Nimfa

Nud in creion

Jurnalul tarfei metafizice

..."paharul de vin rosu e aproape gol, iar afara bate un vant rece; mi-e sete, dar nu de vin, imi sterg cu degetele transpiratia de pe sani, fredonez o melodie, un cantecel de leagan, ca pe vremea cand mama ma legana sub nucul acela batran, in diminetile alea de vara torida...eram un copil frumos, si acum mai am poze, poze ingalbenite de ganduri, de vreme, de oameni...

...ultimul meu client a fumat cu mine o tigara, un tip insurat de 10 ani, frumos imbracat, elegant si parfumat, cu bretele si ochelari gri, pe care si i-a sters tacticos inainte sa se dezbrace, punandu-i pe noptiera...il priveam cu tigara in mana, pe jumatate dezbracata si eu, ma excita cumva, dar nu intelegeam cu ce, poate cu parfumul acela dulce...nu m-a intrebat nimic, nu a vorbit nimic, a preferat sa ma prinda de par si sa ma patrunda pe la spate cu un icnet scurt, de porc...timp de zece minute nu a schimbat pozitia, icnea si futea ca la comanda, ii transpirasera pulpele iar cu mana dreapta ma strangea usor de gat, eu, tarfa lui, platita si posedata, tarfa de mine, imi placea, il simteam atat de tare in mine, ca un animal, brut si concret, fara inflorituri, boabe de sudoare, icnet inecat, muscam perna, mana lui imi facea bine, ma strangea suficient de tare sa ma excite pervers...inaintea lui, un student timid, cu nasul carn, plictisita...

...a ejaculat lung, din toti rarunchii, cu acelasi icnet infundat, dupa care s-a retras discret, imbracand-se cu migala...ochelarii gri, costumul negru...

...vinul e pe terminat, vin rosu pentru o tarfa ca mine, imi vine sa plang in pahar, sa amestec lacrimile cu alcoolul, eu, tarfa din mine, femeia din mine..."

Livada...

...Hmmm...ce frumos mirosea livada, in luna mai, aproape de amurg, cand mugurii se scufundau in licoarea vazduhului si trimiteau un parfum atat de frumos, atat de frumos..si parfumul lor se unea cu alte parfumuri, venite de prin alte livezi, si toate inventau cuvantul dulce pe buzele ei, si toate inventau cuvantul zambet pe obrajii lui, si amandoi respirau usor, la unison, doar ei doi, in doar livada lor, in luna aceea de mai...

...copilul si copila adormeau unul in bratele altuia, goi, iar sus ochiul rotund al lunii ii mangaia pe par si pe frunte, cu raze subtiri si stravezii...stelele toate luminau departe, departe, iar copilul agata una, cu varful aratatorului si o arunca gingas printre buclele ei negre, ale copilei ce adormise zambind, printre siluetele stravezii ale merilor, caisilor si prunilor...ba erau si cativa gutui subtiri, ca sa nu mai vorbim de parul batran, cu trunchiul lucios, din care se nasteau fluturi albi, laptosi, la fiecare inceput de primavara...


...noaptea era de acum neagra, dar copilului nu ii era frig...

dimineata copilul isi plimba degetele prin roua de pe frunzele piersicului de deasupra lui, si inghiti cu toata inima lui un manunchi intreg de mireseme ale livezii, care mai crescuse o zi, spre parguiala de peste vara...

intr-una dintre diminetile urmatoare, copila se trezi un pic speriata, asa cum nu mai fusese niciodata, iar ochii ei frumosi, atat de calzi si sinceri clipeau usor, cu lumina rasaritului sangeriu pe pleope...copilul se apropie de ea, si tinand-o de mana o saruta usor, pe coltul buzelor, acolo unde de obicei ii incepeau zambetele...

"te iubesc..." ii sopti el, strangand-o in brate, iar in spatele lui soarele lucea rosu ca o amenintare...

copila il lua de mana, si , stergandu-si pe furis o lacrima care se agatase chiar acolo, in coltul buzelor, unde copilul o sarutase cu foc, tragandu-l dupa ea, ajunsera in mijlocul livezii lor, unde crescuse de cand se stiau un copac alb, ce nu avea nume, iar primavara aceasta ii crescusera flori sangerii...acum avea crengile toate apasate de greutatea fructelor mari, rotunde si rosii, de un rosu aprins...copilul muscase dintr-unul, doar o bucatica, chiar cand se trezise in dimineata asta...muscase cu pofta, cu nesat...

..copila cazu in genunchi, si ii ardeau lacrimile obrajii curati, iar un vanticel stangagi o mangaia lin pe umerii goi; buclele negre ii cadeau in dezordine pe sani...

...intr-un tarziu se ridica, il privi o singura data, si iesi din livada, departandu-se usor de lumea lor ce abia prinsese viata...copilul o urmari cu privirea pana cand parul ei negru se facu una cu verdele campiei si albastrul cerului o inghiti de tot, ca pe o parere...

...livada ingheta usor sub un alt amurg, mai rece ca niciodata, iar copilul adormi singur, cu genunghii la piept, straveziu si invinetit de un frig aprig...

Regatul nostru a cazut in cenusa...

Fragment dintr-o scrisoare ingalbenita de timp, aruncata pe o alee probabila...

Liniste...liniste prea mare, tampa, ca o trecere ceremonioasa; liniste peste gandurile noastre, unde numai tu ai fost stapana, ca o printesa vulgara, plina de toane si zambete multicolore...

...off...acum regatul nostru a cazut in cenusa, ne-a ajuns timpul din urma si as vrea sa-ti mai privesc odata tampla, ca in dimineata aceea care ne-a prins pe amandoi desculti printre flori si roua proaspata, cu genunghii tai albi maturand frunzele reci, si buzele mele sarutandu-ti umerii...as vrea sa ne mai trezim odata, amandoi, doar tu si eu, asa cum am facut-o atunci, orbi si surzi, intr-o lume vexanta...tu erai tu si eu eram eu si amandoi eram atat de aproape incat pana si noptile ne erau mai scurte si pana si obrajii tai imi erau mai fierbinti su sarutarile mele...

...acum regatul nostru a cazut in cenusa, si putere sa mai scriu nu am, decat sa ravnesc la ce am avut...la primavara aceea verde, pulsatorie de prea multa iubire, la pulpele tale fierbinti cand erai prea femeie si ne rostogoleam trupurile undeva, departe, pe un covor de stele, undeva peste vise, goi si sinceri ca doua petale din aceeasi floare...stiam ca nu va dura, ca peste tot se va asterne un voal negru de uitare, insa acum, desi sunt inca viu, nu am puterea sa te uit, sa te ucid in gand, sa te arunc intr-un cotlon murdar unde nu intra nimeni, decat o raza de luna anemica...

...off...regatul nostru a cazut in cenusa, cenusa in podul palmei mele, in inima mea, si peste toate tu si vocea ta, acum te iubesc, acum stiu ca te iubesc, atunci traiam in tine, iar iubirea nu avea nici un sens decat sa ma faca trist, iar trist nu stiam sa fiu, dar tu aveai ochii glazurati si muscai usor din capsunile alea mari si rosii si se unea zeama lor cu buzele mele, mai tii minte, mai tii minte...?

...regatul nostru a cazut in cenusa...