vineri, 30 aprilie 2010

Despre placere

...Ne plac multe in lumea asta...suntem fiinte ale placerii...suntem constienti ca traim doar odata si ne prostituam pe altarul placerii...cat mai multa placere, fiinte hedoniste ce suntem...ne place sa mancam, si mancam mult, si apoi ne  e rusine, dar ne face placere...bem cola din placere, mancam la mac din placere, futem din placere si pentru a ne creste capitalul de placere...ne place friptura, dar si tatele mari, sfarcurile tari si pizdele rase...ochii albastri si muschii umflati...din placere

...femeile se fardeaza din placere sau pentru promisiunea placerii, fumam din placere, cand iubim, iubim pentru orgasmul clitoridian sau de orice alt fel, deci pentru placere...condensam totul in pastile de placere, in hapuri pe care le inghitim cu sarg....ne torturam trupurile si ne odihnim mintile pentru placere...mergem la sala sa aratam bine pentru a ne fute pentru placere...femeile tin regim pentru a fi alese si tarate in pat si futute pentru placere...placerea este standardul....ne face placere, ne salutam cu "mi-a facut placere..."

luni, 26 aprilie 2010

Amsterdam si supradoza de vise

Spitalele mortuare

Cazul solistelor de la Opera Nationala te lasa fara cuvinte...pentru ca iti prezinta o viziune atat de absura a vietii si a mortii incat te intrebi daca este produsul unui demiurg bolnav psihic sau chiar este o realitate de care trebuie sa tinem cont...
...Faptele sunt dupa cum urmeaza: doua tinere au mers la spital pentru operatii de rutina, au contactat bacterii, au intrat in soc septic si acum se zbat intre viata si moarte.STOP; asta este stirea rece...ceea ce este si mai ingrozitor este ca aceasta stare de fapt este una perena, se intampla in fiecare spital, pacientii iau virusi si bacterii din spital, microorganisme care si-au dezvoltat rezistenta la orice trataement, si acesti microbi infecteaza si uneori omoara persoanele cu un sistem imunitar nu foarte puternic...Cum e posibil asa ceva? cum e posibil sa mergi la spital sanatos si dupa sa intri in coma dupa ce ai luat virusi din spital? Cum se numeste acest terifiant paradox al medicinei romanesti? E o situatie care depaseste pur si simplu rationalul, are aparente suprarealiste insa sa nu credem ca e ceva aleatoriu si nefericit asa cum incearca sa ne bage pe gat corpul medical...

Pentru ca aceasta situatie elucubranta are doua explicatii: traim in Romania, unde nivelul de interes civic al oamenilor politici este cel mai scazut din lume (nu e un eufemism, e un adevar, nici in Botswana nu exista oameni politici mai dezinteresati de viata cetatenilor pe care ii pastoresc...) deci lipsa bani pentru renovare spitale, deci echipamente out of date; si doi, corpul medical care nu traieste decat pentru spaga si din spaga; imi cer scuze medicilor corecti (exista si din astia) insa spitalele de stat sunt jungle in care asistentii se ocupa de tine in momentul in care le strecori banii in buzunar (caz real trait de mine la spitalul universiar...), unde medicii asteapta spaga ca sa isi faca meseria, si unde in consecinta nimeni nu se intereseaza de mizeria care domneste in spitale; pentru ca, hai sa fim seriosi, oricat de up to date ar fi spitalele, dezinfectia se poate face si cu apa si sapun DAR NU SE FACE din dezinteres, pentru ca este o lume a spagii in care se negociaza cu vieti omenesti in cel mai profund dispret fata de fiinta umana; acesti oameni care iau spaga in spitale sunt criminali si trebuie tratati ca atare....

miercuri, 21 aprilie 2010

DE CE?

De ce sa nu gresesc, de ce sa nu ma arunc in vant
De ce sa nu cant, de ce sa nu scuip
Peste voi, peste noi, peste aripile frante ale trecutului
De ce sa nu inspir, de ce sa nu respir
De ce sa nu te privesc cum mori sub privirile mele blande
De ce sa nu iti spun « Te iubesc » fara frica de a imi cresta inima cu un alt spin
De ce sa nu iti biciuiesc trupul cu fervoarea sudorii mele in diminetile sangerii
De ce sa nu te sarut cand dormi, pe furis si imbracat doar in negrul noptii
De ce sa nu te tin de mana ?...de ce sa te mint ?
De ce sa nu visez ca esti ridicol de frumoasa, ca o nalucire ?
De ce sa nu fiu eu nalucirea ta, carnea ta pe care o sfasii cu unghiile
Genunchiul tau in care te sprijini pe asfalt, de ce nu eu ?
De ce doar tu sa zbori, si sa nu te prind de glezna cand zbori ?
De ce sa nu ma lasi sa intru, ascunsa, infricosator de ascunsa ?
De ce sa nu ma scurg si eu in tine ca o morfina, ca un venin din miez de iubire ?
De ce, printesa mea, de ce, de ce tocmai tu sa pleci acolo unde orbecaie toti ?
De ce sa nu ma vand pentru tine, de ce sa nu strig, sa urlu, sa blestem ?

Spune-mi, de ce ? de ce aerul pe care il respiri a murit si zace in racla inimii mele…

marți, 20 aprilie 2010

Norul de panica

 UPDATE:  exact ce spuneam: cititi si cruciti-va:

...Presa tabloida (adica toata presa...) din Romania nu iarta nici un prilej sa se scalde in ligheanul de apocaliptica diversionista imediat ce se intampla cate ceva care, in mod presumtiv, ar putea reprezenta o stire senzationala; aceasta presa bolnava e atat de ahtiata de senzationalisme ieftine, incat isi calca peste orice batatura de bun simt (si uneori doare...) doar ca sa induca in populatie ceea ce eu numesc reflexul de audienta: te uiti, vezi, te miri, si mai vrei...; si cum populatia din romania reprezinta rasadul perfect pentru plantarea samburilor conspirationisti, ciclul se perpetueaza intr-o frumoasa decadenta sociala...
...Acum este randul norului de cenusa vulcanica sa preia prima pagina a ziarelor si prompterele televiziunilor: una dintre ele a dedicat o zi intreaga unor particule de praf care se miscau ca asa vroia pula lor pe cerul europei, cu titluri de genul:"Norul de cenusa va acoperi intreaga Romanie..." ; notati tonul profetic al titlurilor, de parca tarisoara noastra e punctul terminus al tuturor relelor din lume, locul unde musai trebuie sa se intample grozavia ce a izvorat din apropiata Islanda...Ca si cu virusul gripei porcine (apropo, ce se mai aude domnilor senzationalisti, ne mai vaccinam, ce facem?, unde sunt aia nspe sute de mii de morti?), panica artificiala transforma omul de rand intr-o piftie din asta cocolosita a ratingului, pregatindu-l pentru derapari viitoare si  mai intense...

luni, 19 aprilie 2010

Ada

Cafeaua mirosea frumos in aerul plin al diminetii…pe fereastra intra un soare bland de aprilie…cafeaua nastea aburi albi, imbietori…ii placea sa o bea cu inghitituri mici, strangandu-si buzele…Ada era langa el, cu mainile la spate si il privea…avea ochii verzi azi, si sortuletul acela sexy, din satin bleu…Ada il privea zambind:
- Iti place cafeaua? Intrebarea o auzea in fiecare dimineata, si de multe ori il enerva; acum vocea ei nu mai era asa electrica…
- Imi place…perfecta ca de obicei…zambea stingher, de parca vorbea cu el insusi ; Ada nu pleca daca nu ii spunea, si acum ar fi vrut sa plece..
- Ada, am sa plec acum…imi pregatesti te rog costumul ? se uita la ceas, intarzia la lucru…nu prea ii pasa…Ada plecase deja, cu pasi apasati.
- Ada, cel negru…
- Am inteles…cel negru…
Se imbraca fara sa se grabeasca; Ada il ajuta mecanic, asa cum facea mereu…la sfarsit, in timp ii aranja cravata, isi apropie buzele de urechea lui stanga, si sopti:
- Te iubesc…

Forta loviturii il plesni in creier ca un ciocan…se trase doi pasi inapoi, privind debil la femeia din fata lui…Ada il privea acum cu colturile buzelor lasate, implorator…era o privire aproape umana, care ii baga frica in oase…
- Te iubesc…mi-a luat ceva timp sa inteleg asta…Ada se apropie si incerca sa ii atinga mana inerta…si-o retrase…Ada se lasa pe muchia patului , cu capul in palme, in timp ce el inchidea usor usa dormitorului in urma sa :
« Ce dracu se intampla ?... » isi digera cu greu propriile ganduri… « sigur e un « bug »...o problema cu ultimul upgrade… ». Il suna pe tehnicianul care se ocupa de Ada…acesta nu intelese mare lucru, insa se oferi sa vina sa investigheze la fata locului intr-o jumatate de ora…il astepta golind carafa plina cu cafea rece…Ada…

Tehnicianul il gasi pe hol, sprijinit de perete ; patrunsera amandoi in dormitor ; Ada rasfoia o carte.
- Ada, ce faci ?!
- Citesc…
- Tu nu poti sa citesti !...
- Nu fi prostut…imi place sa citesc…
Schimba priviri confuze cu tehnicianul, care apasa butonul de stand-by al androidului….
- Cred ca e o problema cu chip-ul…ce v-a nemultumit ?
- Mi-a spus ca ma iubeste…
- Imposibil…
- Va jur…
- In fine, daca vrei il schimbam…
-Ce ?
- Chipul…
- Nu….lasati…probabil e doar o mica defectiune pasagera…
Tehnicianul pleca si Ada isi recapatase voiciunea…il pupa pe obraz…asa cum facea mereu…acum buzele ei erau atat de calde…

vineri, 16 aprilie 2010

Bisnita cu volume

Treceam azi dimineata prin centrul capitalei cu bicicleta si nu am putut sa nu remarc aproape metafizic in sinea mea ca la fiecare coltisor de strada este cate o ghereta/taraba plina cu carti, enciclopedii, dictionare, ghiduri de calatorie etc...Adica, stiti voi, toata hoarda de volume scoase pe piata de diverse ziare si reviste...Daca aterizeaza unul de pe marte in Bucuresti, ar putea crede (si pe drept cuvant), ca suntem cea mai culta natiune din istorie....se vand carti si la metrou, si la florarii si in statie la tramvai, chiar si in trafic, printre masini un  tiganus iti intinde volumul de arta Grigorescu cu zambetul pe buze...

...evident ca impresiile martianului coborat pe plaiuri dambovitene ar fi false: nu suntem nici pe departe cea mai culta natiune, ba as spune "au contraire", colcaim de analfabetism manelistic mai mult ca niciodata; si atunci? cum explicam fenomenul? pai simplu: se cere!; de ce se cere? din snobism, desigur, ca romanul a auzit ca da bine o biblioteca in sufragerie; va amintiti epoca de aur a bisnitei cu carti, acum un an cand a inceput totul si eru cozi imense, inainte sa mareasca astia tirajul? bisnita cu carti era in floare, se dadeau pe sub mana, te sculai cu noaptea in cap la 5 dimineata sa prinzi "Shogun", multi (logic) dadeau spaga etc...; faptul ca era vorba de carti nu era decat un detaliu aproape derizoriu, ceea ce conteaza e ca se cere; si daca presupunem ca cacatul "s-ar cere", am asista la cozi imense la cacat:
"- Doamna, mai aveti cacat?
- Nu, l-am dat pe tot de la 6 dimineata...
- Pai doamna eu astept de la 5, nu e posibil
- Eu primesc putin cacat, se da repede..."

Sau mai tarziu:
- Buna ziua, mi-ati oprit si mie cacat?
- Sigur, domnu, asa cum am discutat, un kil de cacat...
- E bun?
- Mirositi-l...
- Mmmmm...perfect!"

joi, 15 aprilie 2010

Eu cand vreau sa fluier, fur...

...unul din actorii premiati la berlin pentru filmul "Eu cand vreau sa fluier, fluier..." s-a (re)apucat de furat; stirea este rece si metodica, cu date exacte, prejudicii, mod de actiune, motive etc...Dar pe mine, mai mult decat stirea, m-a marcat rolul acela dement, de fugar haituit, de fiinta primara care incearca sa dea la o parte cu degetele muntii de intuneric si sa priveasca in afara, spre "altceva"; era o partitura pe care nu a jucat-o din placere, ci din memorie, memoria cartierului mizer, a promiscuitatii si a foametei...un rol ca o viata, o altfel de viata, aceea pe covorul rosu, unde a fost parasutat fara voia lui, ca gratia unui elefant intr-o sala de portelanuri...si evident ca i-a stat in gat, lui, care prefera sa fure sincer, din suflet, i-au stat in gat reflctoarele si aplauzele unei audiente meschine, care fura in fiecare zi mai mult decat el, isi fura identitatile si sufletele arvunindu-le unor imagini false de oameni de bine...

....cine fura mai mult?

miercuri, 14 aprilie 2010

Mafia ridicarilor de masini

Maine va incepe in sectorul meu ridicarea oficiala a masinilor parcate neregulamentar...fiecare posesor de masinuta parcata in zona va avea de acum inainte o lucioasa sabie a lui 10 milioane de plata deasupra capului si, credeti-ma, multi vor scotoci buzunarele sa achite tributul asta (nici nu stiu cum sa-l numesc altfel, poate doar taxa de protectie…).


Bineinteles cand vine vorba de dilema asta a ridicarilor de masini, exista si multe voci patetice care o ard dubios cu declamatii de genul : "bine le face, dom’ne, sa nu mai parcheze auirea… » ; sau « foarte bine, da-i dracu, comoditatea se plateste… » . Acestor simplisti in gandire le transmit sa-si mai refaca odata calculele mentale si in cazul ca le da cu rest sa ceara ajutor specializat ; si asta, pentru ca ei uita un amanunt extrem de important, si anume ca traim in Romania, unde spagaria si violul in cur sunt fenomene aproape atmosferice.

Ideea e foarte simpla : niste smecheri cu burti soioase si fruntea lata (a se citi intreprinzatori…), intre doua saorme, s-au incardasit cu alti smecheri la fel de moralisti (a se citi primari de sector…), si au trasat cu un pix pe genunchi harta rutiera a sectorului, din care reiese ca nu exista locuri de parcare suficiente pentru colcaiala de masini proprietate privata din bucuresti ; cum solutia crearii locurilor de parcare a fost eliminata din start (logic, costa si in plus este si in interesul urbei…), a fost gasita varianta si mai logica in care din moment ce sunt x locuri de parcare si 10x masini, inseamna ca 9x masini sunt prezumtiv parcate neregulamentar, deci , matematic inseamna ca smecherii cu burti soioase pot sa-si faca un profit frumusel din ridicarea masinilor si depozitarea lor intr-un spatiu viran de la dracu cu carti…deci, tot pe genunchi cu pixul smecherii de saorma si smecherii de primarie au semnat un agreement (logic) si i-au anuntat pe fraieri (smecherii fara fraieri ar muri de depresie…) ca din data de....se vor ridica masini fir-ati ai dracu…

Buuun…eu, de felul meu, nu parchez neregulamentar…adica, chiar si atunci cand nu gasesc loc (si in Bucuresti nu gasesti…), caut pana gasesc undeva, chiar daca ma chinui….ei bine, chiar si in situatia asta (asa cum am aflat de altfel de la cunostinte…), risti sa-ti fie ridicata masina, deoarece de multe ori, oriunde ai parca-o, iti gasesc un motiv de parcare neregulamentaara (ba ca e prea aproape de o intersectie, ba ca e pusa in cas, ba ca blocheaza pe nu stiu cine, ba ca e la 25 de m de trecere…etc) ; in plus, ca sa isi faca norma, rechinii intra si printre blocuri, (unde cel putin la mine e jale) si ridica la alba-neagra ;

Pe langa faptul ca aceasta actiune din punct de vedere constitutional este furt calificat (un privat atinge bunul altui privat fara incuviintarea acestuia, pe domeniul public unde privatul cu bunul cotizeaza si el…) prin faptul ca ti se fura masina, platesti sa ti-o recuperezi si mai platesti si dari la stat pentru starea drumurilor (inclusiv existenta parcarilor) etc…Intr-o societate normala, care se confrunta cu asemenea problema a lipsei parcarilor, primul pas este rezolvarea problemei parcarilor si nu jefuirea cetatenilor cum e la noi ca sa se imbogateasca niste bambooisti de ocazie ca sa-si faca bani de buzunar pentru curvele pe care le fut in toalete ; iar daca se doreste rezolvarea problemei parcarilor neregulamentare, se pot ridica (de catre stat direct), cei parcati flagrant neregulamentar (sunt si din astia, evident…) iar pentru ceilalti sa se dea amenda (eu nu am nici o problema sa platesc amenda daca am parcat gresit…)

Ceea ce ramane este insa neputinta in fata coruptiei pestilentiale care inunda societatea noastra, neputinta care produce reactii de scarba oricarui om cu un minim de bun simt…

luni, 12 aprilie 2010

Femeile si slobozul

Nu stiu altii cum sunt (si nu sunt vreun purist sau vreo usa de biserica...) dar mie nu prea-mi miroase a bine atunci cand aud (citesc) o reprezentanta a sexului slab opintindu-se sa afuriseasca ca ultimul birjar. Nu vreau sa par fanfaron, insa e ceva care nu se potriveste cand aud injuraturi de usa cortului din gura unei doamne/domnisoare (si nu vorbesc aici de satrele de tigani, ci de exemplare feminine perfect si natural integrate in faldurile societatii de consum...), mai ales ca acestea (mai cu seama cele mai tinere, si , vezi Doamne mai emancipate) nu ezita sa gratuleze in stanga si-n dreapta cu "pule", "muie", "sloboz" etc...adica epitete preponderent masculine; banuiesc eu ca prin aceasta nouvelle voie, simpaticele noastre femei incearca sa cucereasca odata pentru totdeauna fortificatiile dezolante ale luptei de casta sexiste, insa ceva e putred in danemarca, nu se leaga si e prea mult...

...Pentru ca injuratura, in cele mai diverse si colorate forme si formulari ale sale, musteste sau de frustrare masculina, sau de batosenie sau de flegma bagabondista, fiind un  apanaj al barbatilor si al grijaniei lor sexuale; in plus, spuse de o femeie, pe langa farmecul erotic uneori spontan, isi pierd din cimentul zicerii populare din suflet, transformandu-se de multe ori in diatribe vulgare....Feministele vor raspunde, desigur, ca toti suntem liberi sa vorbim necenzurat, si la suparare sa ne bagam pula, insa credeti-ma, dragele mele, ca va puteti varsa supararea si prin injuraturi neutre, nu suntei obligate sa scoateti din pod arsenalul greu ca sa va faceti intelese; pentru ca pana la urma feminitatea voastra tine si de capacitatea de a evita liniile ingrosate, iar eleganta feminina (si nu sunt de moda veche!) nu prea poate sa mearga brat la brat cu "sa te fut in cur, ba!..";

duminică, 11 aprilie 2010

Despre primavara si reinviere

Fiecare primavara este altfel...alte mirosuri, alte sentimente (sau poate aceleasi cu alt gust..), alti oameni, alte flori...iesind in mijlocul naturii ce incepe sa-si dezmorteasca oasele dupa iarna teribil de grea, m-au invaluit toate aceste mesaje de trezire la viata, pasari, flori, muguri, copii, iarba proaspata, verde, soare...si m-am gandit la ciclul vietii, la reintoarcere, la cerc, la viata si moarte, si moartea nu mi s-a mai parut asa de odioasa in mijlocul acestei frumuseti, a acestei reincarnari...nu degeaba Pastele ne vorbeste de Inviere...Poate reinviere; in fine, mai jos cateva poze...

joi, 8 aprilie 2010

Nu te-am iubit niciodata

"...uita-te la trupul asta al meu, sunt o tarfa in transa febrila, sunt o vestala scapata intre centurioni hamesiti, rochia mea alba e sfasiata de unghii murdare si unsuroase, sanii mei descoperiti urla a orgie, si eu vreau , vreau sa fiu posedata, ca o tarfa, pe rand, in acelasi timp, oricum, intr-o baie de sudoare sa ma scald, sa-mi astampar setea...Uita-te la mine...parul lung, ochii largi, decolteul asta adanc pe care il pretuiesc in fiecare zi, picioarele lungi, invelite in ciorapii negri, fusta neagra, despicata, camasa alba ce ghiceste cupa sutienului rosu...ma vezi? pulsez de dorinta, fardurile imi atarna grele pe obraji, parfumul meu te intarata ca pe un taur mirosul natural al hormonilor, si eu vreau sa fiu fututa, asa cum se destrabalau curvele pe zidurile Sodomei, vreau sa imi rupi camasa si sutienul si ciorapii care stiu ca te excita numai cand ii vezi in jurul genunchilor mei rotunzi, vreau sa intri in inocenta mea fabricata, sa-ti sug sperma fierbinte, sa te fac sa juisezi de zeci de ori intre sfarcurile mele, in mine, in mintea mea, da, in mintea si in inima mea, eu, tarfa idealista, animata de promisiunea orgasmului facil, grobian, mult...asa am fost mereu, asa sunt si acum , libera in praful drumului, libera de oameni, sincera cu focul din pantecele mele, depravata, femeie usoara, urgisita si siluita in temple barbare, la ospete si masini de lux, sanii mei nasca mirosuri vulgare, care te ametesc, si iti vei da mereu drumul pe mine, in gura mea, pe coapsele mele, intr-o incercare teribila de a ma elibera, tu pe mine, cand eu imi doresc sa ma iubesti ca pe ultima tarfa, ca pe ultima prostituata senzuala, fierbinte si emancipata...
...nu fii egoist, stii ca nu te-am iubit niciodata..."

marți, 6 aprilie 2010

Despre simplitate


Imaginea alaturata imi este foarte draga, tocmai pentru ca am fotografiat-o spontan, dintr-o barcuta in miscare, pe unul dintre canalele unei piete plutitoare din Bangkok...este imaginea unei localnice, foarte zambitoare, care isi poarta produsele catre piata in barca pe care o ghideaza ferm cu ajutorul unei singure vasle...
Orice notiune de grija, stres, neimplinire este anesteziata de acest instantaneu al vietii simple, fara falsitate, in concordanta cu ceea ce natura a intentionat...si asta intr-un colt al lumii pe care in general noi, educatii europeni il consideram ca un focar al saraciei si nefericirii...
...Saracia si nefericirea sunt insa doar notiuni relative, umbre pe care propria noastra nesiguranta le proiecteaza asupra falsilor pereti ai modestiei noastre

luni, 5 aprilie 2010

Up si fericirea prin iubire

"Up" este noul film de animatie de la Pixar...un fel de desene animate pentru adulti...acest ultim film reuseste sa fie emotionant prin simplitatea cu care spune niste adevaruri imuabile ale vietilor noastre atat de reale;

Si cel mai important dintre ele, nemultumirea...; suntem niste vajnici nemultumiti, de noi, de cei de langa noi, de serviciul nostru, de bani, de idealuri, de tara, de oameni politici...vrem altceva decat avem si azi mai mult decat ieri, pentru ca lumea noastra se misca mai repede decat cea de ieri si timpul se scurteaza pana la riduri...vrem altceva atunci cand avem ceva, nu mai avem timp nici macar sa iubim...de aceea o poveste simpla ca cea dintre Carl si Ellie, doi copii care cresc si care se casatoresc, se muta intr-o casuta de lemn si traiesc casnic pana la adanci batraneti...(de fapt pana cand moare ea...) are darul sa dea peste cap inimile devenite oarecum tunate ale oamenilor contemporani...toti ne dorim asta, ne dorim acea casuta simpla in care sa ne refugiem si sa stim ca iubirea este ceva atat de real incat dormim langa ea/el in fiecare seara, si suntem protejati in oaza noastra de poveste de toate intemperiile si absurditatile existentiale ale unei lumi prea ininteligibile ca sa incercam de unii singuri sa o concepem sau sa o intelegem...fericirea noastra este acolo pe veranda, in bratele cunoscute, care ne alinta, seara de seara, dimineata de dimineata pana la riduri...Numai ca noi suntem nemultumiti si cautam aventura, visul acela straniu al icarului, si suntem gata sa fim nefericiti cu fericirea la usa, chircita de nebagare de seama....si la sfarsit ne vom intoarce ca eroul din "Up" si vom descoperi ca visul casutei aceleia era cea mai apropiata definitie a fericirii si lacrimam sa ni se mai dea o sansa...

...Omul nu poate trai fara iubire si in lipsa ei urla de durere cu toata fiinta lui si mai ales, cel mai des, fara cuvinte, astfel ca din afara nu vede nimeni nimic, decat poate niste pumni stransi...

vineri, 2 aprilie 2010

Invatam oare ceva din aceasta viata?

Calugarul din fotografia alaturata, facuta pe cand descopeream unul din cartierele colorate ale Bangkok-ului, imi aminteste de superbul film "Primavara, vara , toamna, iarna...primavara" al coreeanului Kim Ki-duk; un film crunt, care m-a facut sa sufar, sa renasc, sa plang si sa rad...o poveste despre fiecare din noi, despre viata si moarte si despre eternele intrebari ale existentei noastre: ne cunoastem? stim cine suntem? stim cine am fost? uitam?iubim?uitam sa iubim?...tragem toti dupa noi piatra existentei noastre, sau gasim puterea sa zburam ca un fluture?

joi, 1 aprilie 2010

Legendara batalie de pe Emirates Stadium

Traim intr-o lume in care grandiosul, miracolul, eroismul au cam apus...intr-o lume concreta si de multe prea fada in uniformitatea ei...Dar ce s-a intamplat aseara la Londra, pe Emirates Stadium, merita povestit nepotilor.
S-au infruntat doi colosi, englezii de la Arsenal si catalanii din Barcelona, doua echipe dedicate fotbalului total, ofensiv, spectaculos; Arsenal, o echipa placuta ochiului, care respira jocul de atac; Barcelona, cea mai buna echipa din lume (daca nu din istorie...).

Meciul a inceput cu cei 70000 de spectatori englezi urland la fiecare faza, constienti ca asista in direct la un thriller; si primul sfert de ora a fost un adevarat horror pentru echipa lor, Arsenal pur si simplu fiind demolata de jocul venit din alte galaxii al Barcelonei: forta ofensiva a spaniolilor a fost atat de covarsitoare, pressingul atat de naucitor, jocul de pase si tehnica individuala atat de precise incat statisticile aratau dupa 15 minute un neverosimil bilant de 12 suturi la 1 in favoarea castilienilor! pur si simplu pericolul venea de oriunde, de la sarjele inumane ale lui Messi, de la cavalcadele lui Alves, piruetele lui Ibra sau desenele lui Xavi: Arsenal a fost supusa unui greu si dureros supliciu, si numai paradele halucinante ale portarului Almunia i-a salvat pe tunari de la naufragiu;

Dar desi favoritii lor nu vedeau mingea (lucru neobisnuit pe Emirates unde de obicei Arsenal ataca si face jocul...), dinspre tribune venea mereu un urlet difuz :"Aar'snaaalllll" care iti facea parul maciuca: in ciuda evidentei si a diferentei de valoare, spectatorii nu cedau si ii faceau chiar si pe teren pe jucatori, din mijlocul infernului unde-i trimisese jocul extraterestru al adversarei, sa spere: "de profondis clamavi a te Domine..."....

Supliciul a continuat si dupa pauza, cand s-a facut in sfarsit dreptate si scorul era deja 2-0...cu echipa Barcelonei la timona si impingand deja liniile in teritoriul advers...insa Arsenal nu cedeaza...simte ca, desi aflat in fata unei forte net superioare, nu POATE sa cedeze, nu trebuie sa cedeze...hoardele de spectatori aplecati peste gradene urlau neincetat, "aaars'naall"...si miracolul se intampla...Arsenal urca incet-incet si pe final (si cu norocul unui penalty...) egaleaza...urmeaza saptamana viitoare actul II al acestei frumoase drame, de data asta pe miticul Nou Camp, acolo unde Barcelona, evident descumpanita de ghinionul de aseara (ar fi putut si trebuit sa castige cu 5-1 cel putin...), va forta accesul in semifinale...

Ne ramane insa legendara batalie a timpurilor noastre, de pe Emirates Stadium....