Cu bicicleta la serviciu

Asa cum ma hotarasem de ceva vreme, astazi a fost prima zi in care am ajuns cu bicicleta la munca; lasand la o parte faptul ca azi a fost si o zi super agreabila ce a facut ca aceasta plimbare matinala sa fie si foarte placuta, am sa incerc sa prezint experienta mea in speranta ca si alte persoane vor urma acest drum, renuntand la masina (macar in timpul saptamanii...) sau la imbulzeala de la metrou.

Cadru general: locuiesc in Tineretului si lucrez in Piata Victoriei; distanta apreciabila insa nu ceva iesit din comun.
Weekendul asta am fost la Decathlon pentri a face unele cumparaturi complementare (bicicleta o aveam deja), anume: oglinda retrovizoare, tricou special, pantofi negri sport (pentru a se asorta cu costumul), lumini, lant antifurt, rucsac, spray antibacterian pentru pantofi, sosete, ochelari, manusi.

Avand in vedere ca trebuie sa pastrez tinuta office la serviciu (costum, camasa , cravata...) am facut urmatorul aranjament: camasa, cravata si sacoul (pe care de acum inainte am sa-l las la birou pe umeras...:) ) le-am aranjat cum am putut eu mai bine in rucsac, alaturi de celelalte lucruri indispensabile: deodorante, servetele umede, prosop, punga cu pantofi. Am pastrat pantalonii, pe care i-am asortat cu tricoul negru special pentru ciclism pe care l-am imbracat peste o bluza cu maneci lungi (desi la cat de cald a fost azi as fi putut sa plec direct in tricou); am incaltat pantofii sport, mi-am pus manusile si ochelarii si am purces la drum:)...Toate bune si frumoase, am urmat pista de bicicleta pana la Unirii; intre Unirii si Romana, a fost mai problematic pentru ca a trebuit sa-mi exersez talentele de slalom printre grupurile compacte de cetatenii care se grabeau la munca (mai ales in piata universitatii si piata romana furnicarele umane pot deveni adevarate obstacole); dupa vreo 25 de minute de cand iesisem din scara blocului, ma aflam deja in Piata Victoriei si imi legam bicicleta in rastel (din fericire parcarea multinationalei in care lucrez este prevazuta si cu cateva rasteluri).

Partea cea mai dificila a periplului l-a reprezentat schimbarea hainelor: avand in vedere ca nu am vestiar si dus la munca, am fost nevoit sa ma schimb in toaleta: pentru aceasta actiune si pentru a elimina situatia penibila in care urmele de transpiratie te impiedica sa mai convietuiesti normal cu colegii de birou, prosopul, servetelele umede (ca sa nu mai vorbim de deodorante etc) sunt absolut indispensabile si isi fac treaba bine asigurand o igiena respectabila...

Cam atat, ma bucur ca am luat decizia asta, ma simt foarte bine de la miscarea de dimineata si am deja in minte mutrele obosite ale oamenilor blocati la semafor in masina...

Despre maimutele urbane...

...Citeam ieri despre ultima patanie a campioanei olimpice Constantina Dita Tomescu (si nu la orice proba, ci la maraton...) printr-una din padurile bucurestene (Snagov): in timp ce isi desfasura antrenamentul zilnic de cativa zeci de km, un grup de oameni ai cavernelor au ales sa-si exercite tehnica de aruncare a pet-urilor cu resturi de bere pe atleta, asezonand intregul exercitiu cu onomatopeele de rigoare (rasete, hlizituri etc...).

Stirea in sine poate parea banala in Romania, tara in care daca lasi geamul jos la stop risti sa te trezesti cu cateva flegme pe rever; nu, ceea ce frapeaza la aceasta istorioara urbana, este tristetea care razbate din ea; faptul ca o campioana olimpica ce a ales sa concureze pentru Romania (desi putea foarte bine sa o faca pentru Statele Unite...) este batjocorita la ea acasa de un grup de animale excitate. Oare se mai poate face ceva pentru tara asta? cu siguranta ca jegosii respectivi puteau a manele si isi scosesera burtile slinoase la un mic si mai multe beri la pet in padure, probabil de mana cu pitipoancele nespalate sau cu turma de puradei...

...aceasta armata de cetateni recenti, ragaitori si manelisti, total defazati fata de orice norma de bun simt si buna conduita, incepe sa fie reprezentativa pentru populatia romaneasca...este trist, pentru ca ne dam seama ca acesti neandhertalieni scapati din grotele istoriei incep sa defineasca, incep sa comande...

...trebuie sa luam atitudine!; trebuie sa ne saturam de platitudinea a "si ce vrei sa facem , sunt prea multi..."; trebuie sa mergem peste ei si sa-i luam la rost, asa cum o face Andrei Vochin in spotul acela genial al gsp.ro cand da navala intr-un vestiar de manelisti, cerandu-le sa se trezeasca...;

Ciobanul si antrenoratul...

...De-abia eliberat din parnaie (locul unde sufletul sau s-ar simti probabil cel mai bine...), ciobanul mioritic, papusa mediatica, gigi beecaliii, nu inceteaza sa ne mire prin prostia sa de o seninatate afisata si se pare, perpetua...dupa ce se cacase pe el de frica cand ii pusesera mascatii bratari, latifundiarul continua sa dea cu bata in balta, progresand in distrugerea celei mai titrate echipe de fotbal a romaniei, Steaua Bucuresti...

...dupa ce a sters pe jos cu foste glorii gen Hagi si Lacatus, pe ultimul (folosindu-se de naivitatea si bunatatea umana ingenua a fostului numar sapte...) chiar batjocorindu-l de doua ori si facandu-l sa paraseasca echipa de tot atatea ori, ciobanul isi aroga acum merite de antrenor al echipei Steaua, demonstrand ca prostia nu are limite si nici rusine...din exterior actiunea maimutei cu ranga si maybach poate parea hilara si chiar pitoreasca;insa pentru iubitorii acestui club, gluma scabroasa a acestui personaj autodeclamat crestin si care vara dolarii cu lopata pe gatul preotilor corupti , (poate-poate reuseste sa-l cumpere pana si pe Dumnezeu ) se ingroasa din ce in ce mai mult...

...oare ce s-o petrece in mintea prostovanului cu verzisori daca el isi inchipuie ca stie mai mult fotbal decat Hagi (3 prezente la mondiale, 3 la europene etc etc etc...); ce boala devastatoare ii mananca neuronii incat sa creada asa ceva?

...Bravos Natiune! Halal sa-ti fie!...