duminică, 17 mai 2009

Jazz si canapeaua alba...

...noaptea imi mangaie usor narile, parfum de magnolie vie, neinceputa...greierii tremura usor pe arpegiile intunericului si scarile ce dau in gradina mi se par somptuoase si laptoase...in gradina adie un vant usor, iar eu urc treptele cu nesat, purtat de o aroma, nu stiu ce este, dar o simt, este acolo, este unica, nu stiam ca o voi gasi atat de ciudat dar parca imi mangaie obrajii...si imi place...

...Ferestrele frantuzesti sunt larg deschise si dau in sala mare, cu lespezile grele, albe...intrezaresc canapeaua alba, parca ireala, si ma las atras de un sunet placut, din ce in ce mai placut, din ce in ce mai viu...jazz...notele mi se sparg cu sete pe sira spinarii, si ma las purtat de iuresul lor in mijlocul incaperii...ferestrele deschise lasa sa patrunda printre draperii un fior placut, briza de noapte, si muzica ma cheama usor, ca un indemn...

...ea este acolo, cu rochia neagra maturand usor lespedea, cu parul pe umeri, miscandu-se usor pe ritmul acela atat de uman...nu ma vede...ma apropii, stiu ca ceva din fiinta ei ma cheama, stie ca sunt acolo, ca o naluca...umerii ei sunt atat de albi, atat de calzi, atat de rotunzi si nu ma pot abtine sa nu ii mangai, cu dosul degetelor, intr-o miscare usoara, in ritmul intetit al jazz-ului...ea se intoarce incet, cu ochii inchisi si buzele ei sunt atat de calde, atat de moi, atat de vii...muzica ne mangaie pe amandoi si, inveliti in note de jazz, ne atingem trupurile intru-un dans vibrant, plutind peste lespezi si peste lume...

3 comentarii:

adriana spunea...

cafeaua e gata...povestea e scrisa...cheia e sub pres...te asteptam...dardindar: Povestea bicicletei sau lungul drum de la copilarie la maturitate (partea a 3-a)

adriana spunea...

dardindar: Povestea bicicletei sau lungul drum de la copilarie la maturitate (partea a 3-a)

Oana Emilia spunea...

Ar fi inutil sa incerc sa comentez ceva...
Doar ca...e vis.