joi, 1 aprilie 2010

Legendara batalie de pe Emirates Stadium

Traim intr-o lume in care grandiosul, miracolul, eroismul au cam apus...intr-o lume concreta si de multe prea fada in uniformitatea ei...Dar ce s-a intamplat aseara la Londra, pe Emirates Stadium, merita povestit nepotilor.
S-au infruntat doi colosi, englezii de la Arsenal si catalanii din Barcelona, doua echipe dedicate fotbalului total, ofensiv, spectaculos; Arsenal, o echipa placuta ochiului, care respira jocul de atac; Barcelona, cea mai buna echipa din lume (daca nu din istorie...).

Meciul a inceput cu cei 70000 de spectatori englezi urland la fiecare faza, constienti ca asista in direct la un thriller; si primul sfert de ora a fost un adevarat horror pentru echipa lor, Arsenal pur si simplu fiind demolata de jocul venit din alte galaxii al Barcelonei: forta ofensiva a spaniolilor a fost atat de covarsitoare, pressingul atat de naucitor, jocul de pase si tehnica individuala atat de precise incat statisticile aratau dupa 15 minute un neverosimil bilant de 12 suturi la 1 in favoarea castilienilor! pur si simplu pericolul venea de oriunde, de la sarjele inumane ale lui Messi, de la cavalcadele lui Alves, piruetele lui Ibra sau desenele lui Xavi: Arsenal a fost supusa unui greu si dureros supliciu, si numai paradele halucinante ale portarului Almunia i-a salvat pe tunari de la naufragiu;

Dar desi favoritii lor nu vedeau mingea (lucru neobisnuit pe Emirates unde de obicei Arsenal ataca si face jocul...), dinspre tribune venea mereu un urlet difuz :"Aar'snaaalllll" care iti facea parul maciuca: in ciuda evidentei si a diferentei de valoare, spectatorii nu cedau si ii faceau chiar si pe teren pe jucatori, din mijlocul infernului unde-i trimisese jocul extraterestru al adversarei, sa spere: "de profondis clamavi a te Domine..."....

Supliciul a continuat si dupa pauza, cand s-a facut in sfarsit dreptate si scorul era deja 2-0...cu echipa Barcelonei la timona si impingand deja liniile in teritoriul advers...insa Arsenal nu cedeaza...simte ca, desi aflat in fata unei forte net superioare, nu POATE sa cedeze, nu trebuie sa cedeze...hoardele de spectatori aplecati peste gradene urlau neincetat, "aaars'naall"...si miracolul se intampla...Arsenal urca incet-incet si pe final (si cu norocul unui penalty...) egaleaza...urmeaza saptamana viitoare actul II al acestei frumoase drame, de data asta pe miticul Nou Camp, acolo unde Barcelona, evident descumpanita de ghinionul de aseara (ar fi putut si trebuit sa castige cu 5-1 cel putin...), va forta accesul in semifinale...

Ne ramane insa legendara batalie a timpurilor noastre, de pe Emirates Stadium....

2 comentarii:

Septembrie spunea...

:) Nu mă pricep deloc la sportul ăsta, dar ceea ce am putut lesne să observ, este că, în comparaţie cu suporterii români, aceştia au o cu totul altă "ţinută". Nu mă uit la meciuri, dar îmi dau seama după chipul prietenului meu ( care aseară cel puţin, nu prea îl mai interesa ce se întâmplă prin casă..) dacă e ok sau nu.

black felt spunea...

Da, trebuie sa-l intelegi, a asistat la ceva special:)...