi prostut…imi place sa citesc…
Schimba priviri confuze cu tehnicianul, care apasa butonul de stand-by al androidului….
- Cred ca e o problema cu chip-ul…ce v-a nemultumit ?
- Mi-a spus ca ma iubeste…
- Imposibil…
- Va jur…
- In fine, daca vrei il schimbam…
-Ce ?
- Chipul…
- Nu….lasati…probabil e doar o mica defectiune pasagera…
Tehnicianul pleca si Ada isi recapatase voiciunea…il pupa pe obraz…asa cum facea mereu…acum buzele ei erau atat de calde…

Femeile si slobozul

Nu stiu altii cum sunt (si nu sunt vreun purist sau vreo usa de biserica...) dar mie nu prea-mi miroase a bine atunci cand aud (citesc) o reprezentanta a sexului slab opintindu-se sa afuriseasca ca ultimul birjar. Nu vreau sa par fanfaron, insa e ceva care nu se potriveste cand aud injuraturi de usa cortului din gura unei doamne/domnisoare (si nu vorbesc aici de satrele de tigani, ci de exemplare feminine perfect si natural integrate in faldurile societatii de consum...), mai ales ca acestea (mai cu seama cele mai tinere, si , vezi Doamne mai emancipate) nu ezita sa gratuleze in stanga si-n dreapta cu "pule", "muie", "sloboz" etc...adica epitete preponderent masculine; banuiesc eu ca prin aceasta nouvelle voie, simpaticele noastre femei incearca sa cucereasca odata pentru totdeauna fortificatiile dezolante ale luptei de casta sexiste, insa ceva e putred in danemarca, nu se leaga si e prea mult...

...Pentru ca injuratura, in cele mai diverse si colorate forme si formulari ale sale, musteste sau de frustrare masculina, sau de batosenie sau de flegma bagabondista, fiind un  apanaj al barbatilor si al grijaniei lor sexuale; in plus, spuse de o femeie, pe langa farmecul erotic uneori spontan, isi pierd din cimentul zicerii populare din suflet, transformandu-se de multe ori in diatribe vulgare....Feministele vor raspunde, desigur, ca toti suntem liberi sa vorbim necenzurat, si la suparare sa ne bagam pula, insa credeti-ma, dragele mele, ca va puteti varsa supararea si prin injuraturi neutre, nu suntei obligate sa scoateti din pod arsenalul greu ca sa va faceti intelese; pentru ca pana la urma feminitatea voastra tine si de capacitatea de a evita liniile ingrosate, iar eleganta feminina (si nu sunt de moda veche!) nu prea poate sa mearga brat la brat cu "sa te fut in cur, ba!..";

Nu te-am iubit niciodata

"...uita-te la trupul asta al meu, sunt o tarfa in transa febrila, sunt o vestala scapata intre centurioni hamesiti, rochia mea alba e sfasiata de unghii murdare si unsuroase, sanii mei descoperiti urla a orgie, si eu vreau , vreau sa fiu posedata, ca o tarfa, pe rand, in acelasi timp, oricum, intr-o baie de sudoare sa ma scald, sa-mi astampar setea...Uita-te la mine...parul lung, ochii largi, decolteul asta adanc pe care il pretuiesc in fiecare zi, picioarele lungi, invelite in ciorapii negri, fusta neagra, despicata, camasa alba ce ghiceste cupa sutienului rosu...ma vezi? pulsez de dorinta, fardurile imi atarna grele pe obraji, parfumul meu te intarata ca pe un taur mirosul natural al hormonilor, si eu vreau sa fiu fututa, asa cum se destrabalau curvele pe zidurile Sodomei, vreau sa imi rupi camasa si sutienul si ciorapii care stiu ca te excita numai cand ii vezi in jurul genunchilor mei rotunzi, vreau sa intri in inocenta mea fabricata, sa-ti sug sperma fierbinte, sa te fac sa juisezi de zeci de ori intre sfarcurile mele, in mine, in mintea mea, da, in mintea si in inima mea, eu, tarfa idealista, animata de promisiunea orgasmului facil, grobian, mult...asa am fost mereu, asa sunt si acum , libera in praful drumului, libera de oameni, sincera cu focul din pantecele mele, depravata, femeie usoara, urgisita si siluita in temple barbare, la ospete si masini de lux, sanii mei nasca mirosuri vulgare, care te ametesc, si iti vei da mereu drumul pe mine, in gura mea, pe coapsele mele, intr-o incercare teribila de a ma elibera, tu pe mine, cand eu imi doresc sa ma iubesti ca pe ultima tarfa, ca pe ultima prostituata senzuala, fierbinte si emancipata...
...nu fii egoist, stii ca nu te-am iubit niciodata..."

Fotograful si marea

- Ma pot dezbraca in fata dumneavoastra?, simt o nevoie ciudata sa fiu goala, sa ma priviti goala...Fata il privea din interiorul rochiei albe, voalate, iar briza ii descoperea coapsa dreapta si jartiera neagra din matase...marea era aproape de ea si valurile mici ii mangaiau gleznele acoperite de nisip sarat...
- Te rog...Fotograful o privea uimit...femeia avea trupul de amfora, se dezbraca repede, de sus pana jos, rochia ii cazu peste glezne si apoi cu varful piciorului o arunca in valuri...
- Priveste-ma, asa cum sunt, goala, in fata ta...nu am fost niciodata mai goala, sa stii...Fotograful apasa frenetic pe declansator, imortaliza cadre cu umeri, sani, degetele lungi, parul negru vascos, buze, urmele coastelor...femeia suradea si chema marea la ea.
- N-o sa fiu niciodata mai goala decat acum...as vrea sa vii cu mine unde ma duc, sa ne manance algele pe amandoi...Femeia intra usor in mare, pana la genunchi, trupul de bronz primea zvarcolirile unui soare rosu, sanii rotunzi se conturau pe fundalul marii din ce in ce mai agitate...
Fotograful apasa frenetic pe buton, cadrele curgeau, valurile acopereau coapsele femeii, pubisul mustea de apa, parul lung biciuia crestele spumoase...
- Vino...striga ea, stins, valurile cresteau, apa ii scalda acum sfarcurile cafenii, umerii auzeau sipotul marii, parul era alge, ochii sfredeleau obiectivul, fotograful renunta, privind-o de pe mal...apusul se intindea solemn, crestetul plin de apa uleioasa a fetei nu se mai vazu, marea era egala si femeia disparuse in pantecul ei primordial...
Fotograful isi aprinse o tigara...

Despre panarama corporatista

Panarama corporatista din Romania poarta ochelari de firma, Prada sau Police si are un har desavarsit in a se prezenta lumii ca un obiect cu desavarsire sexual, ale carui alte intrebuintari periferice sunt detalii neinteresante pentru lumea in care traieste…Panarama corporatista, spre deosebire de franchetea tarfei de centura, abordeaza un orgoliu high-life, si are o nemasurat de buna parere despre sine si mai ales despre sanii sai, pe care nu ezita sa si-i socializeze in orice ocazie…desi superficiala pana la caricatura, panarama corporatista nu suporta sa i se insulte inteligenta, invocand cu orice ocazie ca reusitele sale profesionale se datoreaza exclusiv, dar exclusiv desteptaciunii sale innascute, desprinse prin facultaturi si mastere ;


In definitiv, diferenta intre panarama corporatista si pitipoanca de bamboo nu este una de gen, ci una de detaliu, de culoare ; ambele poarta amprentele sexuale vizibile ale obiectului sexual social uman afisat (fardurile in exces, bratara pe glezna, ceasurile de aur, ochelarii de soare, bronzul de neon, vocabularul de balta, damful de parfum cu care ai putea gaza un cartier intreg…), ambele au vieti algoritmice, setate intre sala si « munca » ; panarama corporatista insa adopta tinuta office si pantoful negru cu toc cu o anumita emfaza si, din lipsa de asocieri, prefera intotdeauna compania oamenilor « de viata » si care manifesta, ca si ea, o atractie vizuala si proprietara asupra a tot ceea ce este concret, material…

Pentru panarama corporatista, pana si dragistea este comensurabila :dupa ce si-a harsait tineretile prin paturile fantilor de cartier, dupa cunoscutul principiu « eu ma las condusa de inima mea… » panarama de birou isi incordeaza buzele carnoase pentru gasirea masculului alfa al casniciei, care ii va asigura fericirea procreerii maternale ; lovita in plex de imuabilitatea timpului (care pentru ea curge a dezastru dupa varsta fatidica de 27 de ani…), panarama corporatista se implica isi stoarce visele pe genunchi sperand sa-l gaseasca pe fat-frumos cel de pe urma, caruia sa-i ofere cel mai spectaculos sex oral al carierei ei de femeie de lume buna…

Profesional, panarama corporatista este un ghem de barfe si un focar de ambitii prostesti, care o ajuta , paradoxal sa urce usor pe scara recunoasterii sociale pana la etajul unde va avea suficienti bani pentru niste silicoane noi…iar de aici, nimic nu mai e imposibil…

Panarama corporatista are si o frica ingenua fata de tot ce tine de meditatie, de idei, de arta si metafizica…nimic nu o sperie mai mult si fuge haituita din orice cerc care deschide ferestre spre necunoscut….

Si, da, normal, panarama corporatista face dragoste, nu sex…

Respectul tarfelor reci

Sa facem un exercitiu semantic...si anume diferentele dintre "prostituata" si "tarfa"; pentru multi, cele doua cuvinte sunt sinonime, si le folosesc pe rand, cu migala; oricum ar fi, in spoiala noastra de cultura ortodoxa cu accente moraliste, ambele cuvinte denumesc insusiri respingatoare ale femeii, demne de lapidare in public: aia e curva, cealalta e prostituata etc...eu zic ca unele prostituate sunt tarfe si unele tarfe prostituate, insa in definitiv cele doua notiuni desemneaza populatii aparte, distincte, desi ambele flambate in feminitate...
Prostituata are in primul rand o meserie, nici mai mult nici mai putin onesta decat strungarul sau vanzatorul de cartofi din obor; de altfel, etimologia cuvantului elimina din start orice judecata pudibondista de factura crestino-moralista: "pro" - inainte; "stituere" - a fixa; nimic imoral aici, sau decadent; a se prostitua inseamna a se fixa ceava dinainte, adica pretul si eventual durata...in rest, ne mananca lupii propriei ipocrizii...
Tarfa in schimb, mai ales cea romaneasca, se considera prea de lume buna pentru a fi o simpla prostituata onesta; tarfa este o prostituata ascunsa, in care nimic nu este fixat dinainte, insa pretul platit dupa este mult mai mare...ea are toate "calitatile" actului mercantil si ale interesului carnal, manjite cu putina dorinta, de aceea "tarfa" poate fi prin extensie si un barbat, si un sef, si un om politic, si un turnator, o natiune, etc etc...tarfa este prin esenta perversa...
In Pattaya de exemplu, sunt sute de mii de prostituate pe strazi, la vedere, femei sincere si unele extrem de placute...un prieten facea o analogie cu Romania si ajungea la concluzie ca in Bucuresti sunt cam tot atat de multe, daca scoti toate tarfele din apartamente...si avea dreptate

Trandafirul rosu...

Da-mi mana...vocea lui suna sterp, tremurat, ca o coarda de vioara...fata il privi mirata, apoi intinse degetele, ca in transa....ochii ei mari si verzi straluceau, iar genunchii o dureau de atata mers..."unde ma duci?"...vocea ei era subtire si intretaiata...el o smuci, aducand-o langa pieptul lui, rasufland intretaiat..."ai sa vezi; nu te speria, asta e destinul tau..."; fata era obosita si sub camasa alba sanii rotunzi i se ridicau ritmic, in dansul inimii care nu mai contenea sa bata...barbatul o mangaie pe obraz, iar degetul mare cu unghia galbena i se opri fetei la coltul buzelor carnoase si rosii...deschise portiera masinii si o azvarli inauntru, razand zgomotos...Elena incepu sa planga, cu podul palmei rezemat de barbie...parul ii cadea in dezordine pe umeri si simti in mijlocul stomacului socul demararii masinii...nu stia unde merge, nu stia cine este...Elena? "Elena...hmm...m-am gandit mult la numele asta"...sopti barbatul, cu mana dreapta pe volan, in timp ce tragea dintr-un trabuc imens..."Elena...cand te-au construit, erai atat de reala, de plina de viata aproape autentica...carnea, pielea, parul, porii..."; fata plangea incet, cu mintea vraiste...visul in care se afla mirosea izbitor a realitate, iar parfumul tare si intepator al barbatului ii inunda venele cu o pofta nebuna...

...masina se opri si Elena fu purtata pe brate de un barbat gol pusca, cu trupul uscat ca o scoarta de copac...adusa in mijlocul unei sali imense, cu un baldachin acoperit de perne rotunde in mijloc...fu deindata inconjurata de barbati, in costume gri, unul din ei intr-un smoking alb imaculat, cu crestetul span si fumand o tigara de foi; doi incepura sa o mangaie pe crestet cu degetele noduroase, iar unul ii introduse un deget in gura...era sarat degetul, insa Elena incepu incet sa pulsese de o dorinta ascunsa, sugand usor inelarul unsuros...lumea intreaga i se invartea pe nesimtite in creier, producandu-i o stare vecina cu reveria...deschizand ochii, doua penisuri lucioase o mangaiau pe buze, iar ea zambind le cuprinse cu mainile si incepu sa le suga usor pe rand, cu o placere crescanda, plimbandu-le prin gura, pana in gat....simti cum era intoarsa pe o parte ca o jucarie ieftina, iar o mana ii smulse chilotii negri din matase...: era uda si urla de placere cand simti doua degete groase patrunzandu-i anusul ...erau deja patru membre noduroase in fata sa, le lingea pe fiecare cu grija, scuipand pe glandurile lucioase...doi barbati incepura sa ejaculeze cu forta, sacadat, jeturi calde de sperma pe care Elena le primi in ochi si in gura...se scalda intr-o placere imensa, intensa, amestecata cu sperma si sudoare..barbatul in costum alb sugea in continuare din trabuc, se apropie intr-un tarziu si ii lua in gura unul dintre sfarcuri, lingandu-i-l cu limba aspra...apoi se retrase in penumbra, fredonand un sinatra obscur...Elena era obosita, iar cand barbatii se retrasera, cazu aproape lesinata pe baldachin,...langa capul ei, un trandafir rosu isi oferea parfumul....

Femeia surprinzatoare...

...Ea pluteste, nu merge, fara ifose, fara gargara, femeia-poveste, de un erotism pur, nedisimulat, stimulant...ea canta, nu vorbeste, sopteste, valseaza, falseaza, stropi de ploaie pe maneci, sanii artistici, unghiile fine, gatul subtire...

...femeia surprinzatoare, pe strada, pe stradute intunecate, ilogica, elementara, matca sa iubirii, matca a povestii...stapana pe senzualitatea ei, fara complexe si etichete, fara stapan si cu multe, multe lumini si umbre...

Despre femeia perfecta

Nu exista.

Suna stupid sa vorbim despre lucruri care nu exista? Sau despre oameni, sau despre idei? Ideile nu exista, nici macar ele…sunt femei abstracte pe centura timpului…

Femeia perfecta nu exista decat in imaginatia noastra, a barbatilor imperfecti…daca am putea, barbatii astia imperfecti ne-am imagina un oras imperfect populat de femei perfecte, semivirgine si bune in dragi, dornice de cordeala si fara fitze in capsor…doar cu un mare dor de…stim noi ce, nu?...si suave pana la mila, si , de ce nu?, capabile de logica masculina...

…femeia perfecta nu exista…exista in schimb o multime de substitute imperfecte, generale, insecure si reci ca gheata, guriste si panarame…toate femei, adevarate femei, futute pe bani sau pe promisiunea banilor, adepte ale shoppingului ca pasiune, ale iesirilor romantice in oras in serile tarzii de mai, pline de contradictii emotionale atat de violente incat ti se sparge capul in ele...si atunci, pe unde se strecoara perfectiunea, dorul de ea, parfumul armoniei?

…femeia perfecta este un moft, este o arta, este o plictiseala, este o strofa din novalis ; sincer m-as plictisi langa o femeie perfecta, perfect de frumoasa, perfect de iubitoare, perfect de stilata…ce inseamna perfect ? perfect de tarfa in pat…perfect este si el un cuvant-curva, cu conotatii de superficialitate ieftina…as ingheta langa o femeie perfeca, as abdica langa o femeie perfecta…


…atunci, de ce o cautam ? sau ne lasam cautati de ea ? ea este totul, pasiunea, berea din frigider, amorul din inima, din pat, partida de futut de joi seara cand e cald afara si lasam geamul deschis sa ne mangaie vantul trupurile arse de o transpiratie lucida, produs al imperfectiunii jocului erotic consumat in doi ?

…femeia este o dorinta vie, un obiect animat, ingenuu si haois; ea este sursa termenului de iubire, si iluzia dorintei de eternitate...ea striga in noi, pulseaza viul din morti si decanteaza lacrimi...


…ea nu are nici o legatura cu perfectiunea…

Frica de aventura

Femeia romanca contemporana are o frica afisata fata de aventura erotica...iti transmite cu tot dinadinsul acest lucru, pesemne pentru a nu fi confundata cu o tarfa de duzina...ea vrea o relatie serioasa...dar dinapoia acestui fard ieftin, construit doar pentru cei mai naivi dintre noi, femela romanca pregateste cel mai subtil (dar si gretos) santaj inventat vreodata...santajul sexual: ma fut cu tine, DAR...acest dar este foarte important, ar trebui sa acapareze atentia oricarui barbat dornic de o relatie anodina...

...in ciuda puseurilor ei de feminism afisat si lins din reviste gen cosmopolitan si alte asemenea felacuri, romanca contemporana stie ca, a priori, singurul lucru care o poate face atragatoare in ochii barbatului ales...este sexul, erotismul periferic si preludic, bagajul erotic vizual, disponibilitatea la pasiuni erotice neinfranate, fructul oprit...femeia este detinatoarea acestui fruct oprit si dorit, deci stie sa negocieze: si negocierea incepe cu DAR...

...si se intampla ca in societatea noastra capitalizata si decapitalizata, cu vadite accente de salbaticie economica pura, o tanara domnisoara sa-si doreasca un tanar (sau mai putin tanar) domn, cu situatie, puternic, daca se poate si educat, daca se poate si frumos...care sa ii ofere adapost, siguranta, securitate, sprijin de toate felurile si sa fie capabil sa afiseze cu stoicism si o intelegere crancen de plata a nazurilor ei feministoide...

...mai ales pe criza asta, avem de-a face cu din ce in ce mai multe feline, unele atat de disperate incat trec peste DAR si ti-o sug din prima (insa despre ele cu alta ocazie) ce ne intereseaza acum , este clasa pilduitoare a celor manipulatoare (acest cuvant se intampla ca contina un altul extrem de important pentru situatia de fata...), care isi ascut pretentiile si tin sa le exprime voalat sau cateodata caricaturant de direct, cu obida si fast putrezit...:

...primul pas: femeie afirma clar ca nu vrea aventura, ci o relatie serioasa...asta ca sa nu o inviti la tine din prima seara, ca iti strici si tie planurile si le mai strici si pe ale ei; replica geniala : "aventuri se gasesc pe toate drumurile"...va dati seama ca pentru a ajunge la o asemenea butada, domnisoara in cauza a avut cam deloc putine experiente falice, dupa calendarul sordid al propriilor denaturari erotice...

...al doilea pas: nu fii nesimtit: trebuie sa ii arati ca o respecti , ca o conduci acasa cu masina chiar daca e ora sase si faci 2 ore pana la ea, iar cu metroul ajungea in 10 minute, ca stii sa o asculti, ca esti indeajuns de indiferent ca sa nu te catalogheze drept disperat, si indeajuns de interesat ca sa nu iti puna eticheta de homosexual

...pasul trei: trebuie sa o lasi sa decida: pentru ca un exemplar ca tine, care a trecut de primii pasi, ori are o problema, ori e prea fraier, ori este ciudat, ori e urat : si ea trebuie sa decida daca te suna sau nu; daca o suni tu, ai cam belit-o (si nu de mana ei...)...

aceasta este institutionalizarea sociala a noii iubiri, asa cum este ea inteleasa de femeile majoritare ale romaniei anului 2009...