joi, 15 aprilie 2010

Eu cand vreau sa fluier, fur...

...unul din actorii premiati la berlin pentru filmul "Eu cand vreau sa fluier, fluier..." s-a (re)apucat de furat; stirea este rece si metodica, cu date exacte, prejudicii, mod de actiune, motive etc...Dar pe mine, mai mult decat stirea, m-a marcat rolul acela dement, de fugar haituit, de fiinta primara care incearca sa dea la o parte cu degetele muntii de intuneric si sa priveasca in afara, spre "altceva"; era o partitura pe care nu a jucat-o din placere, ci din memorie, memoria cartierului mizer, a promiscuitatii si a foametei...un rol ca o viata, o altfel de viata, aceea pe covorul rosu, unde a fost parasutat fara voia lui, ca gratia unui elefant intr-o sala de portelanuri...si evident ca i-a stat in gat, lui, care prefera sa fure sincer, din suflet, i-au stat in gat reflctoarele si aplauzele unei audiente meschine, care fura in fiecare zi mai mult decat el, isi fura identitatile si sufletele arvunindu-le unor imagini false de oameni de bine...

....cine fura mai mult?

2 comentarii:

Den spunea...

Romania. Punct.

Madalina spunea...

El a jucat rolul propriei lui vieti . Un om cu sufletul trist ca al sau era evident ca un film nu ii va reda ce are el nevoie