duminică, 31 mai 2009

405

...pasii m-au purtat catre tine, asa cum marea poarta cochiliile stravezii...talpile noastre s-au atins in nisipul marii, iar tu m-ai purtat pe faleza cu o grija aproape ocrotitoare, cu fast de regina egipteana...ne-am sarutat, am vorbit, am ras, in general am facut lucruri simple, ca in dimineata aceea nenascuta cand ne-am strans in brate, fiecare dintre noi venind de undeva, de departe pentru a ajunge atat de aproape...ne-am rostit numele, am admirat impreuna fosnetul copacilor, ne-am balacit talpile in mare, ne-am umplut parul si ochii cu nisip, ca niste copii...

...poate ca am avut amandoi puterea sa luam iluzia de acolo, de unde era agatata si sa o coboram intre noi doi, transformand-o in ceva palpabil, inca fara nume, dar pulsand ca o inima...iar poate, visul nostru a coborat in praful drumului ca sa fie ucis cu pumnalul ruginit al concretului...

...tot ce a ramas este mirosul marii intre noi, valurile ei izbindup-se de stanci, si un inceput de dor...sau mai multe...poate 405

luni, 25 mai 2009

Wish you were here...

...se scurg ultimele flori de pe trupul primaverii, iar mie mi-e dor de mare...stiu ca, undeva, acolo, langa valurile ei esti tu...

wish you were here...

...stiu ca vocea mea ajunge pana la tine si se intoarce plina de parfumuri; stiu ca noi doi suntem mai mult decat o intamplare, fie si ea nascuta din mare...


wish you were here...

...stiu ca te privesc si ma privesti, desi intre ochii nostri sunt distante lungi; mai stiu ca vocea ta ma linisteste si ma face sa zambesc...; si stiu ca marea ne sopteste in fiecare seara, si ne va mangaia talpile impreunate atunci cand, pe malul ei, vom innota in acvariul nostru imaginar...

wish you were here...

vineri, 22 mai 2009

Boc si engleza aviara...


...A venit timpul sa vorbim un pic si despre prim ministrul nostru cel drag...Emil Boc; (apropo - stiti care e cea mai scurta gluma?..."Boc"...). Eu il numesc premierul de jucarie, nu pentru ca e mic, ci pentru ca e o jucarie in mana marinelului si in plus tot ce face pare de jucarie...propun sa i se dea un castel la disneyland sa faca acolo pe prim-ministrul

...nu are sens sa discut despre competenta domniei-sale, pentru ca e clar ca e depasit...in plus, a mai venit si criza, deci va puteti imagina marimea gurilor cascate a neputinta prin cabinetul ala de balta...

Dupa ce s-a cam facut de ras cand s-a ridicat pe varfuri in fata tarii ca sa para mai inalt, Emil Boc se intalneste zilele trecute cu managerul local de la Nokia, cu care are o conversatie aiuristica, in engleza; dupa ce se fac prezentarile de rigoare, premierul incearca sa destinda atmosfera cu o gluma probabil, dar ce tot ce reuseste este sa il ameninte pe bietul om cu gripa aviara ("...but you know, aviara gripa" in engleza domnului Boc); acum, lasand la o parte exprimarea nepermisa in engleza (sincer daca aduni un homeless de pe bulevard si il pui sa-si stalceasca doua fraze in engleza, le stalceste mai aproape de realitate decat politicienii romani...), ce fel de gluma e asta cu un invitat oficial..adica e demna de Mister Been; normal ca managerul de la Nokia a zambit incurcat si a inganat "I'm healthy..."; gafa insa ramane si pateaza si mai mult clasa asta politica de muppeti, care toarna gafe dupa gafe, cu o seninatate debordanta...nu ne ramane decat sa ne amuzam, sa redem de ei, sa-i aratam cu degetul si ...sa-i votam...

joi, 21 mai 2009

Despre maimutele urbane...

...Citeam ieri despre ultima patanie a campioanei olimpice Constantina Dita Tomescu (si nu la orice proba, ci la maraton...) printr-una din padurile bucurestene (Snagov): in timp ce isi desfasura antrenamentul zilnic de cativa zeci de km, un grup de oameni ai cavernelor au ales sa-si exercite tehnica de aruncare a pet-urilor cu resturi de bere pe atleta, asezonand intregul exercitiu cu onomatopeele de rigoare (rasete, hlizituri etc...).

Stirea in sine poate parea banala in Romania, tara in care daca lasi geamul jos la stop risti sa te trezesti cu cateva flegme pe rever; nu, ceea ce frapeaza la aceasta istorioara urbana, este tristetea care razbate din ea; faptul ca o campioana olimpica ce a ales sa concureze pentru Romania (desi putea foarte bine sa o faca pentru Statele Unite...) este batjocorita la ea acasa de un grup de animale excitate. Oare se mai poate face ceva pentru tara asta? cu siguranta ca jegosii respectivi puteau a manele si isi scosesera burtile slinoase la un mic si mai multe beri la pet in padure, probabil de mana cu pitipoancele nespalate sau cu turma de puradei...

...aceasta armata de cetateni recenti, ragaitori si manelisti, total defazati fata de orice norma de bun simt si buna conduita, incepe sa fie reprezentativa pentru populatia romaneasca...este trist, pentru ca ne dam seama ca acesti neandhertalieni scapati din grotele istoriei incep sa defineasca, incep sa comande...

...trebuie sa luam atitudine!; trebuie sa ne saturam de platitudinea a "si ce vrei sa facem , sunt prea multi..."; trebuie sa mergem peste ei si sa-i luam la rost, asa cum o face Andrei Vochin in spotul acela genial al gsp.ro cand da navala intr-un vestiar de manelisti, cerandu-le sa se trezeasca...;

miercuri, 20 mai 2009

Ciobanul si antrenoratul...


...De-abia eliberat din parnaie (locul unde sufletul sau s-ar simti probabil cel mai bine...), ciobanul mioritic, papusa mediatica, gigi beecaliii, nu inceteaza sa ne mire prin prostia sa de o seninatate afisata si se pare, perpetua...dupa ce se cacase pe el de frica cand ii pusesera mascatii bratari, latifundiarul continua sa dea cu bata in balta, progresand in distrugerea celei mai titrate echipe de fotbal a romaniei, Steaua Bucuresti...

...dupa ce a sters pe jos cu foste glorii gen Hagi si Lacatus, pe ultimul (folosindu-se de naivitatea si bunatatea umana ingenua a fostului numar sapte...) chiar batjocorindu-l de doua ori si facandu-l sa paraseasca echipa de tot atatea ori, ciobanul isi aroga acum merite de antrenor al echipei Steaua, demonstrand ca prostia nu are limite si nici rusine...din exterior actiunea maimutei cu ranga si maybach poate parea hilara si chiar pitoreasca;insa pentru iubitorii acestui club, gluma scabroasa a acestui personaj autodeclamat crestin si care vara dolarii cu lopata pe gatul preotilor corupti , (poate-poate reuseste sa-l cumpere pana si pe Dumnezeu ) se ingroasa din ce in ce mai mult...

...oare ce s-o petrece in mintea prostovanului cu verzisori daca el isi inchipuie ca stie mai mult fotbal decat Hagi (3 prezente la mondiale, 3 la europene etc etc etc...); ce boala devastatoare ii mananca neuronii incat sa creada asa ceva?

...Bravos Natiune! Halal sa-ti fie!...

marți, 19 mai 2009

Wall-e si reamintirea lucrurilor simple...


...Am vazut in sfarsit Wall-e...am ezitat, nu ma atragea ideea, film de animatie cu un robotel; nu foarte palpitant...

acum insa, dupa ce l-am vazut...nu regret; cred ca ultimul film care m-a lasat cu o asemenea banda adeziva deasupra gurii cascate a fost American Beauty...pe care l-am vazut din intamplare acum multi ani si la care m-am intors in aceeasi sala de cinema cu acelasi suras tamp si neincrezator in coltul buzelor...

...Nici dupa ce s-a terminat filmul nu stiam ce e cu mine...imi veneau franturi de film in minte, ca scena de la final cand Eve incerca sa-l faca sa-si amninteasca...unii o pot numi dulcegarie; insa nu e asta, si simt si acum asta...dansul lor in spatiu, atat de uman din partea unor robotei...vocea ei de o disperare sfasietoare, rotocoalele lor printre stele...mirosea a lucruri simple, a lucruri pe care le-am trait toti si dorim sa le traim in continuare, ca niste suckeri, ca niste...robotei; avea ceva din odiseea spatiala 2001, dar fara cortegiul mortuar de intrebari fara raspuns...


...in schimb cu planta verde a raspunsurilor adevarate, pe care noua oamenilor ni le transmit niste fiinte neinsufletite...Wall-e si Eve...e povestea noastra, a oamenilor...

...iar la mine, personal, corespunde cu inceputul a ceva...poate tot atat de neasteptat...

luni, 18 mai 2009

Pulanonstop.com

...Nu, degeneratilor, nu este vorba de ultimul site in materie de pornache...dimpotriva, pulanonstop.com reprezinta o extraordinare idee de marketing a colegilor nostri croati, dornici sa-si promoveze cum se cuvine minunata lor statiune cu nume nefericit la nord de Dunare...

...ceea ce puteti urmari mai jos este filmuletul de prezentare al campaniei, in care intreaga populatie a micutului oras croat (indiferent de varsta sau sex...) striga in gura mare: pulaaaaaa...!...evident mandri de urbea lor si de potentialul turistic al acesteia...


ceea ce este cu adevarat interesant in toata aceasta tarasenie, este ca aceeasi campanie se poate aplica foarte bine in orice oras sau satuc din tarisoara noastra mult iubita, fara ca acest lucru sa stirbeasca din adevar...al doilea filmulet ne prezinta cum ar arata o ipotetica campanie in Romania :)

Enjoy!

Femeia surprinzatoare...



...Ea pluteste, nu merge, fara ifose, fara gargara, femeia-poveste, de un erotism pur, nedisimulat, stimulant...ea canta, nu vorbeste, sopteste, valseaza, falseaza, stropi de ploaie pe maneci, sanii artistici, unghiile fine, gatul subtire...

...femeia surprinzatoare, pe strada, pe stradute intunecate, ilogica, elementara, matca sa iubirii, matca a povestii...stapana pe senzualitatea ei, fara complexe si etichete, fara stapan si cu multe, multe lumini si umbre...

duminică, 17 mai 2009

Jazz si canapeaua alba...

...noaptea imi mangaie usor narile, parfum de magnolie vie, neinceputa...greierii tremura usor pe arpegiile intunericului si scarile ce dau in gradina mi se par somptuoase si laptoase...in gradina adie un vant usor, iar eu urc treptele cu nesat, purtat de o aroma, nu stiu ce este, dar o simt, este acolo, este unica, nu stiam ca o voi gasi atat de ciudat dar parca imi mangaie obrajii...si imi place...

...Ferestrele frantuzesti sunt larg deschise si dau in sala mare, cu lespezile grele, albe...intrezaresc canapeaua alba, parca ireala, si ma las atras de un sunet placut, din ce in ce mai placut, din ce in ce mai viu...jazz...notele mi se sparg cu sete pe sira spinarii, si ma las purtat de iuresul lor in mijlocul incaperii...ferestrele deschise lasa sa patrunda printre draperii un fior placut, briza de noapte, si muzica ma cheama usor, ca un indemn...

...ea este acolo, cu rochia neagra maturand usor lespedea, cu parul pe umeri, miscandu-se usor pe ritmul acela atat de uman...nu ma vede...ma apropii, stiu ca ceva din fiinta ei ma cheama, stie ca sunt acolo, ca o naluca...umerii ei sunt atat de albi, atat de calzi, atat de rotunzi si nu ma pot abtine sa nu ii mangai, cu dosul degetelor, intr-o miscare usoara, in ritmul intetit al jazz-ului...ea se intoarce incet, cu ochii inchisi si buzele ei sunt atat de calde, atat de moi, atat de vii...muzica ne mangaie pe amandoi si, inveliti in note de jazz, ne atingem trupurile intru-un dans vibrant, plutind peste lespezi si peste lume...

Jurnalul tarfei metafizice


..."paharul de vin rosu e aproape gol, iar afara bate un vant rece; mi-e sete, dar nu de vin, imi sterg cu degetele transpiratia de pe sani, fredonez o melodie, un cantecel de leagan, ca pe vremea cand mama ma legana sub nucul acela batran, in diminetile alea de vara torida...eram un copil frumos, si acum mai am poze, poze ingalbenite de ganduri, de vreme, de oameni...

...ultimul meu client a fumat cu mine o tigara, un tip insurat de 10 ani, frumos imbracat, elegant si parfumat, cu bretele si ochelari gri, pe care si i-a sters tacticos inainte sa se dezbrace, punandu-i pe noptiera...il priveam cu tigara in mana, pe jumatate dezbracata si eu, ma excita cumva, dar nu intelegeam cu ce, poate cu parfumul acela dulce...nu m-a intrebat nimic, nu a vorbit nimic, a preferat sa ma prinda de par si sa ma patrunda pe la spate cu un icnet scurt, de porc...timp de zece minute nu a schimbat pozitia, icnea si futea ca la comanda, ii transpirasera pulpele iar cu mana dreapta ma strangea usor de gat, eu, tarfa lui, platita si posedata, tarfa de mine, imi placea, il simteam atat de tare in mine, ca un animal, brut si concret, fara inflorituri, boabe de sudoare, icnet inecat, muscam perna, mana lui imi facea bine, ma strangea suficient de tare sa ma excite pervers...inaintea lui, un student timid, cu nasul carn, plictisita...

...a ejaculat lung, din toti rarunchii, cu acelasi icnet infundat, dupa care s-a retras discret, imbracand-se cu migala...ochelarii gri, costumul negru...

...vinul e pe terminat, vin rosu pentru o tarfa ca mine, imi vine sa plang in pahar, sa amestec lacrimile cu alcoolul, eu, tarfa din mine, femeia din mine..."

sâmbătă, 16 mai 2009

Poveste urbana 3: iubire gol-goluta

...sunt lovit un pic de aripa romantismului, insa nu ma pot abtine sa nu sheruiesc cu voi o bizara yet frumoasa poveste de dragoste din strania noastra contemporaneitate, ca inca o dovada ca desi locuim pe aceeasi planeta suntem captivi in lumi diferite...

...e vorba despre doi nudisti de meserie, un romeo si julietta plini de nonconformism si carora nu le pasa chiar deloc de ce cred puristii cu fetele lungi (care folosesc termeni vagi ca rusine, imoralitate, decadenta etc etc... de fapt in marea majoritate niste babe nefutute...dar despre ele in alt episod...)

...in lumea lor ciudata pentru noi, dar atat de normala si plina de sens pentru ei, cele doua love birds, dupa ce s-au intalnit pe net , au hotarat sa isi dea intalnire pe un teren de fotbal, in fata a catorva zeci de mii de suflete, alergand unul spre celalalt printre fotbalisti si arbitrii, cu o armata de stewarzi dupa fundul lor (la propriu...), reusind intr-un final sa se stranga in brate , doar pentru a fi separati de oamenii de ordine, in strigatele dezaprobatoare ale multimii incalzite de spectacolul nud...

...bineinteles, s-au casatorit, insa nu asta e important, ci secundele alea de nebunie cand nu le pasa de nimeni si nimic si alergau goi prin iarba, dandu-ne cateva perechi de palme noua, oamenilor noi, cei in constume gri patate de lacrimi invizibile, cei care locuim fiecare in colivia lui invizibila, de dimineata pana seara, cei care privindu-i am intrezarit un pic lumea de dincolo de zabrele...


joi, 14 mai 2009

Livada...

...Hmmm...ce frumos mirosea livada, in luna mai, aproape de amurg, cand mugurii se scufundau in licoarea vazduhului si trimiteau un parfum atat de frumos, atat de frumos..si parfumul lor se unea cu alte parfumuri, venite de prin alte livezi, si toate inventau cuvantul dulce pe buzele ei, si toate inventau cuvantul zambet pe obrajii lui, si amandoi respirau usor, la unison, doar ei doi, in doar livada lor, in luna aceea de mai...

...copilul si copila adormeau unul in bratele altuia, goi, iar sus ochiul rotund al lunii ii mangaia pe par si pe frunte, cu raze subtiri si stravezii...stelele toate luminau departe, departe, iar copilul agata una, cu varful aratatorului si o arunca gingas printre buclele ei negre, ale copilei ce adormise zambind, printre siluetele stravezii ale merilor, caisilor si prunilor...ba erau si cativa gutui subtiri, ca sa nu mai vorbim de parul batran, cu trunchiul lucios, din care se nasteau fluturi albi, laptosi, la fiecare inceput de primavara...


...noaptea era de acum neagra, dar copilului nu ii era frig...

dimineata copilul isi plimba degetele prin roua de pe frunzele piersicului de deasupra lui, si inghiti cu toata inima lui un manunchi intreg de mireseme ale livezii, care mai crescuse o zi, spre parguiala de peste vara...

intr-una dintre diminetile urmatoare, copila se trezi un pic speriata, asa cum nu mai fusese niciodata, iar ochii ei frumosi, atat de calzi si sinceri clipeau usor, cu lumina rasaritului sangeriu pe pleope...copilul se apropie de ea, si tinand-o de mana o saruta usor, pe coltul buzelor, acolo unde de obicei ii incepeau zambetele...

"te iubesc..." ii sopti el, strangand-o in brate, iar in spatele lui soarele lucea rosu ca o amenintare...

copila il lua de mana, si , stergandu-si pe furis o lacrima care se agatase chiar acolo, in coltul buzelor, unde copilul o sarutase cu foc, tragandu-l dupa ea, ajunsera in mijlocul livezii lor, unde crescuse de cand se stiau un copac alb, ce nu avea nume, iar primavara aceasta ii crescusera flori sangerii...acum avea crengile toate apasate de greutatea fructelor mari, rotunde si rosii, de un rosu aprins...copilul muscase dintr-unul, doar o bucatica, chiar cand se trezise in dimineata asta...muscase cu pofta, cu nesat...

..copila cazu in genunchi, si ii ardeau lacrimile obrajii curati, iar un vanticel stangagi o mangaia lin pe umerii goi; buclele negre ii cadeau in dezordine pe sani...

...intr-un tarziu se ridica, il privi o singura data, si iesi din livada, departandu-se usor de lumea lor ce abia prinsese viata...copilul o urmari cu privirea pana cand parul ei negru se facu una cu verdele campiei si albastrul cerului o inghiti de tot, ca pe o parere...

...livada ingheta usor sub un alt amurg, mai rece ca niciodata, iar copilul adormi singur, cu genunghii la piept, straveziu si invinetit de un frig aprig...

miercuri, 13 mai 2009

Scaunul electric pentru EBA

....deci sunt foarte foarte prolific astazi, nush ce e cu mine...cred ca e de la ghips (nu v-am spus, stau pe bara 3 saptamani pentru o entorsa la genunchi...ce bucuros sunt!)

...anyway, subiectul acestei postari il reprezinta simpaticuta donsoara Elena Ceau...pardon Basescu, aceasta perpetua cutie cu enormitati a politicii romanesti, duduie de dorobanti, supranumita EBA (personal cred ca e o prescurtare de la Ebola...). De data asta, duduca hazlie si proasta (ah..da! sa nu ne ascundem dupa deste, miroase a ceva putred de prost in danemarca...adica in tigva domnisoarei analfabete...) ne vorbeste despre cadoul pe care mama sa i l-a pregatit unui prieten in varsta, anume...UN SCAUN ELECTRIC; da, ati citit bine, e vorba de un scaun electric, cu cod de bare si tot ce mai vreti, cu extraoptiuni (cutiuta pentru cenusa, tansformator de enspe mii de volti, cartulie de rugaciuni, o ultima tigara etc... etc...)

..adica te doare mintea...cat de proasta trebuie sa fii?!...inteleg ca este analfabeta si n-o dau comentariile literare afara din casa sa de ste de mii de euroi...dar totusi candideaza la o functie de europarlamentar...cred ca elenei basescu ar fi bine sa i se pregateasca o canapea electrica la bruxelles, ca oricum e mai proasta ca una bucata varza de bruxelles, nu de alta dar ar fi bine sa i se pajeasca si dopul de pluta pe care il are pe post de creier, poate dracu functioneaza mai bine...

Poveste urbana 2

...daca o sa afle vreodata, am sa neg...nu vreau ca fetita mea sa aiba un tata ca el; chiar nu vreau, am sa neg, nu am sa recunosc ca este a lui...am auzit ca face si trafic de carne vie...and stuff...intelegi de ce nu vreau sa am de-a face cu el?

...nu vreau o asemenea persoana in fata fetitei mele...dar l-am vrut in preajma mea, cand ma privea cu ochii lui mari si verzi de don juan grec, parul lung si negru, obrajii nerasi de zeitate umanizata...ma topeam...da..asta e adevarul, si poate...poate de aceea am pastrat fetita, copilul meu...imi iubesc copilul...

...era un artist neinteles, un cantaret care se lupta cu morile de vant, tinea piept veninului lumii, asa se plangea toata ziua, asa m-a ademenit langa el, ca un mag perfid; viata lui, mi-a pictat-o in culori sangerii de brugel, cu parintii sai devorati de ura, copilaria pe vasul acela de detinuti politici, sub biciurile marinarilor alocoolici, fortat sa spele latrinele...ce viata lipsita de lumina, plina de dezamagiri...

...asa m-a atras, el, the perfect killer, asasin al sentimentelor mele...si l-am iubit...am cazut prada noptilor acelea pe plaja, cand eram doar noi si marea, iar nisipul ni se urca pe degetele de la picioare, si luna ne spala trupurile...l-am iubit...

...intr-o zi nu mi-a mai raspuns la telefon...am sunat ca disperata...plangeam, injuram; am ajuns desculta la el la usa, am stat trei ore, bateam cu pumnii, doar ecouri stridente...intr-un tarziu a iesit, in halatul ala albastru, avea o bata de baseball in mana, m-a amenintat ca ma bate...

...apoi a plecat din tara; el, barmanul cantaret neinteles...apoi am aflat ca port copilul lui; al meu si al lui, doar al meu...

...nu ii voi spune...nu ii voi spune...

Poveste urbana

...Elena avea privirea aceea de sfinx, cand te fixa cu umerii goi si cu tigara slim in varful buzelor; avea ochii verzi, un verde spalacit amestecat cu cenusa...la 20 de ani fuma doua pachete pe zi insa nu-i stirbea cu nimic aerul de noblete cantacuzina afisata fara ostentatie...Elenei ii placea sa danseze noaptea, in gradinita din fata casei...

...Ioan, fratele Elenei, sahist international: inaintea fiecarei partide bea un pahar cu suc de morcovi amestecat cu doua oua de prepelita crude, si scotea sunete ciudate in timpul partidei pentru intimidarea adversarului; numai ca adversara lui de azi, o rusoaica cu buzele rosii, ii facea inima sa-i bata atat de puternic incat gresise copilareste doua mutari, iar urmatoarea risca sa fie fatala...in pauza, in toaleta feminina de la etajul 2, rusoaica cu buze rosii ii arata lui Ioan ca stie si alte mutari, strivita de faianta cenusie de pe perete sub presiunea crupelor tanarului sahist, innebunit de rosul acelor buze de un erotism strident...Ioan a pierdut meciul, si brat la brat cu sora sa, ce venise sa il astepte asa cum o facea de fiecare data, pasea usor, cu un zambet satisfacut pe fata...

...Elena se iubea pe ascuns cu un profesor de psihologie, Anton, un tip cu pielea mata si o barba carunta si atat de deasa incat Elenei ii provoca orgasme multiple cand profesorul si-o plimba usor pe sanii ei mici, mangaindu-i sfarcurile maro...profesorul locuia intr-o mansarda din piata romana, si Elenei ii placeau dupa-amiezile de vara cand afara ploua cu galeata si ei doi faceau dragoste printre cateva colectii de Freud si doua teze neincepute, una despre sindromul post-traumatic iar alta despre arhetipurile personalitatii infantile...

...parintii Elenei divortasera de 7 ani, mama Aurelia avand grija de copii iar tatal, un aventurier notoriu, cu o esarfa gri mereu in jurul gatului, cutreierand in prezent barurile din Buenos Aires impreuna cu o artista scapatata de variete...

...Acum, Aurelia, care trecuse binisor de 50 de ani, insa se bucura de o silueta demna de primii ani ai adolescentei, era asteptata in fata teatrului national de David, contabilul familiei, care isi luase inima in dinti si-i cumparase un buchet frumos de trandafiri roz; David, vaduv si stangaci, se indragostise de clienta sa, lucru pe care nu ezita acum sa i-l spuna, sub privirile uimite ale Aureliei; David purta un costum galben, cu camasa albastra si cravata gri, avea parul tuns foarte scurt, carunt si purta ochelari de vedere; o ceru in casatorie, cu aerul cu care ii cerea de obicei ultimele declaratii la fisc...Aurelia alese sa taca, petrecandu-si degetele printre degetele groase ale contabilului si rezemandu-si obrazul de umarul sau neclintit ca o lespede...

...Elena isi trasese ciorapii negri si ramasese asa, goala, pe marginea patului ravasit, cu tigara lunga si subtire tinuta apoape intre unghiile degetelor...avea pielea lucioasa si plina de transpiratie, iar afara ploua usor, usor...

duminică, 10 mai 2009

Regatul nostru a cazut in cenusa...

Fragment dintr-o scrisoare ingalbenita de timp, aruncata pe o alee probabila...

Liniste...liniste prea mare, tampa, ca o trecere ceremonioasa; liniste peste gandurile noastre, unde numai tu ai fost stapana, ca o printesa vulgara, plina de toane si zambete multicolore...

...off...acum regatul nostru a cazut in cenusa, ne-a ajuns timpul din urma si as vrea sa-ti mai privesc odata tampla, ca in dimineata aceea care ne-a prins pe amandoi desculti printre flori si roua proaspata, cu genunghii tai albi maturand frunzele reci, si buzele mele sarutandu-ti umerii...as vrea sa ne mai trezim odata, amandoi, doar tu si eu, asa cum am facut-o atunci, orbi si surzi, intr-o lume vexanta...tu erai tu si eu eram eu si amandoi eram atat de aproape incat pana si noptile ne erau mai scurte si pana si obrajii tai imi erau mai fierbinti su sarutarile mele...

...acum regatul nostru a cazut in cenusa, si putere sa mai scriu nu am, decat sa ravnesc la ce am avut...la primavara aceea verde, pulsatorie de prea multa iubire, la pulpele tale fierbinti cand erai prea femeie si ne rostogoleam trupurile undeva, departe, pe un covor de stele, undeva peste vise, goi si sinceri ca doua petale din aceeasi floare...stiam ca nu va dura, ca peste tot se va asterne un voal negru de uitare, insa acum, desi sunt inca viu, nu am puterea sa te uit, sa te ucid in gand, sa te arunc intr-un cotlon murdar unde nu intra nimeni, decat o raza de luna anemica...

...off...regatul nostru a cazut in cenusa, cenusa in podul palmei mele, in inima mea, si peste toate tu si vocea ta, acum te iubesc, acum stiu ca te iubesc, atunci traiam in tine, iar iubirea nu avea nici un sens decat sa ma faca trist, iar trist nu stiam sa fiu, dar tu aveai ochii glazurati si muscai usor din capsunile alea mari si rosii si se unea zeama lor cu buzele mele, mai tii minte, mai tii minte...?

...regatul nostru a cazut in cenusa...

sâmbătă, 9 mai 2009

Messi sau Ronaldo?

Noua dilema fotbalistica este care din cei doi este mai bun...Bruce Lee il bate pe Van Damme?...

...in varianta fotbalistica, Messi este mai bun decat CR7? Fara indoiala, mai multe elemente de raspuns le vom afla la finala Champions League de la Roma...pe 27 mai.

Insa pana atunci va puteti exprima parerea, iar clipul de mai jos poate va va ajuta...

Personal, il prefer pe Messi...Ronaldo este un jucator foarte bun, are o tehnica excelenta, este un jucator fizic si rapid, insa Messi miroase a altceva...a arta; cand il vad jucand, ma indragostesc, tresalta inima in mine ca atunci cand mi se umple inima de ochii unei fete frumoase; are o tehnica de vis, si in ciuda fizicului deficitar, pur si simplu poate distruge orice aparator, are o acceleratie uluitoare si niste schimbari de directie naucitoare, este si foarte constant si altruist, iubeste jocul ofensiv si iubeste fotbalul in sine, se vede pe fata lui de copil...

miercuri, 6 mai 2009

Despre femeia perfecta

Nu exista.

Suna stupid sa vorbim despre lucruri care nu exista? Sau despre oameni, sau despre idei? Ideile nu exista, nici macar ele…sunt femei abstracte pe centura timpului…

Femeia perfecta nu exista decat in imaginatia noastra, a barbatilor imperfecti…daca am putea, barbatii astia imperfecti ne-am imagina un oras imperfect populat de femei perfecte, semivirgine si bune in dragi, dornice de cordeala si fara fitze in capsor…doar cu un mare dor de…stim noi ce, nu?...si suave pana la mila, si , de ce nu?, capabile de logica masculina...

…femeia perfecta nu exista…exista in schimb o multime de substitute imperfecte, generale, insecure si reci ca gheata, guriste si panarame…toate femei, adevarate femei, futute pe bani sau pe promisiunea banilor, adepte ale shoppingului ca pasiune, ale iesirilor romantice in oras in serile tarzii de mai, pline de contradictii emotionale atat de violente incat ti se sparge capul in ele...si atunci, pe unde se strecoara perfectiunea, dorul de ea, parfumul armoniei?

…femeia perfecta este un moft, este o arta, este o plictiseala, este o strofa din novalis ; sincer m-as plictisi langa o femeie perfecta, perfect de frumoasa, perfect de iubitoare, perfect de stilata…ce inseamna perfect ? perfect de tarfa in pat…perfect este si el un cuvant-curva, cu conotatii de superficialitate ieftina…as ingheta langa o femeie perfeca, as abdica langa o femeie perfecta…


…atunci, de ce o cautam ? sau ne lasam cautati de ea ? ea este totul, pasiunea, berea din frigider, amorul din inima, din pat, partida de futut de joi seara cand e cald afara si lasam geamul deschis sa ne mangaie vantul trupurile arse de o transpiratie lucida, produs al imperfectiunii jocului erotic consumat in doi ?

…femeia este o dorinta vie, un obiect animat, ingenuu si haois; ea este sursa termenului de iubire, si iluzia dorintei de eternitate...ea striga in noi, pulseaza viul din morti si decanteaza lacrimi...


…ea nu are nici o legatura cu perfectiunea…

luni, 4 mai 2009

Starea de a iubi

prea multa graba ne ascunde starea de a iubi, intr-o lume perena, vitezomana, ascunsa

unde am plecat cu totii? mai suntem noi cu noi? ce am facut cu iubirea noastra?

cateodata ma intreb daca iubirea este o tarfa care se vinde pe lacrimi primului venit, cu afisata pudoare, dar cu ofilita disimulare? ...sau iubirea este o ruda de demult, ingropata la doi metri sub pamant, in urma unei inmormantari de familie, fatidice si reci ca un cub de gheata...

asadar, iubim? sau ne este frica? frica , nu ura , este antigonul iubirii, spaima nu dispretul este tortionarul sau...

m-ai iubit? de ce am nevoie sa stiu asta? te-am iubit? nu ma intrebi? intreaba-ma...

te rog

sâmbătă, 2 mai 2009

Frica de aventura

Femeia romanca contemporana are o frica afisata fata de aventura erotica...iti transmite cu tot dinadinsul acest lucru, pesemne pentru a nu fi confundata cu o tarfa de duzina...ea vrea o relatie serioasa...dar dinapoia acestui fard ieftin, construit doar pentru cei mai naivi dintre noi, femela romanca pregateste cel mai subtil (dar si gretos) santaj inventat vreodata...santajul sexual: ma fut cu tine, DAR...acest dar este foarte important, ar trebui sa acapareze atentia oricarui barbat dornic de o relatie anodina...

...in ciuda puseurilor ei de feminism afisat si lins din reviste gen cosmopolitan si alte asemenea felacuri, romanca contemporana stie ca, a priori, singurul lucru care o poate face atragatoare in ochii barbatului ales...este sexul, erotismul periferic si preludic, bagajul erotic vizual, disponibilitatea la pasiuni erotice neinfranate, fructul oprit...femeia este detinatoarea acestui fruct oprit si dorit, deci stie sa negocieze: si negocierea incepe cu DAR...

...si se intampla ca in societatea noastra capitalizata si decapitalizata, cu vadite accente de salbaticie economica pura, o tanara domnisoara sa-si doreasca un tanar (sau mai putin tanar) domn, cu situatie, puternic, daca se poate si educat, daca se poate si frumos...care sa ii ofere adapost, siguranta, securitate, sprijin de toate felurile si sa fie capabil sa afiseze cu stoicism si o intelegere crancen de plata a nazurilor ei feministoide...

...mai ales pe criza asta, avem de-a face cu din ce in ce mai multe feline, unele atat de disperate incat trec peste DAR si ti-o sug din prima (insa despre ele cu alta ocazie) ce ne intereseaza acum , este clasa pilduitoare a celor manipulatoare (acest cuvant se intampla ca contina un altul extrem de important pentru situatia de fata...), care isi ascut pretentiile si tin sa le exprime voalat sau cateodata caricaturant de direct, cu obida si fast putrezit...:

...primul pas: femeie afirma clar ca nu vrea aventura, ci o relatie serioasa...asta ca sa nu o inviti la tine din prima seara, ca iti strici si tie planurile si le mai strici si pe ale ei; replica geniala : "aventuri se gasesc pe toate drumurile"...va dati seama ca pentru a ajunge la o asemenea butada, domnisoara in cauza a avut cam deloc putine experiente falice, dupa calendarul sordid al propriilor denaturari erotice...

...al doilea pas: nu fii nesimtit: trebuie sa ii arati ca o respecti , ca o conduci acasa cu masina chiar daca e ora sase si faci 2 ore pana la ea, iar cu metroul ajungea in 10 minute, ca stii sa o asculti, ca esti indeajuns de indiferent ca sa nu te catalogheze drept disperat, si indeajuns de interesat ca sa nu iti puna eticheta de homosexual

...pasul trei: trebuie sa o lasi sa decida: pentru ca un exemplar ca tine, care a trecut de primii pasi, ori are o problema, ori e prea fraier, ori este ciudat, ori e urat : si ea trebuie sa decida daca te suna sau nu; daca o suni tu, ai cam belit-o (si nu de mana ei...)...

aceasta este institutionalizarea sociala a noii iubiri, asa cum este ea inteleasa de femeile majoritare ale romaniei anului 2009...

vineri, 1 mai 2009

A handful of passion

...asa as putea numi experienta din parcarea din militari...hollywwodian titlu, bun pentru productiile postbelice gen pe aripile vantului, insa "handfull" se refera la (ati ghicit) o tentativa de laba in masina, in decorul splendid al unei parcari parasite, noaptea, cand cei mici sunt deja la culcare...

....doar fata cu care eram, in tacerea ranceda din masina, imi baga limba in gura cu o preocupare obositoare chiar, creand premisele unui joc erotic plin de pasiune...musca bine tipa, si de buza de jos, si de cea de sus, cu dintii ei mici, ai fi zis dinti de lapte, zemosi si calzi...din cand in cand ii prindeam limba intre dinti si o torturam usor...mirosea frumos, avea un gust bun, usor parfumat, nu se simtea gustul acela reavan de saliva...

...evident ca mi se sculase, si blugii ma cam strangeau, era si cald, si fata ma freca intre picioare cu sarg...aveam impresia ca vrea cu tot dinadinsul sa descopere forma sexului meu, alungit spre stanga, si strangea usor cu varfurile degetelor capul penisului prin blugi...ma excita si mai rau, cred ca atunci am muscat-o violent de gat, s-a incordat de placere, scotea sunete mici, scurte, care ma excitau si mai tare...i-am directionat mana spre curea, aratandu-i ce intentionez, si mi-a desfacut panatlonii extrem de usor, cu o rapiditate innascuta, de pantera...sufla usor, din cand in cand ii luam buzele intre ale mele, ma musca incet, cu pasiune taiata...

pozitia era incomoda , insa se pricepea destul de bine...cu varful degetelor incepuse sa frece capul penisului in erectie, cu o dexteritate demna de respect, limba in gura ei, rasufla usor, era parfumata cu ceva ieftin, strident, imi doream s-o fut dar in seara aia nu era posibil..

m-am smuls cu greu din transa erotica si am lasat munca neterminata...era noapte si ne-am sarutat usor...

nu ne-am mai vazut...