miercuri, 25 martie 2009

Spagarii mileniului trei

Acum s-au luat si de cultura…atat cat a mai ramas din ea, ca niste hiene moarte de foame, ca niste sacali in cautare de starvuri…

….si starvurile suntem noi, striviti de o nepasare vecina cu inocenta, striviti, mestecati intre dintii galbeni ai unei indolente vulgare, de taraba, da, de taraba, aceeasi taraba pe care ar fi trebuit sa gasim cartile noastre, de la adevarul, sau de la jurnalul sau de oriunde, carti funeste, carti dezvaluind filonul mustind de spaga al romanului contemporan, sclav al impulsurilor de mahala, carti curate vandute de maini murdare, cu unghiile negre de cacat, acelasi cacat in care ne zbatem de 70 de ani...


…am crezut ca am ucis comunismul acum 20 de ani, printre salve de tanc si scuipaturi bolsevice amestecate cu sange, printre cadavre de idealisti impuscati prinsi in mrejele absurditatii, insa traim din nou “pe sub mana”; ne nastem copiii pe sub mana, mancam pe sub mana, ne tratam pe sub mana, ne angajam pe sub mana, futem pe sub mana, citim, iata, da, citim pe sub mana, sau cumparam iluzia ca citim, aveti dreptate, tot pe sub mana…aici nu e vorba de carti, cartile se gasesc, cine vrea sa citeasca “Cel mai iubit dintre pamanteni” o poate face, e publicat la 50 de edituri, se gaseste pe tarabele prafuite ale buchinistilor damboviteni, se gaseste si pe net pentru cine stie sa caute…se gasesc, atunci de ce se vand pe sub mana la chioscuri, pentru ca sunt mai ieftine si arata frumos ?, si cererea e mare? Pentru ca ne place sa ne destrabalam, sa o dam la mica ciupeala, sa furam?…

…se vand din manie, din mania spagii, din sila vanzatoarei de la taraba care iti intinde in sila volumul doi din shogun la 6 dimineata, cu scarba aceea baloasa si privirea sticloasa de spagara careia nu-i ies socotelile… si cartile, saracele, chiar nu au nici o vina, ele se dau din mana in mana, pe sub mana, ca sa fie aruncata intr-o biblioteca de carton, sa dea bine la rude, la musafiri, sa se astearna praful peste ele, dar sa rostim cu emfaza “frate, le-am luat pe sub mana…”…

…din sila aceea a vanzatoarei spagare, se naste nostalgia mitei, tentaculara si veninoasa pana la ingretosare, nostalgia cozilor la lapte de la 5 dimineata, nostalgia ca fiecare nulitate se simte importanta daca face bisnita cu carti…

…chiar, va mai amintiti cuvantul acesta, bisnita?…se facea in draci dupa revolutie, insa nu va temeti se face si azi, dar acum am evoluat, facem bisnita cu carti, ai crede ca ne aflam intr-o dictatura scabroasa de genul celei din Fahrenheit 451, unde pompierii aveau ca prima indeletnicire sa arda cartile…

As mai scrie dar chiar trebuie sa ma duc la culcare: maine la 5 ma trezesc, poate mai prind cartea…