....deci sunt foarte foarte prolific astazi, nush ce e cu mine...cred ca e de la ghips (nu v-am spus, stau pe bara 3 saptamani pentru o entorsa la genunchi...ce bucuros sunt!)
...anyway, subiectul acestei postari il reprezinta simpaticuta donsoara Elena Ceau...pardon Basescu, aceasta perpetua cutie cu enormitati a politicii romanesti, duduie de dorobanti, supranumita EBA (personal cred ca e o prescurtare de la Ebola...). De data asta, duduca hazlie si proasta (ah..da! sa nu ne ascundem dupa deste, miroase a ceva putred de prost in danemarca...adica in tigva domnisoarei analfabete...) ne vorbeste despre cadoul pe care mama sa i l-a pregatit unui prieten in varsta, anume...UN SCAUN ELECTRIC; da, ati citit bine, e vorba de un scaun electric, cu cod de bare si tot ce mai vreti, cu extraoptiuni (cutiuta pentru cenusa, tansformator de enspe mii de volti, cartulie de rugaciuni, o ultima tigara etc... etc...)
..adica te doare mintea...cat de proasta trebuie sa fii?!...inteleg ca este analfabeta si n-o dau comentariile literare afara din casa sa de ste de mii de euroi...dar totusi candideaza la o functie de europarlamentar...cred ca elenei basescu ar fi bine sa i se pregateasca o canapea electrica la bruxelles, ca oricum e mai proasta ca una bucata varza de bruxelles, nu de alta dar ar fi bine sa i se pajeasca si dopul de pluta pe care il are pe post de creier, poate dracu functioneaza mai bine...
miercuri, 13 mai 2009
Poveste urbana 2
...daca o sa afle vreodata, am sa neg...nu vreau ca fetita mea sa aiba un tata ca el; chiar nu vreau, am sa neg, nu am sa recunosc ca este a lui...am auzit ca face si trafic de carne vie...and stuff...intelegi de ce nu vreau sa am de-a face cu el?
...nu vreau o asemenea persoana in fata fetitei mele...dar l-am vrut in preajma mea, cand ma privea cu ochii lui mari si verzi de don juan grec, parul lung si negru, obrajii nerasi de zeitate umanizata...ma topeam...da..asta e adevarul, si poate...poate de aceea am pastrat fetita, copilul meu...imi iubesc copilul...
...era un artist neinteles, un cantaret care se lupta cu morile de vant, tinea piept veninului lumii, asa se plangea toata ziua, asa m-a ademenit langa el, ca un mag perfid; viata lui, mi-a pictat-o in culori sangerii de brugel, cu parintii sai devorati de ura, copilaria pe vasul acela de detinuti politici, sub biciurile marinarilor alocoolici, fortat sa spele latrinele...ce viata lipsita de lumina, plina de dezamagiri...
...asa m-a atras, el, the perfect killer, asasin al sentimentelor mele...si l-am iubit...am cazut prada noptilor acelea pe plaja, cand eram doar noi si marea, iar nisipul ni se urca pe degetele de la picioare, si luna ne spala trupurile...l-am iubit...
...intr-o zi nu mi-a mai raspuns la telefon...am sunat ca disperata...plangeam, injuram; am ajuns desculta la el la usa, am stat trei ore, bateam cu pumnii, doar ecouri stridente...intr-un tarziu a iesit, in halatul ala albastru, avea o bata de baseball in mana, m-a amenintat ca ma bate...
...apoi a plecat din tara; el, barmanul cantaret neinteles...apoi am aflat ca port copilul lui; al meu si al lui, doar al meu...
...nu ii voi spune...nu ii voi spune...
...nu vreau o asemenea persoana in fata fetitei mele...dar l-am vrut in preajma mea, cand ma privea cu ochii lui mari si verzi de don juan grec, parul lung si negru, obrajii nerasi de zeitate umanizata...ma topeam...da..asta e adevarul, si poate...poate de aceea am pastrat fetita, copilul meu...imi iubesc copilul...
...era un artist neinteles, un cantaret care se lupta cu morile de vant, tinea piept veninului lumii, asa se plangea toata ziua, asa m-a ademenit langa el, ca un mag perfid; viata lui, mi-a pictat-o in culori sangerii de brugel, cu parintii sai devorati de ura, copilaria pe vasul acela de detinuti politici, sub biciurile marinarilor alocoolici, fortat sa spele latrinele...ce viata lipsita de lumina, plina de dezamagiri...
...asa m-a atras, el, the perfect killer, asasin al sentimentelor mele...si l-am iubit...am cazut prada noptilor acelea pe plaja, cand eram doar noi si marea, iar nisipul ni se urca pe degetele de la picioare, si luna ne spala trupurile...l-am iubit...
...intr-o zi nu mi-a mai raspuns la telefon...am sunat ca disperata...plangeam, injuram; am ajuns desculta la el la usa, am stat trei ore, bateam cu pumnii, doar ecouri stridente...intr-un tarziu a iesit, in halatul ala albastru, avea o bata de baseball in mana, m-a amenintat ca ma bate...
...apoi a plecat din tara; el, barmanul cantaret neinteles...apoi am aflat ca port copilul lui; al meu si al lui, doar al meu...
...nu ii voi spune...nu ii voi spune...
Poveste urbana
...Elena avea privirea aceea de sfinx, cand te fixa cu umerii goi si cu tigara slim in varful buzelor; avea ochii verzi, un verde spalacit amestecat cu cenusa...la 20 de ani fuma doua pachete pe zi insa nu-i stirbea cu nimic aerul de noblete cantacuzina afisata fara ostentatie...Elenei ii placea sa danseze noaptea, in gradinita din fata casei...
...Ioan, fratele Elenei, sahist international: inaintea fiecarei partide bea un pahar cu suc de morcovi amestecat cu doua oua de prepelita crude, si scotea sunete ciudate in timpul partidei pentru intimidarea adversarului; numai ca adversara lui de azi, o rusoaica cu buzele rosii, ii facea inima sa-i bata atat de puternic incat gresise copilareste doua mutari, iar urmatoarea risca sa fie fatala...in pauza, in toaleta feminina de la etajul 2, rusoaica cu buze rosii ii arata lui Ioan ca stie si alte mutari, strivita de faianta cenusie de pe perete sub presiunea crupelor tanarului sahist, innebunit de rosul acelor buze de un erotism strident...Ioan a pierdut meciul, si brat la brat cu sora sa, ce venise sa il astepte asa cum o facea de fiecare data, pasea usor, cu un zambet satisfacut pe fata...
...Elena se iubea pe ascuns cu un profesor de psihologie, Anton, un tip cu pielea mata si o barba carunta si atat de deasa incat Elenei ii provoca orgasme multiple cand profesorul si-o plimba usor pe sanii ei mici, mangaindu-i sfarcurile maro...profesorul locuia intr-o mansarda din piata romana, si Elenei ii placeau dupa-amiezile de vara cand afara ploua cu galeata si ei doi faceau dragoste printre cateva colectii de Freud si doua teze neincepute, una despre sindromul post-traumatic iar alta despre arhetipurile personalitatii infantile...
...parintii Elenei divortasera de 7 ani, mama Aurelia avand grija de copii iar tatal, un aventurier notoriu, cu o esarfa gri mereu in jurul gatului, cutreierand in prezent barurile din Buenos Aires impreuna cu o artista scapatata de variete...
...Acum, Aurelia, care trecuse binisor de 50 de ani, insa se bucura de o silueta demna de primii ani ai adolescentei, era asteptata in fata teatrului national de David, contabilul familiei, care isi luase inima in dinti si-i cumparase un buchet frumos de trandafiri roz; David, vaduv si stangaci, se indragostise de clienta sa, lucru pe care nu ezita acum sa i-l spuna, sub privirile uimite ale Aureliei; David purta un costum galben, cu camasa albastra si cravata gri, avea parul tuns foarte scurt, carunt si purta ochelari de vedere; o ceru in casatorie, cu aerul cu care ii cerea de obicei ultimele declaratii la fisc...Aurelia alese sa taca, petrecandu-si degetele printre degetele groase ale contabilului si rezemandu-si obrazul de umarul sau neclintit ca o lespede...
...Elena isi trasese ciorapii negri si ramasese asa, goala, pe marginea patului ravasit, cu tigara lunga si subtire tinuta apoape intre unghiile degetelor...avea pielea lucioasa si plina de transpiratie, iar afara ploua usor, usor...
...Ioan, fratele Elenei, sahist international: inaintea fiecarei partide bea un pahar cu suc de morcovi amestecat cu doua oua de prepelita crude, si scotea sunete ciudate in timpul partidei pentru intimidarea adversarului; numai ca adversara lui de azi, o rusoaica cu buzele rosii, ii facea inima sa-i bata atat de puternic incat gresise copilareste doua mutari, iar urmatoarea risca sa fie fatala...in pauza, in toaleta feminina de la etajul 2, rusoaica cu buze rosii ii arata lui Ioan ca stie si alte mutari, strivita de faianta cenusie de pe perete sub presiunea crupelor tanarului sahist, innebunit de rosul acelor buze de un erotism strident...Ioan a pierdut meciul, si brat la brat cu sora sa, ce venise sa il astepte asa cum o facea de fiecare data, pasea usor, cu un zambet satisfacut pe fata...
...Elena se iubea pe ascuns cu un profesor de psihologie, Anton, un tip cu pielea mata si o barba carunta si atat de deasa incat Elenei ii provoca orgasme multiple cand profesorul si-o plimba usor pe sanii ei mici, mangaindu-i sfarcurile maro...profesorul locuia intr-o mansarda din piata romana, si Elenei ii placeau dupa-amiezile de vara cand afara ploua cu galeata si ei doi faceau dragoste printre cateva colectii de Freud si doua teze neincepute, una despre sindromul post-traumatic iar alta despre arhetipurile personalitatii infantile...
...parintii Elenei divortasera de 7 ani, mama Aurelia avand grija de copii iar tatal, un aventurier notoriu, cu o esarfa gri mereu in jurul gatului, cutreierand in prezent barurile din Buenos Aires impreuna cu o artista scapatata de variete...
...Acum, Aurelia, care trecuse binisor de 50 de ani, insa se bucura de o silueta demna de primii ani ai adolescentei, era asteptata in fata teatrului national de David, contabilul familiei, care isi luase inima in dinti si-i cumparase un buchet frumos de trandafiri roz; David, vaduv si stangaci, se indragostise de clienta sa, lucru pe care nu ezita acum sa i-l spuna, sub privirile uimite ale Aureliei; David purta un costum galben, cu camasa albastra si cravata gri, avea parul tuns foarte scurt, carunt si purta ochelari de vedere; o ceru in casatorie, cu aerul cu care ii cerea de obicei ultimele declaratii la fisc...Aurelia alese sa taca, petrecandu-si degetele printre degetele groase ale contabilului si rezemandu-si obrazul de umarul sau neclintit ca o lespede...
...Elena isi trasese ciorapii negri si ramasese asa, goala, pe marginea patului ravasit, cu tigara lunga si subtire tinuta apoape intre unghiile degetelor...avea pielea lucioasa si plina de transpiratie, iar afara ploua usor, usor...
duminică, 10 mai 2009
Regatul nostru a cazut in cenusa...
Fragment dintr-o scrisoare ingalbenita de timp, aruncata pe o alee probabila...
Liniste...liniste prea mare, tampa, ca o trecere ceremonioasa; liniste peste gandurile noastre, unde numai tu ai fost stapana, ca o printesa vulgara, plina de toane si zambete multicolore...
...off...acum regatul nostru a cazut in cenusa, ne-a ajuns timpul din urma si as vrea sa-ti mai privesc odata tampla, ca in dimineata aceea care ne-a prins pe amandoi desculti printre flori si roua proaspata, cu genunghii tai albi maturand frunzele reci, si buzele mele sarutandu-ti umerii...as vrea sa ne mai trezim odata, amandoi, doar tu si eu, asa cum am facut-o atunci, orbi si surzi, intr-o lume vexanta...tu erai tu si eu eram eu si amandoi eram atat de aproape incat pana si noptile ne erau mai scurte si pana si obrajii tai imi erau mai fierbinti su sarutarile mele...
...acum regatul nostru a cazut in cenusa, si putere sa mai scriu nu am, decat sa ravnesc la ce am avut...la primavara aceea verde, pulsatorie de prea multa iubire, la pulpele tale fierbinti cand erai prea femeie si ne rostogoleam trupurile undeva, departe, pe un covor de stele, undeva peste vise, goi si sinceri ca doua petale din aceeasi floare...stiam ca nu va dura, ca peste tot se va asterne un voal negru de uitare, insa acum, desi sunt inca viu, nu am puterea sa te uit, sa te ucid in gand, sa te arunc intr-un cotlon murdar unde nu intra nimeni, decat o raza de luna anemica...
...off...regatul nostru a cazut in cenusa, cenusa in podul palmei mele, in inima mea, si peste toate tu si vocea ta, acum te iubesc, acum stiu ca te iubesc, atunci traiam in tine, iar iubirea nu avea nici un sens decat sa ma faca trist, iar trist nu stiam sa fiu, dar tu aveai ochii glazurati si muscai usor din capsunile alea mari si rosii si se unea zeama lor cu buzele mele, mai tii minte, mai tii minte...?
...regatul nostru a cazut in cenusa...
Liniste...liniste prea mare, tampa, ca o trecere ceremonioasa; liniste peste gandurile noastre, unde numai tu ai fost stapana, ca o printesa vulgara, plina de toane si zambete multicolore...
...off...acum regatul nostru a cazut in cenusa, ne-a ajuns timpul din urma si as vrea sa-ti mai privesc odata tampla, ca in dimineata aceea care ne-a prins pe amandoi desculti printre flori si roua proaspata, cu genunghii tai albi maturand frunzele reci, si buzele mele sarutandu-ti umerii...as vrea sa ne mai trezim odata, amandoi, doar tu si eu, asa cum am facut-o atunci, orbi si surzi, intr-o lume vexanta...tu erai tu si eu eram eu si amandoi eram atat de aproape incat pana si noptile ne erau mai scurte si pana si obrajii tai imi erau mai fierbinti su sarutarile mele...
...acum regatul nostru a cazut in cenusa, si putere sa mai scriu nu am, decat sa ravnesc la ce am avut...la primavara aceea verde, pulsatorie de prea multa iubire, la pulpele tale fierbinti cand erai prea femeie si ne rostogoleam trupurile undeva, departe, pe un covor de stele, undeva peste vise, goi si sinceri ca doua petale din aceeasi floare...stiam ca nu va dura, ca peste tot se va asterne un voal negru de uitare, insa acum, desi sunt inca viu, nu am puterea sa te uit, sa te ucid in gand, sa te arunc intr-un cotlon murdar unde nu intra nimeni, decat o raza de luna anemica...
...off...regatul nostru a cazut in cenusa, cenusa in podul palmei mele, in inima mea, si peste toate tu si vocea ta, acum te iubesc, acum stiu ca te iubesc, atunci traiam in tine, iar iubirea nu avea nici un sens decat sa ma faca trist, iar trist nu stiam sa fiu, dar tu aveai ochii glazurati si muscai usor din capsunile alea mari si rosii si se unea zeama lor cu buzele mele, mai tii minte, mai tii minte...?
...regatul nostru a cazut in cenusa...
sâmbătă, 9 mai 2009
Messi sau Ronaldo?
Noua dilema fotbalistica este care din cei doi este mai bun...Bruce Lee il bate pe Van Damme?...
...in varianta fotbalistica, Messi este mai bun decat CR7? Fara indoiala, mai multe elemente de raspuns le vom afla la finala Champions League de la Roma...pe 27 mai.
Insa pana atunci va puteti exprima parerea, iar clipul de mai jos poate va va ajuta...
Personal, il prefer pe Messi...Ronaldo este un jucator foarte bun, are o tehnica excelenta, este un jucator fizic si rapid, insa Messi miroase a altceva...a arta; cand il vad jucand, ma indragostesc, tresalta inima in mine ca atunci cand mi se umple inima de ochii unei fete frumoase; are o tehnica de vis, si in ciuda fizicului deficitar, pur si simplu poate distruge orice aparator, are o acceleratie uluitoare si niste schimbari de directie naucitoare, este si foarte constant si altruist, iubeste jocul ofensiv si iubeste fotbalul in sine, se vede pe fata lui de copil...
...in varianta fotbalistica, Messi este mai bun decat CR7? Fara indoiala, mai multe elemente de raspuns le vom afla la finala Champions League de la Roma...pe 27 mai.
Insa pana atunci va puteti exprima parerea, iar clipul de mai jos poate va va ajuta...
Personal, il prefer pe Messi...Ronaldo este un jucator foarte bun, are o tehnica excelenta, este un jucator fizic si rapid, insa Messi miroase a altceva...a arta; cand il vad jucand, ma indragostesc, tresalta inima in mine ca atunci cand mi se umple inima de ochii unei fete frumoase; are o tehnica de vis, si in ciuda fizicului deficitar, pur si simplu poate distruge orice aparator, are o acceleratie uluitoare si niste schimbari de directie naucitoare, este si foarte constant si altruist, iubeste jocul ofensiv si iubeste fotbalul in sine, se vede pe fata lui de copil...
miercuri, 6 mai 2009
Despre femeia perfecta
Nu exista.
Suna stupid sa vorbim despre lucruri care nu exista? Sau despre oameni, sau despre idei? Ideile nu exista, nici macar ele…sunt femei abstracte pe centura timpului…
Femeia perfecta nu exista decat in imaginatia noastra, a barbatilor imperfecti…daca am putea, barbatii astia imperfecti ne-am imagina un oras imperfect populat de femei perfecte, semivirgine si bune in dragi, dornice de cordeala si fara fitze in capsor…doar cu un mare dor de…stim noi ce, nu?...si suave pana la mila, si , de ce nu?, capabile de logica masculina...
…femeia perfecta nu exista…exista in schimb o multime de substitute imperfecte, generale, insecure si reci ca gheata, guriste si panarame…toate femei, adevarate femei, futute pe bani sau pe promisiunea banilor, adepte ale shoppingului ca pasiune, ale iesirilor romantice in oras in serile tarzii de mai, pline de contradictii emotionale atat de violente incat ti se sparge capul in ele...si atunci, pe unde se strecoara perfectiunea, dorul de ea, parfumul armoniei?
…femeia perfecta este un moft, este o arta, este o plictiseala, este o strofa din novalis ; sincer m-as plictisi langa o femeie perfecta, perfect de frumoasa, perfect de iubitoare, perfect de stilata…ce inseamna perfect ? perfect de tarfa in pat…perfect este si el un cuvant-curva, cu conotatii de superficialitate ieftina…as ingheta langa o femeie perfeca, as abdica langa o femeie perfecta…
…atunci, de ce o cautam ? sau ne lasam cautati de ea ? ea este totul, pasiunea, berea din frigider, amorul din inima, din pat, partida de futut de joi seara cand e cald afara si lasam geamul deschis sa ne mangaie vantul trupurile arse de o transpiratie lucida, produs al imperfectiunii jocului erotic consumat in doi ?
…femeia este o dorinta vie, un obiect animat, ingenuu si haois; ea este sursa termenului de iubire, si iluzia dorintei de eternitate...ea striga in noi, pulseaza viul din morti si decanteaza lacrimi...
…ea nu are nici o legatura cu perfectiunea…
Suna stupid sa vorbim despre lucruri care nu exista? Sau despre oameni, sau despre idei? Ideile nu exista, nici macar ele…sunt femei abstracte pe centura timpului…
Femeia perfecta nu exista decat in imaginatia noastra, a barbatilor imperfecti…daca am putea, barbatii astia imperfecti ne-am imagina un oras imperfect populat de femei perfecte, semivirgine si bune in dragi, dornice de cordeala si fara fitze in capsor…doar cu un mare dor de…stim noi ce, nu?...si suave pana la mila, si , de ce nu?, capabile de logica masculina...
…femeia perfecta nu exista…exista in schimb o multime de substitute imperfecte, generale, insecure si reci ca gheata, guriste si panarame…toate femei, adevarate femei, futute pe bani sau pe promisiunea banilor, adepte ale shoppingului ca pasiune, ale iesirilor romantice in oras in serile tarzii de mai, pline de contradictii emotionale atat de violente incat ti se sparge capul in ele...si atunci, pe unde se strecoara perfectiunea, dorul de ea, parfumul armoniei?
…femeia perfecta este un moft, este o arta, este o plictiseala, este o strofa din novalis ; sincer m-as plictisi langa o femeie perfecta, perfect de frumoasa, perfect de iubitoare, perfect de stilata…ce inseamna perfect ? perfect de tarfa in pat…perfect este si el un cuvant-curva, cu conotatii de superficialitate ieftina…as ingheta langa o femeie perfeca, as abdica langa o femeie perfecta…
…atunci, de ce o cautam ? sau ne lasam cautati de ea ? ea este totul, pasiunea, berea din frigider, amorul din inima, din pat, partida de futut de joi seara cand e cald afara si lasam geamul deschis sa ne mangaie vantul trupurile arse de o transpiratie lucida, produs al imperfectiunii jocului erotic consumat in doi ?
…femeia este o dorinta vie, un obiect animat, ingenuu si haois; ea este sursa termenului de iubire, si iluzia dorintei de eternitate...ea striga in noi, pulseaza viul din morti si decanteaza lacrimi...
…ea nu are nici o legatura cu perfectiunea…
luni, 4 mai 2009
Starea de a iubi
prea multa graba ne ascunde starea de a iubi, intr-o lume perena, vitezomana, ascunsa
unde am plecat cu totii? mai suntem noi cu noi? ce am facut cu iubirea noastra?
cateodata ma intreb daca iubirea este o tarfa care se vinde pe lacrimi primului venit, cu afisata pudoare, dar cu ofilita disimulare? ...sau iubirea este o ruda de demult, ingropata la doi metri sub pamant, in urma unei inmormantari de familie, fatidice si reci ca un cub de gheata...
asadar, iubim? sau ne este frica? frica , nu ura , este antigonul iubirii, spaima nu dispretul este tortionarul sau...
m-ai iubit? de ce am nevoie sa stiu asta? te-am iubit? nu ma intrebi? intreaba-ma...
te rog
unde am plecat cu totii? mai suntem noi cu noi? ce am facut cu iubirea noastra?
cateodata ma intreb daca iubirea este o tarfa care se vinde pe lacrimi primului venit, cu afisata pudoare, dar cu ofilita disimulare? ...sau iubirea este o ruda de demult, ingropata la doi metri sub pamant, in urma unei inmormantari de familie, fatidice si reci ca un cub de gheata...
asadar, iubim? sau ne este frica? frica , nu ura , este antigonul iubirii, spaima nu dispretul este tortionarul sau...
m-ai iubit? de ce am nevoie sa stiu asta? te-am iubit? nu ma intrebi? intreaba-ma...
te rog
sâmbătă, 2 mai 2009
Frica de aventura
Femeia romanca contemporana are o frica afisata fata de aventura erotica...iti transmite cu tot dinadinsul acest lucru, pesemne pentru a nu fi confundata cu o tarfa de duzina...ea vrea o relatie serioasa...dar dinapoia acestui fard ieftin, construit doar pentru cei mai naivi dintre noi, femela romanca pregateste cel mai subtil (dar si gretos) santaj inventat vreodata...santajul sexual: ma fut cu tine, DAR...acest dar este foarte important, ar trebui sa acapareze atentia oricarui barbat dornic de o relatie anodina...
...in ciuda puseurilor ei de feminism afisat si lins din reviste gen cosmopolitan si alte asemenea felacuri, romanca contemporana stie ca, a priori, singurul lucru care o poate face atragatoare in ochii barbatului ales...este sexul, erotismul periferic si preludic, bagajul erotic vizual, disponibilitatea la pasiuni erotice neinfranate, fructul oprit...femeia este detinatoarea acestui fruct oprit si dorit, deci stie sa negocieze: si negocierea incepe cu DAR...
...si se intampla ca in societatea noastra capitalizata si decapitalizata, cu vadite accente de salbaticie economica pura, o tanara domnisoara sa-si doreasca un tanar (sau mai putin tanar) domn, cu situatie, puternic, daca se poate si educat, daca se poate si frumos...care sa ii ofere adapost, siguranta, securitate, sprijin de toate felurile si sa fie capabil sa afiseze cu stoicism si o intelegere crancen de plata a nazurilor ei feministoide...
...mai ales pe criza asta, avem de-a face cu din ce in ce mai multe feline, unele atat de disperate incat trec peste DAR si ti-o sug din prima (insa despre ele cu alta ocazie) ce ne intereseaza acum , este clasa pilduitoare a celor manipulatoare (acest cuvant se intampla ca contina un altul extrem de important pentru situatia de fata...), care isi ascut pretentiile si tin sa le exprime voalat sau cateodata caricaturant de direct, cu obida si fast putrezit...:
...primul pas: femeie afirma clar ca nu vrea aventura, ci o relatie serioasa...asta ca sa nu o inviti la tine din prima seara, ca iti strici si tie planurile si le mai strici si pe ale ei; replica geniala : "aventuri se gasesc pe toate drumurile"...va dati seama ca pentru a ajunge la o asemenea butada, domnisoara in cauza a avut cam deloc putine experiente falice, dupa calendarul sordid al propriilor denaturari erotice...
...al doilea pas: nu fii nesimtit: trebuie sa ii arati ca o respecti , ca o conduci acasa cu masina chiar daca e ora sase si faci 2 ore pana la ea, iar cu metroul ajungea in 10 minute, ca stii sa o asculti, ca esti indeajuns de indiferent ca sa nu te catalogheze drept disperat, si indeajuns de interesat ca sa nu iti puna eticheta de homosexual
...pasul trei: trebuie sa o lasi sa decida: pentru ca un exemplar ca tine, care a trecut de primii pasi, ori are o problema, ori e prea fraier, ori este ciudat, ori e urat : si ea trebuie sa decida daca te suna sau nu; daca o suni tu, ai cam belit-o (si nu de mana ei...)...
aceasta este institutionalizarea sociala a noii iubiri, asa cum este ea inteleasa de femeile majoritare ale romaniei anului 2009...
...in ciuda puseurilor ei de feminism afisat si lins din reviste gen cosmopolitan si alte asemenea felacuri, romanca contemporana stie ca, a priori, singurul lucru care o poate face atragatoare in ochii barbatului ales...este sexul, erotismul periferic si preludic, bagajul erotic vizual, disponibilitatea la pasiuni erotice neinfranate, fructul oprit...femeia este detinatoarea acestui fruct oprit si dorit, deci stie sa negocieze: si negocierea incepe cu DAR...
...si se intampla ca in societatea noastra capitalizata si decapitalizata, cu vadite accente de salbaticie economica pura, o tanara domnisoara sa-si doreasca un tanar (sau mai putin tanar) domn, cu situatie, puternic, daca se poate si educat, daca se poate si frumos...care sa ii ofere adapost, siguranta, securitate, sprijin de toate felurile si sa fie capabil sa afiseze cu stoicism si o intelegere crancen de plata a nazurilor ei feministoide...
...mai ales pe criza asta, avem de-a face cu din ce in ce mai multe feline, unele atat de disperate incat trec peste DAR si ti-o sug din prima (insa despre ele cu alta ocazie) ce ne intereseaza acum , este clasa pilduitoare a celor manipulatoare (acest cuvant se intampla ca contina un altul extrem de important pentru situatia de fata...), care isi ascut pretentiile si tin sa le exprime voalat sau cateodata caricaturant de direct, cu obida si fast putrezit...:
...primul pas: femeie afirma clar ca nu vrea aventura, ci o relatie serioasa...asta ca sa nu o inviti la tine din prima seara, ca iti strici si tie planurile si le mai strici si pe ale ei; replica geniala : "aventuri se gasesc pe toate drumurile"...va dati seama ca pentru a ajunge la o asemenea butada, domnisoara in cauza a avut cam deloc putine experiente falice, dupa calendarul sordid al propriilor denaturari erotice...
...al doilea pas: nu fii nesimtit: trebuie sa ii arati ca o respecti , ca o conduci acasa cu masina chiar daca e ora sase si faci 2 ore pana la ea, iar cu metroul ajungea in 10 minute, ca stii sa o asculti, ca esti indeajuns de indiferent ca sa nu te catalogheze drept disperat, si indeajuns de interesat ca sa nu iti puna eticheta de homosexual
...pasul trei: trebuie sa o lasi sa decida: pentru ca un exemplar ca tine, care a trecut de primii pasi, ori are o problema, ori e prea fraier, ori este ciudat, ori e urat : si ea trebuie sa decida daca te suna sau nu; daca o suni tu, ai cam belit-o (si nu de mana ei...)...
aceasta este institutionalizarea sociala a noii iubiri, asa cum este ea inteleasa de femeile majoritare ale romaniei anului 2009...
vineri, 1 mai 2009
A handful of passion
...asa as putea numi experienta din parcarea din militari...hollywwodian titlu, bun pentru productiile postbelice gen pe aripile vantului, insa "handfull" se refera la (ati ghicit) o tentativa de laba in masina, in decorul splendid al unei parcari parasite, noaptea, cand cei mici sunt deja la culcare...
....doar fata cu care eram, in tacerea ranceda din masina, imi baga limba in gura cu o preocupare obositoare chiar, creand premisele unui joc erotic plin de pasiune...musca bine tipa, si de buza de jos, si de cea de sus, cu dintii ei mici, ai fi zis dinti de lapte, zemosi si calzi...din cand in cand ii prindeam limba intre dinti si o torturam usor...mirosea frumos, avea un gust bun, usor parfumat, nu se simtea gustul acela reavan de saliva...
...evident ca mi se sculase, si blugii ma cam strangeau, era si cald, si fata ma freca intre picioare cu sarg...aveam impresia ca vrea cu tot dinadinsul sa descopere forma sexului meu, alungit spre stanga, si strangea usor cu varfurile degetelor capul penisului prin blugi...ma excita si mai rau, cred ca atunci am muscat-o violent de gat, s-a incordat de placere, scotea sunete mici, scurte, care ma excitau si mai tare...i-am directionat mana spre curea, aratandu-i ce intentionez, si mi-a desfacut panatlonii extrem de usor, cu o rapiditate innascuta, de pantera...sufla usor, din cand in cand ii luam buzele intre ale mele, ma musca incet, cu pasiune taiata...
pozitia era incomoda , insa se pricepea destul de bine...cu varful degetelor incepuse sa frece capul penisului in erectie, cu o dexteritate demna de respect, limba in gura ei, rasufla usor, era parfumata cu ceva ieftin, strident, imi doream s-o fut dar in seara aia nu era posibil..
m-am smuls cu greu din transa erotica si am lasat munca neterminata...era noapte si ne-am sarutat usor...
nu ne-am mai vazut...
....doar fata cu care eram, in tacerea ranceda din masina, imi baga limba in gura cu o preocupare obositoare chiar, creand premisele unui joc erotic plin de pasiune...musca bine tipa, si de buza de jos, si de cea de sus, cu dintii ei mici, ai fi zis dinti de lapte, zemosi si calzi...din cand in cand ii prindeam limba intre dinti si o torturam usor...mirosea frumos, avea un gust bun, usor parfumat, nu se simtea gustul acela reavan de saliva...
...evident ca mi se sculase, si blugii ma cam strangeau, era si cald, si fata ma freca intre picioare cu sarg...aveam impresia ca vrea cu tot dinadinsul sa descopere forma sexului meu, alungit spre stanga, si strangea usor cu varfurile degetelor capul penisului prin blugi...ma excita si mai rau, cred ca atunci am muscat-o violent de gat, s-a incordat de placere, scotea sunete mici, scurte, care ma excitau si mai tare...i-am directionat mana spre curea, aratandu-i ce intentionez, si mi-a desfacut panatlonii extrem de usor, cu o rapiditate innascuta, de pantera...sufla usor, din cand in cand ii luam buzele intre ale mele, ma musca incet, cu pasiune taiata...
pozitia era incomoda , insa se pricepea destul de bine...cu varful degetelor incepuse sa frece capul penisului in erectie, cu o dexteritate demna de respect, limba in gura ei, rasufla usor, era parfumata cu ceva ieftin, strident, imi doream s-o fut dar in seara aia nu era posibil..
m-am smuls cu greu din transa erotica si am lasat munca neterminata...era noapte si ne-am sarutat usor...
nu ne-am mai vazut...
miercuri, 25 martie 2009
Spagarii mileniului trei
Acum s-au luat si de cultura…atat cat a mai ramas din ea, ca niste hiene moarte de foame, ca niste sacali in cautare de starvuri…
….si starvurile suntem noi, striviti de o nepasare vecina cu inocenta, striviti, mestecati intre dintii galbeni ai unei indolente vulgare, de taraba, da, de taraba, aceeasi taraba pe care ar fi trebuit sa gasim cartile noastre, de la adevarul, sau de la jurnalul sau de oriunde, carti funeste, carti dezvaluind filonul mustind de spaga al romanului contemporan, sclav al impulsurilor de mahala, carti curate vandute de maini murdare, cu unghiile negre de cacat, acelasi cacat in care ne zbatem de 70 de ani...
…am crezut ca am ucis comunismul acum 20 de ani, printre salve de tanc si scuipaturi bolsevice amestecate cu sange, printre cadavre de idealisti impuscati prinsi in mrejele absurditatii, insa traim din nou “pe sub mana”; ne nastem copiii pe sub mana, mancam pe sub mana, ne tratam pe sub mana, ne angajam pe sub mana, futem pe sub mana, citim, iata, da, citim pe sub mana, sau cumparam iluzia ca citim, aveti dreptate, tot pe sub mana…aici nu e vorba de carti, cartile se gasesc, cine vrea sa citeasca “Cel mai iubit dintre pamanteni” o poate face, e publicat la 50 de edituri, se gaseste pe tarabele prafuite ale buchinistilor damboviteni, se gaseste si pe net pentru cine stie sa caute…se gasesc, atunci de ce se vand pe sub mana la chioscuri, pentru ca sunt mai ieftine si arata frumos ?, si cererea e mare? Pentru ca ne place sa ne destrabalam, sa o dam la mica ciupeala, sa furam?…
…se vand din manie, din mania spagii, din sila vanzatoarei de la taraba care iti intinde in sila volumul doi din shogun la 6 dimineata, cu scarba aceea baloasa si privirea sticloasa de spagara careia nu-i ies socotelile… si cartile, saracele, chiar nu au nici o vina, ele se dau din mana in mana, pe sub mana, ca sa fie aruncata intr-o biblioteca de carton, sa dea bine la rude, la musafiri, sa se astearna praful peste ele, dar sa rostim cu emfaza “frate, le-am luat pe sub mana…”…
…din sila aceea a vanzatoarei spagare, se naste nostalgia mitei, tentaculara si veninoasa pana la ingretosare, nostalgia cozilor la lapte de la 5 dimineata, nostalgia ca fiecare nulitate se simte importanta daca face bisnita cu carti…
…chiar, va mai amintiti cuvantul acesta, bisnita?…se facea in draci dupa revolutie, insa nu va temeti se face si azi, dar acum am evoluat, facem bisnita cu carti, ai crede ca ne aflam intr-o dictatura scabroasa de genul celei din Fahrenheit 451, unde pompierii aveau ca prima indeletnicire sa arda cartile…
As mai scrie dar chiar trebuie sa ma duc la culcare: maine la 5 ma trezesc, poate mai prind cartea…
….si starvurile suntem noi, striviti de o nepasare vecina cu inocenta, striviti, mestecati intre dintii galbeni ai unei indolente vulgare, de taraba, da, de taraba, aceeasi taraba pe care ar fi trebuit sa gasim cartile noastre, de la adevarul, sau de la jurnalul sau de oriunde, carti funeste, carti dezvaluind filonul mustind de spaga al romanului contemporan, sclav al impulsurilor de mahala, carti curate vandute de maini murdare, cu unghiile negre de cacat, acelasi cacat in care ne zbatem de 70 de ani...
…am crezut ca am ucis comunismul acum 20 de ani, printre salve de tanc si scuipaturi bolsevice amestecate cu sange, printre cadavre de idealisti impuscati prinsi in mrejele absurditatii, insa traim din nou “pe sub mana”; ne nastem copiii pe sub mana, mancam pe sub mana, ne tratam pe sub mana, ne angajam pe sub mana, futem pe sub mana, citim, iata, da, citim pe sub mana, sau cumparam iluzia ca citim, aveti dreptate, tot pe sub mana…aici nu e vorba de carti, cartile se gasesc, cine vrea sa citeasca “Cel mai iubit dintre pamanteni” o poate face, e publicat la 50 de edituri, se gaseste pe tarabele prafuite ale buchinistilor damboviteni, se gaseste si pe net pentru cine stie sa caute…se gasesc, atunci de ce se vand pe sub mana la chioscuri, pentru ca sunt mai ieftine si arata frumos ?, si cererea e mare? Pentru ca ne place sa ne destrabalam, sa o dam la mica ciupeala, sa furam?…
…se vand din manie, din mania spagii, din sila vanzatoarei de la taraba care iti intinde in sila volumul doi din shogun la 6 dimineata, cu scarba aceea baloasa si privirea sticloasa de spagara careia nu-i ies socotelile… si cartile, saracele, chiar nu au nici o vina, ele se dau din mana in mana, pe sub mana, ca sa fie aruncata intr-o biblioteca de carton, sa dea bine la rude, la musafiri, sa se astearna praful peste ele, dar sa rostim cu emfaza “frate, le-am luat pe sub mana…”…
…din sila aceea a vanzatoarei spagare, se naste nostalgia mitei, tentaculara si veninoasa pana la ingretosare, nostalgia cozilor la lapte de la 5 dimineata, nostalgia ca fiecare nulitate se simte importanta daca face bisnita cu carti…
…chiar, va mai amintiti cuvantul acesta, bisnita?…se facea in draci dupa revolutie, insa nu va temeti se face si azi, dar acum am evoluat, facem bisnita cu carti, ai crede ca ne aflam intr-o dictatura scabroasa de genul celei din Fahrenheit 451, unde pompierii aveau ca prima indeletnicire sa arda cartile…
As mai scrie dar chiar trebuie sa ma duc la culcare: maine la 5 ma trezesc, poate mai prind cartea…
Abonați-vă la:
Postări (Atom)