Iubirea feminina a secolului nostru are ceva algoritmic in ea, ca o ipoteza...ipotezele sunt multe, zau, insa femeia moderna e un pic disimulata in spatele conceptului propriu de iubire paterna...da, paterna...in mintea lor creste pulsatil ideea de securitate, tandrete si un amestec de altruism cu pudoare animalica, de pisica aristocrata...
....iubirea feminina este complicata ca un ghem de sentimente, fara prejudecati si fara scapare...cateodata are atata tragedie in ea, incat pare desprinsa din poemele acelea homerice, pline de arpegii eroice...nu are nimic rational, este prin excelenta ilogica, luptandu-se in fiecare zi cu cavalcada de prejudecati; femeia moderna este constienta de trupul ei, pe care il arboreaza ca pe un obiect de cult, cu multe podoabe si parfumuri, si stie sa il daruiasca ca o ofranda din templele babiloniene, celui in care crede ca isi poate consuma iubirea aceea ilogica si pur sentimentala...ca sa ajunga la ea, orice barbat trebuie sa respecte insa algoritmul de initiere, de multe ori abscons si complicat, fara de care femeia isi intoarce privirea si ingroapa trecutul intr-o tacere fara regrete...e pretul pe care ea insasi il plateste fuziunii de sentimente si lacrimi care o asteapta dupa acceptarea partenerului, si ea il plateste dezinvolt, cu aceeasi seninatate cu care cutreiera magazinele in cautarea bluzitei potrivite...
...nu are rost sa filozofam...iubirea este un concept pur feminin...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu