Datoria de a fi tarfa

A venit vara si au aparut decolteele si alte elemente de decor...ok; oricum vara e doar un pretext pentru conditionari sociale si una dintre cele mai importante edificii constuctiviste (in maniera imaginata de Simone de Beauvoir desigur...) este imaginea de tarfa sociala pe care trebuie sa o arboreze in contemporaneitate femeia moderna. Este mai drgraba o datoria, fata de ea insasi, aceasta de a se autoconstrui in obiect sexual frumos infasurat in beteala, pentru a instrumenta atractia asta consumerista a societatii in care traim...

...Traim de curand intr-o societate din care lipseste aventura; adica nu ne mai batem cu ursii, nu mai ne impuscam cu nemtii, nici macar nu mai iesim din case foarte des...singura pulsiune care ramane inca vie este cea sexuala; este unicul imbold instinctual care poate fi convertit in mod constient in uncii de placere; si stim asta, si vrem asta: toti; cei care nu recunosc sa se duca la balaceanca...Ei bine, si cum aceasta unica pulsiune are nevoie sa fie exacerbata intr-un fel, consumerismul orgisatic in care traim nu face decat sa influenteze de o maniera grotesca toate tipurile de comportament spre cel sexual evident; si cum in centrul impulsului alpha este femeia, cu toate adiacentele ei, societatea se focuseaza exclusiv pe ideea de constructivism al tarfei sociale; astfel, toate revistele te invata ca femeie cum sa devii mai atragatoare, cum sa arati cat mai mult, cum ce tocuri sa porti, unde sa te duci; televiziunile abunda de sani, coapse, buze umflate, etc etc...; femeia este astfel creata, croita, i se adauga chestii, papuci, ciorapi, unghii, si acest fapt induce in populatia feminina o goana mereu vie catre "a corespunde" acestor imagini prefabricate, in speranta ca astfel vor fi alese de cei care, in mintea lor, isi doresc sa transforme lipsa aventurilor din vestul salbatic in orgii de iatac cu tarfe si sampanie...
Exista astfel in femeia contemporana un dulce imbold pentru sexualitatea tarfei perfecte, in care s-ar ascunde miezul de fericire si sens al acestei vieti: a fi tarfa este un must in lupta aceasta pentru obiectivul final de procreere, presarat cu alte mici check-point-uri: casatoria, copiii, amantii, gradina cu piscina...
In final, ramane doar parfumul sec al tarfelor sincere...

Nu te-am iubit niciodata

"...uita-te la trupul asta al meu, sunt o tarfa in transa febrila, sunt o vestala scapata intre centurioni hamesiti, rochia mea alba e sfasiata de unghii murdare si unsuroase, sanii mei descoperiti urla a orgie, si eu vreau , vreau sa fiu posedata, ca o tarfa, pe rand, in acelasi timp, oricum, intr-o baie de sudoare sa ma scald, sa-mi astampar setea...Uita-te la mine...parul lung, ochii largi, decolteul asta adanc pe care il pretuiesc in fiecare zi, picioarele lungi, invelite in ciorapii negri, fusta neagra, despicata, camasa alba ce ghiceste cupa sutienului rosu...ma vezi? pulsez de dorinta, fardurile imi atarna grele pe obraji, parfumul meu te intarata ca pe un taur mirosul natural al hormonilor, si eu vreau sa fiu fututa, asa cum se destrabalau curvele pe zidurile Sodomei, vreau sa imi rupi camasa si sutienul si ciorapii care stiu ca te excita numai cand ii vezi in jurul genunchilor mei rotunzi, vreau sa intri in inocenta mea fabricata, sa-ti sug sperma fierbinte, sa te fac sa juisezi de zeci de ori intre sfarcurile mele, in mine, in mintea mea, da, in mintea si in inima mea, eu, tarfa idealista, animata de promisiunea orgasmului facil, grobian, mult...asa am fost mereu, asa sunt si acum , libera in praful drumului, libera de oameni, sincera cu focul din pantecele mele, depravata, femeie usoara, urgisita si siluita in temple barbare, la ospete si masini de lux, sanii mei nasca mirosuri vulgare, care te ametesc, si iti vei da mereu drumul pe mine, in gura mea, pe coapsele mele, intr-o incercare teribila de a ma elibera, tu pe mine, cand eu imi doresc sa ma iubesti ca pe ultima tarfa, ca pe ultima prostituata senzuala, fierbinte si emancipata...
...nu fii egoist, stii ca nu te-am iubit niciodata..."

Despre panarama corporatista

Panarama corporatista din Romania poarta ochelari de firma, Prada sau Police si are un har desavarsit in a se prezenta lumii ca un obiect cu desavarsire sexual, ale carui alte intrebuintari periferice sunt detalii neinteresante pentru lumea in care traieste…Panarama corporatista, spre deosebire de franchetea tarfei de centura, abordeaza un orgoliu high-life, si are o nemasurat de buna parere despre sine si mai ales despre sanii sai, pe care nu ezita sa si-i socializeze in orice ocazie…desi superficiala pana la caricatura, panarama corporatista nu suporta sa i se insulte inteligenta, invocand cu orice ocazie ca reusitele sale profesionale se datoreaza exclusiv, dar exclusiv desteptaciunii sale innascute, desprinse prin facultaturi si mastere ;


In definitiv, diferenta intre panarama corporatista si pitipoanca de bamboo nu este una de gen, ci una de detaliu, de culoare ; ambele poarta amprentele sexuale vizibile ale obiectului sexual social uman afisat (fardurile in exces, bratara pe glezna, ceasurile de aur, ochelarii de soare, bronzul de neon, vocabularul de balta, damful de parfum cu care ai putea gaza un cartier intreg…), ambele au vieti algoritmice, setate intre sala si « munca » ; panarama corporatista insa adopta tinuta office si pantoful negru cu toc cu o anumita emfaza si, din lipsa de asocieri, prefera intotdeauna compania oamenilor « de viata » si care manifesta, ca si ea, o atractie vizuala si proprietara asupra a tot ceea ce este concret, material…

Pentru panarama corporatista, pana si dragistea este comensurabila :dupa ce si-a harsait tineretile prin paturile fantilor de cartier, dupa cunoscutul principiu « eu ma las condusa de inima mea… » panarama de birou isi incordeaza buzele carnoase pentru gasirea masculului alfa al casniciei, care ii va asigura fericirea procreerii maternale ; lovita in plex de imuabilitatea timpului (care pentru ea curge a dezastru dupa varsta fatidica de 27 de ani…), panarama corporatista se implica isi stoarce visele pe genunchi sperand sa-l gaseasca pe fat-frumos cel de pe urma, caruia sa-i ofere cel mai spectaculos sex oral al carierei ei de femeie de lume buna…

Profesional, panarama corporatista este un ghem de barfe si un focar de ambitii prostesti, care o ajuta , paradoxal sa urce usor pe scara recunoasterii sociale pana la etajul unde va avea suficienti bani pentru niste silicoane noi…iar de aici, nimic nu mai e imposibil…

Panarama corporatista are si o frica ingenua fata de tot ce tine de meditatie, de idei, de arta si metafizica…nimic nu o sperie mai mult si fuge haituita din orice cerc care deschide ferestre spre necunoscut….

Si, da, normal, panarama corporatista face dragoste, nu sex…

Respectul tarfelor reci

Sa facem un exercitiu semantic...si anume diferentele dintre "prostituata" si "tarfa"; pentru multi, cele doua cuvinte sunt sinonime, si le folosesc pe rand, cu migala; oricum ar fi, in spoiala noastra de cultura ortodoxa cu accente moraliste, ambele cuvinte denumesc insusiri respingatoare ale femeii, demne de lapidare in public: aia e curva, cealalta e prostituata etc...eu zic ca unele prostituate sunt tarfe si unele tarfe prostituate, insa in definitiv cele doua notiuni desemneaza populatii aparte, distincte, desi ambele flambate in feminitate...
Prostituata are in primul rand o meserie, nici mai mult nici mai putin onesta decat strungarul sau vanzatorul de cartofi din obor; de altfel, etimologia cuvantului elimina din start orice judecata pudibondista de factura crestino-moralista: "pro" - inainte; "stituere" - a fixa; nimic imoral aici, sau decadent; a se prostitua inseamna a se fixa ceava dinainte, adica pretul si eventual durata...in rest, ne mananca lupii propriei ipocrizii...
Tarfa in schimb, mai ales cea romaneasca, se considera prea de lume buna pentru a fi o simpla prostituata onesta; tarfa este o prostituata ascunsa, in care nimic nu este fixat dinainte, insa pretul platit dupa este mult mai mare...ea are toate "calitatile" actului mercantil si ale interesului carnal, manjite cu putina dorinta, de aceea "tarfa" poate fi prin extensie si un barbat, si un sef, si un om politic, si un turnator, o natiune, etc etc...tarfa este prin esenta perversa...
In Pattaya de exemplu, sunt sute de mii de prostituate pe strazi, la vedere, femei sincere si unele extrem de placute...un prieten facea o analogie cu Romania si ajungea la concluzie ca in Bucuresti sunt cam tot atat de multe, daca scoti toate tarfele din apartamente...si avea dreptate

Povestea tarfelor noastre triste

Tolontan le numea azi “triada tupeului”; mie mi se pare o eticheta prea bombastica si romanesca pentru a le identifica pe cele 3 “doamne” ale politichiei romanesti, EBA, Ridzi si Udrea, adevarate animale (a se citi vaci…) politice, dupa cum spunea un filosof a carui existenta ii este in mod sigur necunoscuta cel putin duduei EBA (e vorba de Aristotel)…eu le-as numi pur si simplu tarfe…si nu pentru ca sug pula pe holurile ministerelor sau pe sub mesele de fitze ale cafenelelor din Dorobanti, ci pur si simpu pentru ca se vand pe bani pe taraba slinoasa a politicii romanesti…

…aceste pitipoance nesarate, care mai de care mai ferchezuite si injectate in buze cu silicon, analfabete de meserie sau amante de marinari, muiste de lux prin apartamente prezidentiale sau sotii de infractorii notorii, aceste tarfe de doi lei bucata isi permit sa se erijeze in mari doamne non-conformiste ale politicii romanesti ; singura lor calitate fiind ca sunt fie amanta lu…, sau fiica lu…, sau tarfa lu…, nu intelegem cum aceasta tara poate ajunge in acest hal de depravare incat sa poata produca asemenea exemplare care sa ne conduca…si o fac cu zambetul pe buze, ca si cum le-a fatat mamele lor ministre direct si nu curve de colt de strada ce sunt in realitate…

…e cazul sa luam atitudine fata de ascensiunea acestor nulitati, atatia cat mai suntem in tara asta care mai avem un dram de bun-simt ; gluma deja s-a ingrosat prea mult, ca fardurile grosolane de pe obrajii scamosati ai Elenei Udrea si e timpul sa le dam cate un sut in cur acestor pipite, mai ales ca cea mai proasta dintre ele, donsoara EBA, fetita tatii, a ajuns bine merci in parlementul europei, cu jdemii de euroi pe luna....

Jurnalul tarfei metafizice

..."paharul de vin rosu e aproape gol, iar afara bate un vant rece; mi-e sete, dar nu de vin, imi sterg cu degetele transpiratia de pe sani, fredonez o melodie, un cantecel de leagan, ca pe vremea cand mama ma legana sub nucul acela batran, in diminetile alea de vara torida...eram un copil frumos, si acum mai am poze, poze ingalbenite de ganduri, de vreme, de oameni...

...ultimul meu client a fumat cu mine o tigara, un tip insurat de 10 ani, frumos imbracat, elegant si parfumat, cu bretele si ochelari gri, pe care si i-a sters tacticos inainte sa se dezbrace, punandu-i pe noptiera...il priveam cu tigara in mana, pe jumatate dezbracata si eu, ma excita cumva, dar nu intelegeam cu ce, poate cu parfumul acela dulce...nu m-a intrebat nimic, nu a vorbit nimic, a preferat sa ma prinda de par si sa ma patrunda pe la spate cu un icnet scurt, de porc...timp de zece minute nu a schimbat pozitia, icnea si futea ca la comanda, ii transpirasera pulpele iar cu mana dreapta ma strangea usor de gat, eu, tarfa lui, platita si posedata, tarfa de mine, imi placea, il simteam atat de tare in mine, ca un animal, brut si concret, fara inflorituri, boabe de sudoare, icnet inecat, muscam perna, mana lui imi facea bine, ma strangea suficient de tare sa ma excite pervers...inaintea lui, un student timid, cu nasul carn, plictisita...

...a ejaculat lung, din toti rarunchii, cu acelasi icnet infundat, dupa care s-a retras discret, imbracand-se cu migala...ochelarii gri, costumul negru...

...vinul e pe terminat, vin rosu pentru o tarfa ca mine, imi vine sa plang in pahar, sa amestec lacrimile cu alcoolul, eu, tarfa din mine, femeia din mine..."

Despre femeia perfecta

Nu exista.

Suna stupid sa vorbim despre lucruri care nu exista? Sau despre oameni, sau despre idei? Ideile nu exista, nici macar ele…sunt femei abstracte pe centura timpului…

Femeia perfecta nu exista decat in imaginatia noastra, a barbatilor imperfecti…daca am putea, barbatii astia imperfecti ne-am imagina un oras imperfect populat de femei perfecte, semivirgine si bune in dragi, dornice de cordeala si fara fitze in capsor…doar cu un mare dor de…stim noi ce, nu?...si suave pana la mila, si , de ce nu?, capabile de logica masculina...

…femeia perfecta nu exista…exista in schimb o multime de substitute imperfecte, generale, insecure si reci ca gheata, guriste si panarame…toate femei, adevarate femei, futute pe bani sau pe promisiunea banilor, adepte ale shoppingului ca pasiune, ale iesirilor romantice in oras in serile tarzii de mai, pline de contradictii emotionale atat de violente incat ti se sparge capul in ele...si atunci, pe unde se strecoara perfectiunea, dorul de ea, parfumul armoniei?

…femeia perfecta este un moft, este o arta, este o plictiseala, este o strofa din novalis ; sincer m-as plictisi langa o femeie perfecta, perfect de frumoasa, perfect de iubitoare, perfect de stilata…ce inseamna perfect ? perfect de tarfa in pat…perfect este si el un cuvant-curva, cu conotatii de superficialitate ieftina…as ingheta langa o femeie perfeca, as abdica langa o femeie perfecta…


…atunci, de ce o cautam ? sau ne lasam cautati de ea ? ea este totul, pasiunea, berea din frigider, amorul din inima, din pat, partida de futut de joi seara cand e cald afara si lasam geamul deschis sa ne mangaie vantul trupurile arse de o transpiratie lucida, produs al imperfectiunii jocului erotic consumat in doi ?

…femeia este o dorinta vie, un obiect animat, ingenuu si haois; ea este sursa termenului de iubire, si iluzia dorintei de eternitate...ea striga in noi, pulseaza viul din morti si decanteaza lacrimi...


…ea nu are nici o legatura cu perfectiunea…