A treia zi de Mondiale...primele doua meciuri, va jur, nu au avut alte calitati decat sa transmita o stare de somnolenta aproape mortala oricarui muritor indeajuns de indragostit de fotbal incat sa stea cu ochii in tembelizor...Si mai ales acest Algeria-Slovenia, un meci trist, trist pana la depresie, cu doua echipe rudimentare, fara idei si talent, cu o imbarligatura dezgustatoare de pase la mijlocul terenului si erori copilaresti...de fapt dintr-o astfel de eroare a portarului magrebian slovenii au si reusit sa inscrie si sa plece in runda a doua cu 3 puncte...normal ar fi insa ca aceste doua penibile echipe sa stea acasa si sa-i lase pe altii sa joace...
In al doilea meci am avut dreptul la o prestatie sub asteptari a Serbiei, rudimentara si lipsita de curaj, refuzand jocul in permanenta...serios, mi se face dor de vechea Iugoslavie, o echipa tehnica, sclipitoare, cu jucatori de clasa mondiala...acum , sarbii nu au nici talent, dar nici vana, ei care se laudau ca sunt ca niste lei si nu cedeaza nimic...nici ghanezii nu au fost mai breji, insa astia macar au mai aprins un fitil, doua acolo, au fost mai alerti, au provocat mai mult, cat au putut...se pare ca nici ei nu mai eu echipa din 2006 si le lipseste Essien si Muntari;
Ultimul meci a fost si cel care a mai descatusat un pic spiritele, cu Panzerul german supunandu-i la suplicii pe naivii ornitorinci din Australia (m-am saturat de cliseul cu cangurii:) ). Chiar daca au suferit in primele minute, oamenii lui Loew si-au revenit si au marcat de 4 ori, afisand o forma de invidiat; ce frapeaza la aceasta echipa e insa altceva, anume diferenta enorma de forma intre ceea ce joaca Podolski si Klose in club "(doar 5 goluri in Bundesliga anul trecut pentru cei doi!) si cum se prezinta la nationala, unde rup norii de fiecare data...ceea ce dovedeste poate ca, spre deosebire de alte selectionate, germanii chiar au acest spirit nationalist bine pus la punct care ii ajuta sa luidizeze un colectiv cum este Manschaft-ul.
Un cuvant despre mingea mondialelor: pe reluari mi se pare ca e greu de controlat si sare aiurea: am vazut zeci de suturi zburate peste poarta din pozitii ideale si nu cred ca numai jucatorii sunt de vina; thumbs down pentru Adidas care reuseste , iata, sa-si bata joc de Mondiale propunand o minge de plaja de tot rahatul...
Se afișează postările cu eticheta fotbal. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta fotbal. Afișați toate postările
luni, 14 iunie 2010
duminică, 13 iunie 2010
Green's epic fail
A doua zi a mondialului african a fost cu mult mai interesanta decat prima; dupa prestatia anosta a Frantei, am avut parte de trei meciuri interesante; pentru inceput, Coreea de Sud. Aceasta selectionata, locul 4 in urma cu 8 ani, a reusit sa invinga fara drept de apel Grecia, al carui joc anost si lipsit de orice orizont a fost pana acum de departe cel mai slab de la acest turneu; exceptand ultimele minute cand au incercat sa tina mingea mia mult si sa redubleze atacurile, elenii au jucat lamentabil, fiind pedepsiti de o echipa robusta, fasneata, tehnica si extrem de organizata; intrarea ui Kapetanos a fost absolut anecdotica, fara sa influenteze in vreun moment cursul jocului.
Meciul Argentinei in schimb a inceput tonitruant, cu cateva incursiuni marca Messi si un gol frumos inscris de Heinze, totul survoltat de pe margine de El Pibe d'Oro la costum gri (ziarele argentiniene aveau sa-l numeasca dupa meci Tiganul la costum:) ) si extrem de volubil si expansiv...Dupa primele minute de forcing insa, pumele s-au stins, controland totusi partida si avand prin acelasi Messi alte cateva ocazii clare de gol, intre care si vreo 3 mano a mano ale lui Pulga cu portarul nigerian, teribil de inspirat; sa notam insa si defensiva febrila a albiceleste, surprinsa de cateva ori de decalajele lui Taiwo sau sarjele extremelor africane; nici la mijloc Argentina nu a excelat, Veron parand mai degraba obosit, Di Maria inca prea discret; pericolul a venit de la trio-ul ales ieri de Maradona, Tevez-Messi-Higuain, cu piticul de la Barca un pic retras in numero dix. Per total un inceput reusit al Pumelor, care insa trebuie sa corecteze anumite aspecte legate de jocul de aparare si de constructie, pentru ca altfel in fata unei echipe mai tari decat Nigeria vor risca catastrofa totala.
Ultimul meci al serii a fost si cel mai interesant, toata lumea asteptand sa vada ce mare mancare de peste e si trupa asta a lui Capello; ei bine, au avut ce sa vada, un meci intens, aspru, spectaculos, si asta atat datorita performatei frumoase a americanilor, extrem de inspirati aseara, cat si din cauza nesigurantei acestei echipe engleze: Lampard e cam absent la mijloc si se calca pe bombeu cu Gerrard, Milner a fost schimbat dupa 25 de minute pentru incompetenta, Rooney bine marcat, Heskey prea risipitor cu ocaziile. Si peste toti a planat si aseara blestemul portarilor englezi, care a mai facut o victima, Robert Green scapand lamentabil sapunul la un sut inofensiv al lui Dempsey. Trupe americana a jucat foarte decomplexat pe un sistem destul de flexibil de contre orchestrate de Donovan si Dempsey, totul bazandu-se pe o aparare sigura, cu exceptia fazei din debut in care Gerard a marcat nestingherit din centrul careului. In repriza secunda chiar SUA putea chiar sa ingroape Albionul daca acelasi Green nu scotea sutul sub bara al lui Altindore
Meciul Argentinei in schimb a inceput tonitruant, cu cateva incursiuni marca Messi si un gol frumos inscris de Heinze, totul survoltat de pe margine de El Pibe d'Oro la costum gri (ziarele argentiniene aveau sa-l numeasca dupa meci Tiganul la costum:) ) si extrem de volubil si expansiv...Dupa primele minute de forcing insa, pumele s-au stins, controland totusi partida si avand prin acelasi Messi alte cateva ocazii clare de gol, intre care si vreo 3 mano a mano ale lui Pulga cu portarul nigerian, teribil de inspirat; sa notam insa si defensiva febrila a albiceleste, surprinsa de cateva ori de decalajele lui Taiwo sau sarjele extremelor africane; nici la mijloc Argentina nu a excelat, Veron parand mai degraba obosit, Di Maria inca prea discret; pericolul a venit de la trio-ul ales ieri de Maradona, Tevez-Messi-Higuain, cu piticul de la Barca un pic retras in numero dix. Per total un inceput reusit al Pumelor, care insa trebuie sa corecteze anumite aspecte legate de jocul de aparare si de constructie, pentru ca altfel in fata unei echipe mai tari decat Nigeria vor risca catastrofa totala.
Ultimul meci al serii a fost si cel mai interesant, toata lumea asteptand sa vada ce mare mancare de peste e si trupa asta a lui Capello; ei bine, au avut ce sa vada, un meci intens, aspru, spectaculos, si asta atat datorita performatei frumoase a americanilor, extrem de inspirati aseara, cat si din cauza nesigurantei acestei echipe engleze: Lampard e cam absent la mijloc si se calca pe bombeu cu Gerrard, Milner a fost schimbat dupa 25 de minute pentru incompetenta, Rooney bine marcat, Heskey prea risipitor cu ocaziile. Si peste toti a planat si aseara blestemul portarilor englezi, care a mai facut o victima, Robert Green scapand lamentabil sapunul la un sut inofensiv al lui Dempsey. Trupe americana a jucat foarte decomplexat pe un sistem destul de flexibil de contre orchestrate de Donovan si Dempsey, totul bazandu-se pe o aparare sigura, cu exceptia fazei din debut in care Gerard a marcat nestingherit din centrul careului. In repriza secunda chiar SUA putea chiar sa ingroape Albionul daca acelasi Green nu scotea sutul sub bara al lui Altindore
sâmbătă, 12 iunie 2010
Africa de Sud ziua 1
Meciul de deschidere a fost un spectacol de nivel scazut, cu Africa de Sud impinsa de la spate de vuvuzelas reusind sa enerveze o echipa a Mexicului tanara dar foarte talentata; prima repriza a aratat diferenta de valoare intrinseca intre cele doua echipe, cu Giovani de Santos la timona crosentand si cu cateva ocazii clare ale mexicanilor: posesie, tehnica corecta insa tratare poetica a fazelor din ultimii 16 metri;
A doua repriza a fost randul lui Perreira sa iasa la timona, inventand o asezare mai picanta, care a culminat cu acel contraatac ce a dus la primul gol al turneului, marcat din unghi , in vinclu. Aguire s-a trezit si el si a impins jocul prin introducerea lui Blanco, bunicul de 37 de ani care a limpezit doar prin viziune jocul aztecilor. In final =, rezultatul a fost decis de o greseala elementara de plasament al africanilor care i-a permis lui Marquez sa reia din 6 metri si sa egaleze. Un rezultat pana la urma just care mentine in carti ambele echipe
Al doilea meci a adus certitudinea jocului slab prestat de Franta in ultima perioada. Deficitari la constructie, cu o relansare aproximativa, cocosii galici au suferit mult in prima repriza, cand Forlan, de langa un Gallas prea static a ratat sansa golului, fiind negat de parada lui Lloris. Anelka inexistent, Gouvou ridicol, Ribery insuficient de decisiv a permis un meci pe alocuri anost, care putea insa fi decis de eliminarea uruguyanului din finalul partidei. Singurul plus al acestui meci este prestatia gunnar-ului Diaby, titularizat surprinzator in locul lui Malouda.
Maine vom cunoaste forma de moment a Argentinei, care va juca cu Nigeria
A doua repriza a fost randul lui Perreira sa iasa la timona, inventand o asezare mai picanta, care a culminat cu acel contraatac ce a dus la primul gol al turneului, marcat din unghi , in vinclu. Aguire s-a trezit si el si a impins jocul prin introducerea lui Blanco, bunicul de 37 de ani care a limpezit doar prin viziune jocul aztecilor. In final =, rezultatul a fost decis de o greseala elementara de plasament al africanilor care i-a permis lui Marquez sa reia din 6 metri si sa egaleze. Un rezultat pana la urma just care mentine in carti ambele echipe
Al doilea meci a adus certitudinea jocului slab prestat de Franta in ultima perioada. Deficitari la constructie, cu o relansare aproximativa, cocosii galici au suferit mult in prima repriza, cand Forlan, de langa un Gallas prea static a ratat sansa golului, fiind negat de parada lui Lloris. Anelka inexistent, Gouvou ridicol, Ribery insuficient de decisiv a permis un meci pe alocuri anost, care putea insa fi decis de eliminarea uruguyanului din finalul partidei. Singurul plus al acestui meci este prestatia gunnar-ului Diaby, titularizat surprinzator in locul lui Malouda.
Maine vom cunoaste forma de moment a Argentinei, care va juca cu Nigeria
joi, 1 aprilie 2010
Legendara batalie de pe Emirates Stadium
Traim intr-o lume in care grandiosul, miracolul, eroismul au cam apus...intr-o lume concreta si de multe prea fada in uniformitatea ei...Dar ce s-a intamplat aseara la Londra, pe Emirates Stadium, merita povestit nepotilor.
S-au infruntat doi colosi, englezii de la Arsenal si catalanii din Barcelona, doua echipe dedicate fotbalului total, ofensiv, spectaculos; Arsenal, o echipa placuta ochiului, care respira jocul de atac; Barcelona, cea mai buna echipa din lume (daca nu din istorie...).
Meciul a inceput cu cei 70000 de spectatori englezi urland la fiecare faza, constienti ca asista in direct la un thriller; si primul sfert de ora a fost un adevarat horror pentru echipa lor, Arsenal pur si simplu fiind demolata de jocul venit din alte galaxii al Barcelonei: forta ofensiva a spaniolilor a fost atat de covarsitoare, pressingul atat de naucitor, jocul de pase si tehnica individuala atat de precise incat statisticile aratau dupa 15 minute un neverosimil bilant de 12 suturi la 1 in favoarea castilienilor! pur si simplu pericolul venea de oriunde, de la sarjele inumane ale lui Messi, de la cavalcadele lui Alves, piruetele lui Ibra sau desenele lui Xavi: Arsenal a fost supusa unui greu si dureros supliciu, si numai paradele halucinante ale portarului Almunia i-a salvat pe tunari de la naufragiu;
Dar desi favoritii lor nu vedeau mingea (lucru neobisnuit pe Emirates unde de obicei Arsenal ataca si face jocul...), dinspre tribune venea mereu un urlet difuz :"Aar'snaaalllll" care iti facea parul maciuca: in ciuda evidentei si a diferentei de valoare, spectatorii nu cedau si ii faceau chiar si pe teren pe jucatori, din mijlocul infernului unde-i trimisese jocul extraterestru al adversarei, sa spere: "de profondis clamavi a te Domine..."....
Supliciul a continuat si dupa pauza, cand s-a facut in sfarsit dreptate si scorul era deja 2-0...cu echipa Barcelonei la timona si impingand deja liniile in teritoriul advers...insa Arsenal nu cedeaza...simte ca, desi aflat in fata unei forte net superioare, nu POATE sa cedeze, nu trebuie sa cedeze...hoardele de spectatori aplecati peste gradene urlau neincetat, "aaars'naall"...si miracolul se intampla...Arsenal urca incet-incet si pe final (si cu norocul unui penalty...) egaleaza...urmeaza saptamana viitoare actul II al acestei frumoase drame, de data asta pe miticul Nou Camp, acolo unde Barcelona, evident descumpanita de ghinionul de aseara (ar fi putut si trebuit sa castige cu 5-1 cel putin...), va forta accesul in semifinale...
Ne ramane insa legendara batalie a timpurilor noastre, de pe Emirates Stadium....
S-au infruntat doi colosi, englezii de la Arsenal si catalanii din Barcelona, doua echipe dedicate fotbalului total, ofensiv, spectaculos; Arsenal, o echipa placuta ochiului, care respira jocul de atac; Barcelona, cea mai buna echipa din lume (daca nu din istorie...).
Meciul a inceput cu cei 70000 de spectatori englezi urland la fiecare faza, constienti ca asista in direct la un thriller; si primul sfert de ora a fost un adevarat horror pentru echipa lor, Arsenal pur si simplu fiind demolata de jocul venit din alte galaxii al Barcelonei: forta ofensiva a spaniolilor a fost atat de covarsitoare, pressingul atat de naucitor, jocul de pase si tehnica individuala atat de precise incat statisticile aratau dupa 15 minute un neverosimil bilant de 12 suturi la 1 in favoarea castilienilor! pur si simplu pericolul venea de oriunde, de la sarjele inumane ale lui Messi, de la cavalcadele lui Alves, piruetele lui Ibra sau desenele lui Xavi: Arsenal a fost supusa unui greu si dureros supliciu, si numai paradele halucinante ale portarului Almunia i-a salvat pe tunari de la naufragiu;
Dar desi favoritii lor nu vedeau mingea (lucru neobisnuit pe Emirates unde de obicei Arsenal ataca si face jocul...), dinspre tribune venea mereu un urlet difuz :"Aar'snaaalllll" care iti facea parul maciuca: in ciuda evidentei si a diferentei de valoare, spectatorii nu cedau si ii faceau chiar si pe teren pe jucatori, din mijlocul infernului unde-i trimisese jocul extraterestru al adversarei, sa spere: "de profondis clamavi a te Domine..."....
Supliciul a continuat si dupa pauza, cand s-a facut in sfarsit dreptate si scorul era deja 2-0...cu echipa Barcelonei la timona si impingand deja liniile in teritoriul advers...insa Arsenal nu cedeaza...simte ca, desi aflat in fata unei forte net superioare, nu POATE sa cedeze, nu trebuie sa cedeze...hoardele de spectatori aplecati peste gradene urlau neincetat, "aaars'naall"...si miracolul se intampla...Arsenal urca incet-incet si pe final (si cu norocul unui penalty...) egaleaza...urmeaza saptamana viitoare actul II al acestei frumoase drame, de data asta pe miticul Nou Camp, acolo unde Barcelona, evident descumpanita de ghinionul de aseara (ar fi putut si trebuit sa castige cu 5-1 cel putin...), va forta accesul in semifinale...
Ne ramane insa legendara batalie a timpurilor noastre, de pe Emirates Stadium....
miercuri, 20 mai 2009
Ciobanul si antrenoratul...
...De-abia eliberat din parnaie (locul unde sufletul sau s-ar simti probabil cel mai bine...), ciobanul mioritic, papusa mediatica, gigi beecaliii, nu inceteaza sa ne mire prin prostia sa de o seninatate afisata si se pare, perpetua...dupa ce se cacase pe el de frica cand ii pusesera mascatii bratari, latifundiarul continua sa dea cu bata in balta, progresand in distrugerea celei mai titrate echipe de fotbal a romaniei, Steaua Bucuresti...
...dupa ce a sters pe jos cu foste glorii gen Hagi si Lacatus, pe ultimul (folosindu-se de naivitatea si bunatatea umana ingenua a fostului numar sapte...) chiar batjocorindu-l de doua ori si facandu-l sa paraseasca echipa de tot atatea ori, ciobanul isi aroga acum merite de antrenor al echipei Steaua, demonstrand ca prostia nu are limite si nici rusine...din exterior actiunea maimutei cu ranga si maybach poate parea hilara si chiar pitoreasca;insa pentru iubitorii acestui club, gluma scabroasa a acestui personaj autodeclamat crestin si care vara dolarii cu lopata pe gatul preotilor corupti , (poate-poate reuseste sa-l cumpere pana si pe Dumnezeu ) se ingroasa din ce in ce mai mult...
...oare ce s-o petrece in mintea prostovanului cu verzisori daca el isi inchipuie ca stie mai mult fotbal decat Hagi (3 prezente la mondiale, 3 la europene etc etc etc...); ce boala devastatoare ii mananca neuronii incat sa creada asa ceva?
...Bravos Natiune! Halal sa-ti fie!...
sâmbătă, 9 mai 2009
Messi sau Ronaldo?
Noua dilema fotbalistica este care din cei doi este mai bun...Bruce Lee il bate pe Van Damme?...
...in varianta fotbalistica, Messi este mai bun decat CR7? Fara indoiala, mai multe elemente de raspuns le vom afla la finala Champions League de la Roma...pe 27 mai.
Insa pana atunci va puteti exprima parerea, iar clipul de mai jos poate va va ajuta...
Personal, il prefer pe Messi...Ronaldo este un jucator foarte bun, are o tehnica excelenta, este un jucator fizic si rapid, insa Messi miroase a altceva...a arta; cand il vad jucand, ma indragostesc, tresalta inima in mine ca atunci cand mi se umple inima de ochii unei fete frumoase; are o tehnica de vis, si in ciuda fizicului deficitar, pur si simplu poate distruge orice aparator, are o acceleratie uluitoare si niste schimbari de directie naucitoare, este si foarte constant si altruist, iubeste jocul ofensiv si iubeste fotbalul in sine, se vede pe fata lui de copil...
...in varianta fotbalistica, Messi este mai bun decat CR7? Fara indoiala, mai multe elemente de raspuns le vom afla la finala Champions League de la Roma...pe 27 mai.
Insa pana atunci va puteti exprima parerea, iar clipul de mai jos poate va va ajuta...
Personal, il prefer pe Messi...Ronaldo este un jucator foarte bun, are o tehnica excelenta, este un jucator fizic si rapid, insa Messi miroase a altceva...a arta; cand il vad jucand, ma indragostesc, tresalta inima in mine ca atunci cand mi se umple inima de ochii unei fete frumoase; are o tehnica de vis, si in ciuda fizicului deficitar, pur si simplu poate distruge orice aparator, are o acceleratie uluitoare si niste schimbari de directie naucitoare, este si foarte constant si altruist, iubeste jocul ofensiv si iubeste fotbalul in sine, se vede pe fata lui de copil...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)