marți, 19 mai 2009

Wall-e si reamintirea lucrurilor simple...


...Am vazut in sfarsit Wall-e...am ezitat, nu ma atragea ideea, film de animatie cu un robotel; nu foarte palpitant...

acum insa, dupa ce l-am vazut...nu regret; cred ca ultimul film care m-a lasat cu o asemenea banda adeziva deasupra gurii cascate a fost American Beauty...pe care l-am vazut din intamplare acum multi ani si la care m-am intors in aceeasi sala de cinema cu acelasi suras tamp si neincrezator in coltul buzelor...

...Nici dupa ce s-a terminat filmul nu stiam ce e cu mine...imi veneau franturi de film in minte, ca scena de la final cand Eve incerca sa-l faca sa-si amninteasca...unii o pot numi dulcegarie; insa nu e asta, si simt si acum asta...dansul lor in spatiu, atat de uman din partea unor robotei...vocea ei de o disperare sfasietoare, rotocoalele lor printre stele...mirosea a lucruri simple, a lucruri pe care le-am trait toti si dorim sa le traim in continuare, ca niste suckeri, ca niste...robotei; avea ceva din odiseea spatiala 2001, dar fara cortegiul mortuar de intrebari fara raspuns...


...in schimb cu planta verde a raspunsurilor adevarate, pe care noua oamenilor ni le transmit niste fiinte neinsufletite...Wall-e si Eve...e povestea noastra, a oamenilor...

...iar la mine, personal, corespunde cu inceputul a ceva...poate tot atat de neasteptat...

Un comentariu:

Wanna spunea...

Un film care exprima atat de multe, desi replicile sunt putine...
Te impresioneaza intradevar...

E bine cand astepti ceva neasteptat... :)