luni, 24 mai 2010

Feed my violence

...ce am devenit??...uita-te la mine!...eu te-am ucis cu iubirea mea, ca un pumnal incins...ce am devenit, odata cu moartea ta?...acum sunt sange din sangele tau si viata din viata ta, frumoasa mea...nu trebuia sa mori?...mi-ai soptit ca in spatele zidului de cinism ascund un vezuviu de lava fierbinte, de iubire fierbinte, si sa te las sa ajungi acolo, printre stancile fierbinti ale sufletului meu, care avea sa bata metodic spre tine, ca un far decrepit plin cu intelesuri...sa te las sa orbecai, sa te scalzi in mine, sa ma gasesti, sa ma eliberezi...ti-a fost frica sa nu te las, sa nu te ascund in spatele meu ca un las...
...si eu care credeam ca te pot cunoaste...ca imi detii eliberarea din stihiile reci ale sufletului ascuns in orbitele moarte ale spatiului...ca ma vei rascoli si voi arde cu viata noua...tu...frumoasa mea...cheia, raspunsul la absurdul multului, mult prea multului univers atat de generos incat se crede infinit...si tu ce mi-ai dat in schimb?...un sarut?...tu nu ai intelesa ca buzele tale erau reci ca lespedea pe care o calc in picioare...ca viata fugise din tine?...crezi ca eu aveam nevoie de pansamentul iubirii tale?...eu am nevoie de zbor, de aripi, de pumnul acela care sparge poarte timpului!!!...si tu ma strangi in brate?...ma implori sa rascolesti lava din mine?...uite sangele tau, e rosu si inchegat, unde e lava!!!??..unde e, doar moarte, moarte , moarte pe buzele mele...

3 comentarii:

Anna spunea...

Off...

Filotas spunea...

de ce oftezi?...scurteaza viata:)

Anna spunea...

Asa aud eu violenta ta, oftand.