Geiger 2010 - despre puterea de a te ridica si a merge mai departe

...pare un cliseu ieftin...insa maratonul Mountain Bike 2010 chiar asta a fost...o lupta dusa la extrem, o incrancenare surda cu zecile de kilometri si diferentele de nivel, cu pantele si coborarile prin ceata, cu bolovanii si noroiul pana la genunchi...cu tentatia de a abandona...

...nu am abandonat, am terminat traseul in multe ore, insa a meritat; la sfarsit, consumat de duritatea muntelui, eram mai fericit...in astfel de momente, cand te invingi pe tine insuti, esti mai fericit...si o simti, in fiecare muschi incordat...
PS: fotografia este facuta pe drumul ce urca spre Paltinis, intr-o frumoasa zi de vara, cea anterioara concursului, chiar inainte sa ploua si astfel sa transforme traseul intr-un obstacol si mai feroce, si mai avantat...

...recunosc ca inca nu am antrenamentul necesar pentru a urca pe bicicleta pantele...cea spre magura am facut-o cu push bike, la o viteza medie de 4 km/h; asta inseamna ca am pierdut 3 ore numai acolo...insa nu ma plang, am avut timp sa admir peisajul si sa simt mirosul rece al cojilor de brazi in nari...mai sus, in golul alpin am aflat ce inseamna linistea absoluta si ce inseamna doua pante consecutive cu inclinatii foarte mari...in varf, prin smocurile aride de ceata unsuroasa, mi-am lasat bicicleta sa se odihneasca si am terminat ultima provizie de energizant....urma coborarea...
....si coborarea a fost mai grea decat urcarea, macar in prima ei parte, unde am si cazut, cu bicla peste mine...plus alte multe dezechilibrari....au fost si portiuni unde am zburat, cu adrenalina la maxim si ridicat in sa, pe poteci inguste dar prietenoase, cu vantul sfichiunidu-mi pe obraz...altele, pline de gropi, mi-au testat rabdarea si forta fizica, acolo carand efectiv bicicleta in spinare...
...mai spre vale, aproape de finish, m-am revazut cu noroaiele...balti umplute cu plastilina, unde rotile scanceau torturate, su tricepsii mei tremurau...altele umplute cu apa putreda, in care am si plonjat la un moment dat, in urma unei manevre gresite....apoi camp deschis cu smarcuri, si o perdea de ceata, unde o colega incepea sa se piarda...am strigat dupa ea si am reusit sa o intorc...
...pe drum am ajuns si la un parau, rece, atat de rece ca imi taia gleznele cu cutitase...am spalat bicicleta cat am putut, sub torentele repezi...
...finish-ul a fost o eliberare...dupa 8 ore de chin frumos...