Acest post pleaca de la poveste reala, cu tente erotico-sentimentale, desfasurata printre miile de alte povesti reale pe taramul mitologic al Bucurestilor…A fost o data ca niciodata o fata indecisa, care intr-o seara, intr-un club bucurestean intretine acele subtile si atat de amalgamate de fervoare relatii de flirt cu doi tipi, la momente diferite ale noptii bineinteles…
Urmarea : duduia respectiva continua legatura cu cei doi, programandu-i bineinteles la ore diferite pentru mici intalniri romantice, la un suc, pe parcursul unei intregi saptamani ; fara ca aceste acte prealabile de apropiere reala sa duca bineinteles la vreun rezultat notabil, pentru ca, asa cum am mai spus, femeiusca este indecisa : nu stie si pace, cu cine sa ramana, poveste veche de cand lumea dar atat de actuala in zilele noastre de poveste concreta…
Nu stiu cum se va definitiva povestea, in ce masura fata va alege intr-un tarziu pe cineva, sau daca, pentru a alege ii va supune pe bietii pretendenti la probe suplimentare, orale sau scrise, dupa caz…Exista insa cateva idei ce se pot desprinde din astfel de povesti suculente, poate banale in uniformitatea lor, una dintre ele fiind sindromul conformitatii : acesta impune, mai ales tinerelor domnisoare, cautarea unui anumit tip de relatie, arhetipala in conformitatea ei, pe care sa o poata sustine fara regrete pe viitor ; e ca la shopping : cu greu o domnisoara se poate decide intre doua perechi de pantofi, chiar daca este asigurata in mod grav ca sunt la fel de frumosi ; mai grav este ca acest ritual al indeciziei spoliate se extinde si la barbati, aflati pe talgerele capricioasei balante feminine precum exponate naive aflate sub influenta unei vointe mai mari decat a lor, cea feminina ; si mai grav poate fi considerat de spiritele chitibusare faptul ca, asa cum femeiea probeaza pantofii sa vada in ce masura i se potrivesc, la fel o fac si cu barbatii, cu acelasi pretext…
…In mijlocul acestui tumult de sentimente contradictorii care animeaza pulsatoriu inimioarele feminine din jurul nostru, tot barbatii sunt porci, pentru ca atunci cand sunt alesi in sfarsit se poate intampla sa se trezeasca si ei ca aleg si sa coboare satisfacuti din patul procustian al feminitatii ce, subit , nu li se mai potriveste…
…si atunci, sarutata pe frunte, fata noastra din poveste aude la ureche celebrul « te sun »
joi, 18 decembrie 2008
duminică, 14 decembrie 2008
Arthur Schopenhauer - Aforisme...
Cateva dintre aforismele filosofului german, intr-o traducere de Titu Maiorescu:
"Ce necopt este acela care îşi închipuieşte că a se arăta om cu minte şi cu inteligenta e un mijloc pentru a fi bine primit în societate! În fapt, aceste însuşiri deşteaptă, din contră, în imensa majoritate, o ură şi o ranchiuna cu atât mai mari, cu cât cel ce le simte nu poate mărturisi motivul lor, ci şi-l ascunde chiar sieşi. O analiză mai de aproape ne arată următoarele: dacă cineva constată şi simte în cel cu care vorbeşte, o mare superioritate intelectuală, trage în ascuns şi fără a-şi da bine seama concluzia că în aceeaşi proporţie trebuie să vadă şi să simtă celălalt inferioritatea şi mărginirea lui. Acest silogism prescurtat îi deşteaptă ura, amărăciunea şi turbarea concentrată. Are dar dreptate Gracian când zice: „Pentru a trăi în linişte, singurul mijloc este că te îmbraci cu pielea celui mai simplu animal”. Căci a te arăta cu minte şi cu duh este un mod indirect de a imputa celorlalţi incapacitatea şi mărginirea lor. Orice natură trivială se turbură îndată ce vede o natură opusă, şi instigatorul ascuns al acestei turburări este invidia. Satisfacerea vanităţii precum zilnic se poate constata, este o plăcere care covârşeşte pe toate celelalte, dar omul nu şi-o poate procura decât comparându-se cu alţii. Însă de nici o superioritate nu este mai mândru decât de cea intelectuală; pe ea se întemeiază precăderea lui înaintea animalelor. A arăta unui om superioritatea în această privinţă, şi încă faţă cu martori, este cea mai mare temeritate. Aceasta îl provoacă la răzbunare, şi el va căuta de regulă prilejul de a şi-o îndeplini prin mijlocul insultelor, cu care trece din sfera intelectuală în cea pasională, unde suntem cu toţii pe aceeaşi linie. Pe când dar în societate rangul şi averea se pot aştepta totdeauna la respect, calităţile intelectuale niciodată; în cazul cel mai favorabil sunt ignorate, de regulă sunt privite ca un fel de impertinenţă sau ca un câştig ruşinos, cu care mai îndrăzneşte cineva să se fălească şi pentru care ceilalţi caută în ascuns prilejul de a-l umili. De-abia printr-o parte smerită va putea să dobândească iertare pentru superioritatea sa intelectuală. Saadi zice în Gulistan : „Să ştim că omul fără minte are de o sută de ori mai multă antipatie în contra omului cu minte, decât omul cu minte în contra celui fără minte”. Dimpotrivă, inferioritatea intelectuală devine o adevărată recomandaţie. Căci ceea ce este căldura pentru trup, este simţirea binefăcătoare a superiorităţii pentru suflet; din care cauză fiecine, precum se apropie de sobă sau de raza soarelui, se apropie instinctiv de cel ce-i procură o asemenea simţire. Însă nimeni nu i-o procură mai sigur decât cel incontestabil inferior în privinţa calităţilor intelectuale la bărbaţi şi a frumuseţii la femei. Ce e drept, sunt unii oameni înaintea cărora e grozav de greu să te arăţi inferior. Dar pe de altă parte vezi cu ce sinceră bunăvoinţă întâmpină o fată frumuşică pe una urâtă. Calităţile fizice nu se prea ţin în seamă la bărbaţi; deşi îi este şi bărba-tului mai plăcut să se afle alături de unul mai mic la statură, decât de unul mai înalt. Aşadar, bărbaţii cei proşti şi ignoranţi şi femeile cele urâte află pretutindeni o primire călduroasă; ajung şi uşor la reputaţia că au inima cea mai bună, din cauză că fiecine caută înaintea sa şi a altora un pretext pentru simpatia ce-l atrage spre asemenea fiinţe. Din aceeaşi cauză superiori-tate intelectuală este o calitate foarte izolatoare; oamenii fug de ea şi o urăsc, şi ca pretext atribuie celor ce au o sumă de defecte născocite. Acelaşi rezultat îl produce între femei frumu-seţea: fetele foarte frumoase nu găsesc prietene, nici măcar vreo cunoscută cu care să se plim-be. Ca guvernante nici să mai încerce a intra undeva; căci la cea dintâi înfăţişare se întunecă faţa stăpânei, care nu vrea să aibă un asemenea punct de comparaţie nici pentru sine, nici pen-tru fetele sale. Când e vorba de rang, chestia se schimbă; fiindcă rangul nu produce efect prin contrast şi diferenţă, ci prin reflex, ca şi culorile din jurul obrazului."
"Ce necopt este acela care îşi închipuieşte că a se arăta om cu minte şi cu inteligenta e un mijloc pentru a fi bine primit în societate! În fapt, aceste însuşiri deşteaptă, din contră, în imensa majoritate, o ură şi o ranchiuna cu atât mai mari, cu cât cel ce le simte nu poate mărturisi motivul lor, ci şi-l ascunde chiar sieşi. O analiză mai de aproape ne arată următoarele: dacă cineva constată şi simte în cel cu care vorbeşte, o mare superioritate intelectuală, trage în ascuns şi fără a-şi da bine seama concluzia că în aceeaşi proporţie trebuie să vadă şi să simtă celălalt inferioritatea şi mărginirea lui. Acest silogism prescurtat îi deşteaptă ura, amărăciunea şi turbarea concentrată. Are dar dreptate Gracian când zice: „Pentru a trăi în linişte, singurul mijloc este că te îmbraci cu pielea celui mai simplu animal”. Căci a te arăta cu minte şi cu duh este un mod indirect de a imputa celorlalţi incapacitatea şi mărginirea lor. Orice natură trivială se turbură îndată ce vede o natură opusă, şi instigatorul ascuns al acestei turburări este invidia. Satisfacerea vanităţii precum zilnic se poate constata, este o plăcere care covârşeşte pe toate celelalte, dar omul nu şi-o poate procura decât comparându-se cu alţii. Însă de nici o superioritate nu este mai mândru decât de cea intelectuală; pe ea se întemeiază precăderea lui înaintea animalelor. A arăta unui om superioritatea în această privinţă, şi încă faţă cu martori, este cea mai mare temeritate. Aceasta îl provoacă la răzbunare, şi el va căuta de regulă prilejul de a şi-o îndeplini prin mijlocul insultelor, cu care trece din sfera intelectuală în cea pasională, unde suntem cu toţii pe aceeaşi linie. Pe când dar în societate rangul şi averea se pot aştepta totdeauna la respect, calităţile intelectuale niciodată; în cazul cel mai favorabil sunt ignorate, de regulă sunt privite ca un fel de impertinenţă sau ca un câştig ruşinos, cu care mai îndrăzneşte cineva să se fălească şi pentru care ceilalţi caută în ascuns prilejul de a-l umili. De-abia printr-o parte smerită va putea să dobândească iertare pentru superioritatea sa intelectuală. Saadi zice în Gulistan : „Să ştim că omul fără minte are de o sută de ori mai multă antipatie în contra omului cu minte, decât omul cu minte în contra celui fără minte”. Dimpotrivă, inferioritatea intelectuală devine o adevărată recomandaţie. Căci ceea ce este căldura pentru trup, este simţirea binefăcătoare a superiorităţii pentru suflet; din care cauză fiecine, precum se apropie de sobă sau de raza soarelui, se apropie instinctiv de cel ce-i procură o asemenea simţire. Însă nimeni nu i-o procură mai sigur decât cel incontestabil inferior în privinţa calităţilor intelectuale la bărbaţi şi a frumuseţii la femei. Ce e drept, sunt unii oameni înaintea cărora e grozav de greu să te arăţi inferior. Dar pe de altă parte vezi cu ce sinceră bunăvoinţă întâmpină o fată frumuşică pe una urâtă. Calităţile fizice nu se prea ţin în seamă la bărbaţi; deşi îi este şi bărba-tului mai plăcut să se afle alături de unul mai mic la statură, decât de unul mai înalt. Aşadar, bărbaţii cei proşti şi ignoranţi şi femeile cele urâte află pretutindeni o primire călduroasă; ajung şi uşor la reputaţia că au inima cea mai bună, din cauză că fiecine caută înaintea sa şi a altora un pretext pentru simpatia ce-l atrage spre asemenea fiinţe. Din aceeaşi cauză superiori-tate intelectuală este o calitate foarte izolatoare; oamenii fug de ea şi o urăsc, şi ca pretext atribuie celor ce au o sumă de defecte născocite. Acelaşi rezultat îl produce între femei frumu-seţea: fetele foarte frumoase nu găsesc prietene, nici măcar vreo cunoscută cu care să se plim-be. Ca guvernante nici să mai încerce a intra undeva; căci la cea dintâi înfăţişare se întunecă faţa stăpânei, care nu vrea să aibă un asemenea punct de comparaţie nici pentru sine, nici pen-tru fetele sale. Când e vorba de rang, chestia se schimbă; fiindcă rangul nu produce efect prin contrast şi diferenţă, ci prin reflex, ca şi culorile din jurul obrazului."
luni, 17 noiembrie 2008
Literatura erotica - articol dilema veche
In continuare un articol din Dilema veche, referitor la impamantenirea literaturii erotice in Romania; si nu ne referim aici neaparat la copertile scortoase ale unui playboy adus pe sub mana sau la maculatura xxx de pe tarabe; asa ca pentru cei care nu au ramas insensibili la Povestea povestilor lui Creanga, articolul poate insemna un subiect de reflectie...erotica.
Nabadai electorale
Campania electorala a devenit un fel de sport national; cu gradene colorate in oranj, bej, kaki si alte culori de un populism scabros…ca si discursurile inaintasilor nostri, cu mufele agitate pe garduri sau printre firele de inalta tensiune, printre copaci si cuiburi de berze…toti cu mutrele hlizite, orbecaind in genunchi dupa o palma de voturi, de la vanzatorul de ziare din colt, de la tractoristul din intersectie sau paznicul de la p14…
…emisiunile electorale se deschid iremediabil cu o atmosfera de balci, cu baloane colorate si uneori, da, serios, cu majorete in fustite mini, mangaindu-i pe bucile asudate pe vajnicii nostri candidati…emisiunile in sine contin lucruri foarte interesante si educative, cum ar fi atacuri la persoana, porcaieli in direct, insulte, limbaj de lemn, agramatisme si alte emblematice mistocareli...deja scena politica nu mai miroase a altceva decat a ciorba acrita, parfum ieftin de mahala si hazna morala...
…dar ce mai conteaza!...in zelul lui electoral si grobian, poporul roman va inghiti din nou galusca, iar omul politic cu coatele pe tejgheaua electorala isi va exersa din nou flegmele pe obrazul oamenilor rupti in coate, care si-au facut datoria, stampiland…la vot, romanilor!...
…este drept ca in tot circul asta electoral, s-au mai schimbat unele lucruri, in sensul ca unii populisti s-au mai ferchezuit un pic, schimbandu-si camasile cu unele mai de firma…s-au mai vopsit unele garduri, unele gauri s-au mai aerisit un pic, sa nu-l mai piste chiar asa la nas pe conul pensionar cu stampila in bot si cutia cu piramidoane expirate in mana…
Bravos natiune! Halal sa-ti fie…cred ca asta ramane singurul indemn electoral valabil, pentru ca eu nu va pot spune “mergeti la vot”
…emisiunile electorale se deschid iremediabil cu o atmosfera de balci, cu baloane colorate si uneori, da, serios, cu majorete in fustite mini, mangaindu-i pe bucile asudate pe vajnicii nostri candidati…emisiunile in sine contin lucruri foarte interesante si educative, cum ar fi atacuri la persoana, porcaieli in direct, insulte, limbaj de lemn, agramatisme si alte emblematice mistocareli...deja scena politica nu mai miroase a altceva decat a ciorba acrita, parfum ieftin de mahala si hazna morala...
…dar ce mai conteaza!...in zelul lui electoral si grobian, poporul roman va inghiti din nou galusca, iar omul politic cu coatele pe tejgheaua electorala isi va exersa din nou flegmele pe obrazul oamenilor rupti in coate, care si-au facut datoria, stampiland…la vot, romanilor!...
…este drept ca in tot circul asta electoral, s-au mai schimbat unele lucruri, in sensul ca unii populisti s-au mai ferchezuit un pic, schimbandu-si camasile cu unele mai de firma…s-au mai vopsit unele garduri, unele gauri s-au mai aerisit un pic, sa nu-l mai piste chiar asa la nas pe conul pensionar cu stampila in bot si cutia cu piramidoane expirate in mana…
Bravos natiune! Halal sa-ti fie…cred ca asta ramane singurul indemn electoral valabil, pentru ca eu nu va pot spune “mergeti la vot”
joi, 13 noiembrie 2008
Idila de toamna
Idila de toamna...vocea ei il urmarea ca o sentinta dulceaga la iesirea din metrou, ii era dor de ochii aceia, la inceput goi, apoi plini de acuarela, o acuarela ciudata, erotica, sexy, insiduoasa si impredictibila...erotism tulburator, batai de inima evaporata, iar acum simtea acelasi lucru cand o saruta incet, cu toata gura, limba si buzele calde i se oglindeau in cerul gurii...
....da, era toamna afara, si frunze galbene le treceau pe la urechi, un vantisor usor, de noiembrie glacial, febril si cu multe promisiuni senzuale...o saruta pe gat, cu putere, absent, si o purta pe brate pana la usa apartamentului, simtind-o cum tresalta, sexy, enigma ei erotica jucandu-se cu venele lui pline de sange proaspat...sanii mari, albi, laptosi si moi, cu sfarcurile rosii, tari, ii mangaiau pieptul, iar limba lui se plimba usor pe ambii sani, albi, laptosi, gemeni erotici, sclavi ai pasiunii...
...noaptea de toamna, idila de toamna, si dintii ei mici mangaindu-i pieptul si umerii, si sexul tare; mirosea a parfum de iasomie, imbibata in excitare, femeie vremelnica, orgasm perpetuu, dinti sclipitori, ochi verzi dati pe spate, gemete usoare de placere surda, senina, vesela...
...idila lor a inceput acolo, printre cearceafuri, din sufletul carora s-a nascut saliva ei dulce, limba ei altruista, sexul oral si mangaierile lui pe genunghii ei rotunzi; s-a indragostit de umerii, dunga gatului si rasuflarea ei, spasmele ei ii creau arpegii orgasmice...
...o idila de toamna, spre o dimineata cu cafea fierbinte....
....da, era toamna afara, si frunze galbene le treceau pe la urechi, un vantisor usor, de noiembrie glacial, febril si cu multe promisiuni senzuale...o saruta pe gat, cu putere, absent, si o purta pe brate pana la usa apartamentului, simtind-o cum tresalta, sexy, enigma ei erotica jucandu-se cu venele lui pline de sange proaspat...sanii mari, albi, laptosi si moi, cu sfarcurile rosii, tari, ii mangaiau pieptul, iar limba lui se plimba usor pe ambii sani, albi, laptosi, gemeni erotici, sclavi ai pasiunii...
...noaptea de toamna, idila de toamna, si dintii ei mici mangaindu-i pieptul si umerii, si sexul tare; mirosea a parfum de iasomie, imbibata in excitare, femeie vremelnica, orgasm perpetuu, dinti sclipitori, ochi verzi dati pe spate, gemete usoare de placere surda, senina, vesela...
...idila lor a inceput acolo, printre cearceafuri, din sufletul carora s-a nascut saliva ei dulce, limba ei altruista, sexul oral si mangaierile lui pe genunghii ei rotunzi; s-a indragostit de umerii, dunga gatului si rasuflarea ei, spasmele ei ii creau arpegii orgasmice...
...o idila de toamna, spre o dimineata cu cafea fierbinte....
miercuri, 12 noiembrie 2008
Te rog iubeşte-mă
Te rog iubeşte-mă, scrie-mi in palmă
Cu unghiile tale, cu vocea ta, cu amurgul privirii
Cu orice bătaie de inimă, cu orice fir de par
Cu orice dorinţă a ta, mai ales cu cea despre mine
Sau despre noi, sau cu orice alt gând din seceta sufletului tau
Fii picătura de pe buzele mele, aspre si crăpate
Când nici lacrimi nu mai curgeau din urciorul crăpat al pleoapelor mele
Fii zeci de picaturi, nu una, de rouă, de ploaie de ce vrei tu
De iubire, da de iubire, să te sorb, să îţi sorb palmele
Cu care mă mângai, în genunchi, pe creştet , pe tălpi şi pe oase
Lasă-te, sprijină-te de mine, nu ai să cazi nicăieri
Doar eu vreau sa cad în inima ta, şi să mă înec
Si să mă plângi înecat cum sunt, şi cu podul palmei
Să îmi stergi umerii de urmele iubirii
Şi zâmbetul de urmele neiubirii tale
Lasă-te, sprijină-te de sufletul meu, hai să murim amandoi
Ca să înviem amândoi, lasă tristeţea pe prispă si intră…
Lasă-ţi tâmpla ta să mă iubească, nu o certa
Lasă-ţi sânii tăi să mă deseneze pe fresce
Lasă-ţi buzele tale să mă şoptească, lasă-ţi fiecare celula
Să mă procreeze în mii de nuclee de suflete
Lasă-ţi iubirea să mă ucidă, ochii deschisi, ochii deschisi…
Lasă-ţi viaţa ta să aibă mai multe vieţi-iubire
Şi nu îmi mai vorbi, caci am să-ţi iau cuvintele
Şi am să mă sterg cu ele la gura, lasă-ţi umerii
Să fie goi, langa sufletul meu prea acoperit
De prea descoperită iubire…
Te rog iubeşte-mă, pe mine, pe noi, pe ele
Degetele mele, pe ei, ochii mei, cu care te trăiesc
Cu care te vopsesc pe retină in culori de voroneţ,
Te rog iubeşte-mă, scrie-mi in palma
Măcar cu o lacrimă, dar scrie-mi in palmă…
Cu unghiile tale, cu vocea ta, cu amurgul privirii
Cu orice bătaie de inimă, cu orice fir de par
Cu orice dorinţă a ta, mai ales cu cea despre mine
Sau despre noi, sau cu orice alt gând din seceta sufletului tau
Fii picătura de pe buzele mele, aspre si crăpate
Când nici lacrimi nu mai curgeau din urciorul crăpat al pleoapelor mele
Fii zeci de picaturi, nu una, de rouă, de ploaie de ce vrei tu
De iubire, da de iubire, să te sorb, să îţi sorb palmele
Cu care mă mângai, în genunchi, pe creştet , pe tălpi şi pe oase
Lasă-te, sprijină-te de mine, nu ai să cazi nicăieri
Doar eu vreau sa cad în inima ta, şi să mă înec
Si să mă plângi înecat cum sunt, şi cu podul palmei
Să îmi stergi umerii de urmele iubirii
Şi zâmbetul de urmele neiubirii tale
Lasă-te, sprijină-te de sufletul meu, hai să murim amandoi
Ca să înviem amândoi, lasă tristeţea pe prispă si intră…
Lasă-ţi tâmpla ta să mă iubească, nu o certa
Lasă-ţi sânii tăi să mă deseneze pe fresce
Lasă-ţi buzele tale să mă şoptească, lasă-ţi fiecare celula
Să mă procreeze în mii de nuclee de suflete
Lasă-ţi iubirea să mă ucidă, ochii deschisi, ochii deschisi…
Lasă-ţi viaţa ta să aibă mai multe vieţi-iubire
Şi nu îmi mai vorbi, caci am să-ţi iau cuvintele
Şi am să mă sterg cu ele la gura, lasă-ţi umerii
Să fie goi, langa sufletul meu prea acoperit
De prea descoperită iubire…
Te rog iubeşte-mă, pe mine, pe noi, pe ele
Degetele mele, pe ei, ochii mei, cu care te trăiesc
Cu care te vopsesc pe retină in culori de voroneţ,
Te rog iubeşte-mă, scrie-mi in palma
Măcar cu o lacrimă, dar scrie-mi in palmă…
marți, 11 noiembrie 2008
Dialoguri urbane
Bai ma gandeam la o chestie, cine a inventat cuvantul "tarfa"?, nu stiu frate, adica?, adica...cine l-a inventat, la origini, cine a fost cel sau cea care a catalogat o femeie drept tarfa? o femeie sau un barbat?...eu, personal, cred ca a fost o femeie...; o femeie? taci, ba , dracu, esti misogin, si esti prea beat in seara asta, vorbesti prostii!...a fost un barbat, iti dai seama, eu, de exemplu, as fi inventat acest cuvant, tarfa, curva, stoarfa etc...; nu intelegi...: ce interes ar fi avut un barbat sa trateze o femeie cu un cuvant atat de urat, cu o eticheta atat de putin laudativa? cu siguranta ca a fost o femeie, si iti spun si de ce...; de ce , ma?...din invidie, din gelozie; probabil ca s-a intamplat cu foarte foarte mult timp in urma cand barbatii puternici erau stapani si in jurul lor roiau femeile doritoare, si din gelozie si invidie, una dintre ele a inventat acest cuvant pentru noua favorita a masculului...un barbat, de ce s-ar fi gandit sa trateze cu un astfel de apelativ o femeie? pana la urma o prostituata este cea care ofera un serviciu, ca barbat il cumperi si pleci, de ce sa o gratulezi drept "tarfa"...nu, crede-ma, a fost o femeie...da? dar uite-te te rog in jurul tau...cati barbati nu folosesc cu vadita placere si efuziune acest minunat cuvant, expresiv si deloc pudic? ...adevarat, insa a devenit cu timpul o moda, tarfa si-a castigat un loc bine definit in societate, a devenit o institutie, o coordonata urbana...
...tarfa s-a nascut din invidie si multa multa comoditate in exprimare
...tarfa s-a nascut din invidie si multa multa comoditate in exprimare
sex in toaleta publica...
fragment dintr-un biletel aruncat intr-o pubela de toaleta publica
"...draga mea tarfa-unicat...iti spun unicat pentru ca a fost singura oara cand ne-am intalnit; nu stiu ce cautam in toaleta feminina, sau nu stiu ce cautai tu in cea masculina...chiar nu mai conteaza; ceea ce conteaza este ca am invatat sa te iubesc acolo, printre pisoare (deci , da , eram la barbati...), cand te-am dat cu capul dragostos de faianta, in timp ce imi plimbam limba prin gura ta umeda si calda ca o prajitura chinezeasca...offf, te-am iubit indragostit fiind, te rog sa ma crezi, cu toata seva mea de mascul in erectie, acea erectie transpirata, care ti-a placut atat de mult, incat saliva ta imi ajugea pana pe testicole...si crede-ma ca in vanitatea mea pacatoasa chiar am crezut ca ma iubesti cand, lingand-ma cu buzele tale fine pe scrot, ma priveai de jos, drept in ochi, cu privirea aceea de femeie atemporala, plina de sentimente evaporate...
....erai Iubirea in persoana, la nivelul cel mai fizic desigur, si nu vreau decat sa cred ca atunci cand gemeai usor cu buzele strivite de faianta, cu memebrul meu adanc in tine, chiar ai avut orgasm, un orgasm agnostic, din acelea produse de mine, dar unic, pentru o tarfa-unicat, ca tine...si nici nu pot sa uit ochii tai intredeschisi atunci cand, atras de prea multa feminitate din ovalul umerilor tai , am terminat pe sanii tai calzi si maiestuosi, si am simtit morbul subtil al iubirii impartasite scurgandu-se din coltul gurii tale, lacrimi sa fi fost? sau scuipat...
ce mai conteaza, tarfa mea unicat?...te-am iubit,
al tau sincer..."
"...draga mea tarfa-unicat...iti spun unicat pentru ca a fost singura oara cand ne-am intalnit; nu stiu ce cautam in toaleta feminina, sau nu stiu ce cautai tu in cea masculina...chiar nu mai conteaza; ceea ce conteaza este ca am invatat sa te iubesc acolo, printre pisoare (deci , da , eram la barbati...), cand te-am dat cu capul dragostos de faianta, in timp ce imi plimbam limba prin gura ta umeda si calda ca o prajitura chinezeasca...offf, te-am iubit indragostit fiind, te rog sa ma crezi, cu toata seva mea de mascul in erectie, acea erectie transpirata, care ti-a placut atat de mult, incat saliva ta imi ajugea pana pe testicole...si crede-ma ca in vanitatea mea pacatoasa chiar am crezut ca ma iubesti cand, lingand-ma cu buzele tale fine pe scrot, ma priveai de jos, drept in ochi, cu privirea aceea de femeie atemporala, plina de sentimente evaporate...
....erai Iubirea in persoana, la nivelul cel mai fizic desigur, si nu vreau decat sa cred ca atunci cand gemeai usor cu buzele strivite de faianta, cu memebrul meu adanc in tine, chiar ai avut orgasm, un orgasm agnostic, din acelea produse de mine, dar unic, pentru o tarfa-unicat, ca tine...si nici nu pot sa uit ochii tai intredeschisi atunci cand, atras de prea multa feminitate din ovalul umerilor tai , am terminat pe sanii tai calzi si maiestuosi, si am simtit morbul subtil al iubirii impartasite scurgandu-se din coltul gurii tale, lacrimi sa fi fost? sau scuipat...
ce mai conteaza, tarfa mea unicat?...te-am iubit,
al tau sincer..."
luni, 10 noiembrie 2008
Campanie electorala...
bai baieti, a inceput campania electorala, sa moara mama...so pe ei!...m-ai inteles?...le rupem picioarele da-i dracu p-astia de la PSD, PNG, pula mea...diseara, la afise ii caftim rau de tot, am niste lanturi la mine, sa veniti sa va serviti ca la sfintele moaste...
...le rupem mufa...in sectorul patru ii asteptam la metrou, la colt, cu pietroie...cu pietroaie electorale, bine-ai zis Sile sa-ti traiasca familie...vorba lu sefa, cui nu-i dai la muie canta, asa ca nu tre sa mai cante nimenea, decat noi, intelegi? decat popa...popooo...fi al dreacu hai ca esti si tu pe listele noastre, te alegem, da stai in fata si dai cu cadelnita la ceafa...nu e cucernicesc? lasa ca o sa avem timp si de cucernicii, stai in banca ta...
....am vb cu Nelu la sectie, avem partie diseara, nu se baga nici dreacu...ascultati-ma pe mine, nu-i de gluma cu politichia asta, cine n-are coaie sa nu prezinte...pai, ce , lumea voteaza pe cineva fara coaie?...noi avem, si inca cum, asa ca incolonarea, azi la 7, la metrou cu sfantul lant...
...m-a sunat seful, cica sa punem afise pe biserica sa le vada proastele-alea de babe...Nicule, le lipesti tu, in noaptea asta, si stai si le pazesti, sa nu vina ghertoii ailalti sa-si puna mufele lor peste...
...le rupem mufa...in sectorul patru ii asteptam la metrou, la colt, cu pietroie...cu pietroaie electorale, bine-ai zis Sile sa-ti traiasca familie...vorba lu sefa, cui nu-i dai la muie canta, asa ca nu tre sa mai cante nimenea, decat noi, intelegi? decat popa...popooo...fi al dreacu hai ca esti si tu pe listele noastre, te alegem, da stai in fata si dai cu cadelnita la ceafa...nu e cucernicesc? lasa ca o sa avem timp si de cucernicii, stai in banca ta...
....am vb cu Nelu la sectie, avem partie diseara, nu se baga nici dreacu...ascultati-ma pe mine, nu-i de gluma cu politichia asta, cine n-are coaie sa nu prezinte...pai, ce , lumea voteaza pe cineva fara coaie?...noi avem, si inca cum, asa ca incolonarea, azi la 7, la metrou cu sfantul lant...
...m-a sunat seful, cica sa punem afise pe biserica sa le vada proastele-alea de babe...Nicule, le lipesti tu, in noaptea asta, si stai si le pazesti, sa nu vina ghertoii ailalti sa-si puna mufele lor peste...
miercuri, 5 noiembrie 2008
Algoritmul si iubirea
Iubirea feminina a secolului nostru are ceva algoritmic in ea, ca o ipoteza...ipotezele sunt multe, zau, insa femeia moderna e un pic disimulata in spatele conceptului propriu de iubire paterna...da, paterna...in mintea lor creste pulsatil ideea de securitate, tandrete si un amestec de altruism cu pudoare animalica, de pisica aristocrata...
....iubirea feminina este complicata ca un ghem de sentimente, fara prejudecati si fara scapare...cateodata are atata tragedie in ea, incat pare desprinsa din poemele acelea homerice, pline de arpegii eroice...nu are nimic rational, este prin excelenta ilogica, luptandu-se in fiecare zi cu cavalcada de prejudecati; femeia moderna este constienta de trupul ei, pe care il arboreaza ca pe un obiect de cult, cu multe podoabe si parfumuri, si stie sa il daruiasca ca o ofranda din templele babiloniene, celui in care crede ca isi poate consuma iubirea aceea ilogica si pur sentimentala...ca sa ajunga la ea, orice barbat trebuie sa respecte insa algoritmul de initiere, de multe ori abscons si complicat, fara de care femeia isi intoarce privirea si ingroapa trecutul intr-o tacere fara regrete...e pretul pe care ea insasi il plateste fuziunii de sentimente si lacrimi care o asteapta dupa acceptarea partenerului, si ea il plateste dezinvolt, cu aceeasi seninatate cu care cutreiera magazinele in cautarea bluzitei potrivite...
...nu are rost sa filozofam...iubirea este un concept pur feminin...
....iubirea feminina este complicata ca un ghem de sentimente, fara prejudecati si fara scapare...cateodata are atata tragedie in ea, incat pare desprinsa din poemele acelea homerice, pline de arpegii eroice...nu are nimic rational, este prin excelenta ilogica, luptandu-se in fiecare zi cu cavalcada de prejudecati; femeia moderna este constienta de trupul ei, pe care il arboreaza ca pe un obiect de cult, cu multe podoabe si parfumuri, si stie sa il daruiasca ca o ofranda din templele babiloniene, celui in care crede ca isi poate consuma iubirea aceea ilogica si pur sentimentala...ca sa ajunga la ea, orice barbat trebuie sa respecte insa algoritmul de initiere, de multe ori abscons si complicat, fara de care femeia isi intoarce privirea si ingroapa trecutul intr-o tacere fara regrete...e pretul pe care ea insasi il plateste fuziunii de sentimente si lacrimi care o asteapta dupa acceptarea partenerului, si ea il plateste dezinvolt, cu aceeasi seninatate cu care cutreiera magazinele in cautarea bluzitei potrivite...
...nu are rost sa filozofam...iubirea este un concept pur feminin...
marți, 4 noiembrie 2008
Monologul florilor ofilite
Fragment dintr-un fragment de scrisoare...
"...stii, ti-am adus florile astea, ar fi trebuit sa ti le aduc acum ceva timp...da, stiu, sunt putin uscate...ofilite? da, da, ai dreptate, ofilite...nu din vina mea, eu le-am udat...cu lacrimi...ce? ...e patetic?...da, stiu, este, poate ca sunt un barbat patetic, atat de patetic incat iti ofer flori uscate...erau pentru mai devreme, intelegi?...cand te iubeam, sau cand credeam ca te iubesc...ce? tu nu m-ai iubit niciodata?...da, stiu, am stiut dintotdeauna, nici nu vroiam asta, as fi fost prea egoist...cum ai fi putut sa ma iubesti, pe mine?...iubirea noastra, sau a mea, daca vrei, este o experienta prea personala pentru a fi impartasita...nici macar platonica nu o pot numi...e mai mult decat atat...egoista?...nu, nu as putea fi atat de cinic, nici macar indiferent...o iubire aleasa, cum spuneau poetii, o iubire sa te-arunci de pe stanca in valuri...dar tu esti prea concreta pentru echivocul acestor definitii care te depasesc si eu stiu ca intre florile astea uscate ale sufletului tau nu s-ar fi putut ascunde niciodata zambetul tau...poate doar o raza, dar ....nu...e prea utopic...si iluzia nu tine...
....nu neg ca am visat ca vei lua florile proaspat culese si mi le vei arunca cu jind in suflet, sarutandu-ma printre petalele lor, insa apoi....chiar nu imi pot imagina senzualitatea pielii tale langa porii mei, sau sanii tai dezgoliti arzandu-mi buzele...intelegi?...e ca si cum as face dragoste cu un spectru...si iubirea aleasa de care iti vorbeam nu ar fi putut indura nici macar oniric intrepatrunderea sexuala a trupurilor noastre, transpiratia dintre podul palmei mele si umarul tau, orgasmele tale impudice, empirice...nu crezi?...asa ca....e mai bine asa, flori uscate, ofilite cum zici tu, le poti arunca, sincer, sunt ale tale, au fost intotdeauna...
...nu sunt intr-atat de naiv incat sa consider ca te vei gandi candva la mine...desi uneori simt ca ma pot lasa prada tentatiei...nu iti mai pot spune nimic, decat ca...te-ai cam ingrasat un pic...doar un pic...
te iubesc?"
"...stii, ti-am adus florile astea, ar fi trebuit sa ti le aduc acum ceva timp...da, stiu, sunt putin uscate...ofilite? da, da, ai dreptate, ofilite...nu din vina mea, eu le-am udat...cu lacrimi...ce? ...e patetic?...da, stiu, este, poate ca sunt un barbat patetic, atat de patetic incat iti ofer flori uscate...erau pentru mai devreme, intelegi?...cand te iubeam, sau cand credeam ca te iubesc...ce? tu nu m-ai iubit niciodata?...da, stiu, am stiut dintotdeauna, nici nu vroiam asta, as fi fost prea egoist...cum ai fi putut sa ma iubesti, pe mine?...iubirea noastra, sau a mea, daca vrei, este o experienta prea personala pentru a fi impartasita...nici macar platonica nu o pot numi...e mai mult decat atat...egoista?...nu, nu as putea fi atat de cinic, nici macar indiferent...o iubire aleasa, cum spuneau poetii, o iubire sa te-arunci de pe stanca in valuri...dar tu esti prea concreta pentru echivocul acestor definitii care te depasesc si eu stiu ca intre florile astea uscate ale sufletului tau nu s-ar fi putut ascunde niciodata zambetul tau...poate doar o raza, dar ....nu...e prea utopic...si iluzia nu tine...
....nu neg ca am visat ca vei lua florile proaspat culese si mi le vei arunca cu jind in suflet, sarutandu-ma printre petalele lor, insa apoi....chiar nu imi pot imagina senzualitatea pielii tale langa porii mei, sau sanii tai dezgoliti arzandu-mi buzele...intelegi?...e ca si cum as face dragoste cu un spectru...si iubirea aleasa de care iti vorbeam nu ar fi putut indura nici macar oniric intrepatrunderea sexuala a trupurilor noastre, transpiratia dintre podul palmei mele si umarul tau, orgasmele tale impudice, empirice...nu crezi?...asa ca....e mai bine asa, flori uscate, ofilite cum zici tu, le poti arunca, sincer, sunt ale tale, au fost intotdeauna...
...nu sunt intr-atat de naiv incat sa consider ca te vei gandi candva la mine...desi uneori simt ca ma pot lasa prada tentatiei...nu iti mai pot spune nimic, decat ca...te-ai cam ingrasat un pic...doar un pic...
te iubesc?"
joi, 30 octombrie 2008
Iluzii
Aici se odihnesc iluziile mele
Mi-a fost dat sa gasesc pe un site o fotografie memorabila : un cimitir rarefiat, in prim plan o cruce de lemn ce avea atarnata inscriptia urmatoare :”aici se odihnesc iluziile mele”.
Pentru un om cel mai greu lucru pare sa fie ingroparea propriilor iluzii si trecerea mai departe, intr-un plan spiritual mult mai evoluat, care sa-i asigure dezvoltarea de care are nevoie. Insa cat de dificila are loc aceasta trecere si cat de greu de suportat este doliul pe care il induce aceasta transcendenta! Cand pierdem o persoana la care tinem, realitatea imuabila a pierderii isi face incet – incet locul in constiinta noastra, printre lacrimi si suferinta: acceptam pierderea, acceptam ca ea este ireversibila, purtam doliul necesar, plangem si ne revoltam, suferim, si din aceasta cadere ne ridicam si mergem mai departe. Insa cum stim ca o iluzie care ne-a fost atat de personala este moarta, cum vom reusi sa o ingropam cu adevarat si sa-i punem crucea pe care o merita?; cum ne putem debarasa de conceptul abstract pe care il reprezinta aceasta iluzie, fara sa pierdem mult din noi insine...?
Cei mai multi nu reusesc; cei mai multi se complac sa o mentina in viata, nu accepta ca este doar o iluzie, si suferinta indusa poate fi enorma; neacceptand aceasta pierdere, ei nu accepta sa mearga mai departe, sa se scuture de limitarea impusa de aceasta himera, sa treaca prin acel gang intunecat al durerii pricinuita de constientizarea pierderii: cei mai multi sunt conditionati sa poarte pe umeri acest balast spiritual care le interzice orice dezvoltare...
Iluzia iubirii ideale este una dintre acestea; visand prea frumos, ancorandu-se in acest sentiment cu toata fiinta lor, unii oameni nu accepta ca traiesc o iluzie, ca acest sentiment este doar o plasmuire a ego-ului lor, o ceata funesta ce le apasa inima; o morfina cel mult, care mascheaza o suferinta reala si o spaima a pierderii. Ei iubesc cu frica, cu frica pierderii, si in sufletul lor traieste o dara usoara de tristete, o premonitie a faptului ca , in definitiv, ceea ce simt nu este ceea ce isi imagineaza; incearca cu toate fortele lor sa alunge acest strop de melancolie, insa cum pot ei sa alunge o parte din ei? Este momentul in care iubirea se transforma in atasament, iar ei incep sa moara un pic cate un pic, incapabili sa progreseze, sa se iubeasca pe ei insisi, sa ia decizia sa ingroape aceasta iluzie o data pentru totdeauna.
Cei care reusesc dau dovada de o tarie extraordinara, pentru ca nu este usor sa fii sincer fata de tine insuti, sa accepti ca traiesti o iluzie si sa mergi mai departe; sa o ingropi, sa plangi dupa ea, dar sa accepti ca a murit, si sa mergi mai departe; sa te dezbari spiritual de chingile acestui pseudosentiment , si sa mergi mai departe; cei care reusesc sa traiasca intens acest proces, resimt la scurt timp o eliberare enorma, incep sa traiasca bucuria enorma din sufletul lor, trec de la atasament la detasare, de la exterior la interior: si ce lume bogata gasesc inlauntrul lor!, pe care nu o mai cunoscusera pana atunci; acesti oameni devin mai puternici, descoperindu-si resursele interioare cu care vor influenta mediul in care traiesc, nemailasand mediul sa le influenteze propriile ganduri si sentimente. Depasind valea plangerii, ei nu se mai uita inapoi, nu mai dezgroapa ceea ce accepta cu toata fiinta lor ca este ingropat pentru totdeauna.
Mi-a fost dat sa gasesc pe un site o fotografie memorabila : un cimitir rarefiat, in prim plan o cruce de lemn ce avea atarnata inscriptia urmatoare :”aici se odihnesc iluziile mele”.
Pentru un om cel mai greu lucru pare sa fie ingroparea propriilor iluzii si trecerea mai departe, intr-un plan spiritual mult mai evoluat, care sa-i asigure dezvoltarea de care are nevoie. Insa cat de dificila are loc aceasta trecere si cat de greu de suportat este doliul pe care il induce aceasta transcendenta! Cand pierdem o persoana la care tinem, realitatea imuabila a pierderii isi face incet – incet locul in constiinta noastra, printre lacrimi si suferinta: acceptam pierderea, acceptam ca ea este ireversibila, purtam doliul necesar, plangem si ne revoltam, suferim, si din aceasta cadere ne ridicam si mergem mai departe. Insa cum stim ca o iluzie care ne-a fost atat de personala este moarta, cum vom reusi sa o ingropam cu adevarat si sa-i punem crucea pe care o merita?; cum ne putem debarasa de conceptul abstract pe care il reprezinta aceasta iluzie, fara sa pierdem mult din noi insine...?
Cei mai multi nu reusesc; cei mai multi se complac sa o mentina in viata, nu accepta ca este doar o iluzie, si suferinta indusa poate fi enorma; neacceptand aceasta pierdere, ei nu accepta sa mearga mai departe, sa se scuture de limitarea impusa de aceasta himera, sa treaca prin acel gang intunecat al durerii pricinuita de constientizarea pierderii: cei mai multi sunt conditionati sa poarte pe umeri acest balast spiritual care le interzice orice dezvoltare...
Iluzia iubirii ideale este una dintre acestea; visand prea frumos, ancorandu-se in acest sentiment cu toata fiinta lor, unii oameni nu accepta ca traiesc o iluzie, ca acest sentiment este doar o plasmuire a ego-ului lor, o ceata funesta ce le apasa inima; o morfina cel mult, care mascheaza o suferinta reala si o spaima a pierderii. Ei iubesc cu frica, cu frica pierderii, si in sufletul lor traieste o dara usoara de tristete, o premonitie a faptului ca , in definitiv, ceea ce simt nu este ceea ce isi imagineaza; incearca cu toate fortele lor sa alunge acest strop de melancolie, insa cum pot ei sa alunge o parte din ei? Este momentul in care iubirea se transforma in atasament, iar ei incep sa moara un pic cate un pic, incapabili sa progreseze, sa se iubeasca pe ei insisi, sa ia decizia sa ingroape aceasta iluzie o data pentru totdeauna.
Cei care reusesc dau dovada de o tarie extraordinara, pentru ca nu este usor sa fii sincer fata de tine insuti, sa accepti ca traiesti o iluzie si sa mergi mai departe; sa o ingropi, sa plangi dupa ea, dar sa accepti ca a murit, si sa mergi mai departe; sa te dezbari spiritual de chingile acestui pseudosentiment , si sa mergi mai departe; cei care reusesc sa traiasca intens acest proces, resimt la scurt timp o eliberare enorma, incep sa traiasca bucuria enorma din sufletul lor, trec de la atasament la detasare, de la exterior la interior: si ce lume bogata gasesc inlauntrul lor!, pe care nu o mai cunoscusera pana atunci; acesti oameni devin mai puternici, descoperindu-si resursele interioare cu care vor influenta mediul in care traiesc, nemailasand mediul sa le influenteze propriile ganduri si sentimente. Depasind valea plangerii, ei nu se mai uita inapoi, nu mai dezgroapa ceea ce accepta cu toata fiinta lor ca este ingropat pentru totdeauna.
miercuri, 29 octombrie 2008
Jurnalul unui presedinte
azi dimineata citeam ziarele si imi vad mufa intr-un tabloid, cica as fi injurat o ziarista...fara nici un misto acum, nu e vorba ca am injurat sau nu o bagaboanta d-aia, dar chiar nu imi aduc aminte...si nici poza nu e foarte concludenta, ca ieseam dintr-un mertan(?!), pe o alee cu plopi!..draci daca mi-aduc aminte...aha!! si, cica as fi facut-o "nenorocita"...aici i-am prins, ca eu din "muiste" nu le scot pe tarfele-astea...
acu doua zile mi-am angajat consiliera pe probleme de PR, sunt foarte multumit de ea, desteapta fata, are doua facultati, si in plus (lucru de care recunosc ca sunt extrem de mandru...) nu am mai repetat greseala cu cea dinaintea ei...90-60-90 fix, sa n-am parte, plus ca e blonda, nush cum am gasit-o dar e fix pe masurile mele...am trimis-o la sanchi sa faca o cafea, sa para ca e munca serioasa, asa din prima...
ieri, sa-nnebunesc de cap cu primu ministru pulii mele...bai, sa-l bag in pizda ma-sii pe bagabondu asta, ca ma face pe la televiziuni, ca duc tara de rapa, si alte mizerii...l-am sunat si i-am zis direct, tu-ti mortii ma-ti, iti trimit biletel, semnat, stampilat, cum vrea pula ta, te fac de cacat...i-am trimis in doua ore, direct la el la palatul pizdei ma-sii si taman cand ma cacam vine consilierul financiar disperat, urland la usa cabinetului.."dom presedinte, a cazut bursa, lumea zice ca de la biletel.."... ce ti-e domne si cu bursele astea, eu unul nu le-am inteles niciodata, da m-am enervat rau ca mi se pune in carca mie asa ceva, noroc cu blonda mea, care m-a calmat instant...
...citeam deunazi despre un presedinte al frantei, mort de inima in timp ce o stoarfa ii sugea pula...frate, hai ca p-asta n-am mai auzit-o, adica o stiam p-aia a fraierului aluia de saxofonist, da p-asta , nu!!...adica, cum ar veni, a murit de prea multa muie...ha ha; la mine, sincer sa fiu, nu e pericol, n-am timp nici sa fut...
azi pe la pranz am mancat cu un afacerist de vaza, un chitros da-l dreacu, habar n-are sa negocieze...dupa masa, ma opreste un politist, sa suflu in fiola...bineinteles ca l-am luat la suturi pe loc, mortii mamii lui, acu si-a gasit sa fie el corect...frate, ce pula mea rost mai are sa fii presedinte daca nu poti sa mai bei un paharel de vin alb?! da-o in pizda ma-sii
maine vine presedintele frantei...panarama mare o sa fie, ca o aduce si pe nevasta-sa aia, fosta top model...o sa-l iau la misto pe faza cu sexu oral care a cauzat moartea unuia dinaintea lui...tre sa o sun pe interpreta aia de data trecuta, ca-mi place cum le zice in franceza...
m-a sunat becali, ca de ce nu mai vin la meciuri...pai bai, frate, adica eu sa ma asociez cu ciobanu ala? nici macar nu stia sa injure, da-l dracu...tot eu l-am invatat...
acu doua zile mi-am angajat consiliera pe probleme de PR, sunt foarte multumit de ea, desteapta fata, are doua facultati, si in plus (lucru de care recunosc ca sunt extrem de mandru...) nu am mai repetat greseala cu cea dinaintea ei...90-60-90 fix, sa n-am parte, plus ca e blonda, nush cum am gasit-o dar e fix pe masurile mele...am trimis-o la sanchi sa faca o cafea, sa para ca e munca serioasa, asa din prima...
ieri, sa-nnebunesc de cap cu primu ministru pulii mele...bai, sa-l bag in pizda ma-sii pe bagabondu asta, ca ma face pe la televiziuni, ca duc tara de rapa, si alte mizerii...l-am sunat si i-am zis direct, tu-ti mortii ma-ti, iti trimit biletel, semnat, stampilat, cum vrea pula ta, te fac de cacat...i-am trimis in doua ore, direct la el la palatul pizdei ma-sii si taman cand ma cacam vine consilierul financiar disperat, urland la usa cabinetului.."dom presedinte, a cazut bursa, lumea zice ca de la biletel.."... ce ti-e domne si cu bursele astea, eu unul nu le-am inteles niciodata, da m-am enervat rau ca mi se pune in carca mie asa ceva, noroc cu blonda mea, care m-a calmat instant...
...citeam deunazi despre un presedinte al frantei, mort de inima in timp ce o stoarfa ii sugea pula...frate, hai ca p-asta n-am mai auzit-o, adica o stiam p-aia a fraierului aluia de saxofonist, da p-asta , nu!!...adica, cum ar veni, a murit de prea multa muie...ha ha; la mine, sincer sa fiu, nu e pericol, n-am timp nici sa fut...
azi pe la pranz am mancat cu un afacerist de vaza, un chitros da-l dreacu, habar n-are sa negocieze...dupa masa, ma opreste un politist, sa suflu in fiola...bineinteles ca l-am luat la suturi pe loc, mortii mamii lui, acu si-a gasit sa fie el corect...frate, ce pula mea rost mai are sa fii presedinte daca nu poti sa mai bei un paharel de vin alb?! da-o in pizda ma-sii
maine vine presedintele frantei...panarama mare o sa fie, ca o aduce si pe nevasta-sa aia, fosta top model...o sa-l iau la misto pe faza cu sexu oral care a cauzat moartea unuia dinaintea lui...tre sa o sun pe interpreta aia de data trecuta, ca-mi place cum le zice in franceza...
m-a sunat becali, ca de ce nu mai vin la meciuri...pai bai, frate, adica eu sa ma asociez cu ciobanu ala? nici macar nu stia sa injure, da-l dracu...tot eu l-am invatat...
marți, 28 octombrie 2008
Jurnalul unui fotbalist roman
azi dimineata m-a trezit muistu ala de fundas dreapta nigerian, cica avem antrenament...l-am bagat in pizda ma-sii, nu stia ca am avut aniversare la bamboo noaptea trecuta; fratie, nu poti sa te mai odihnesti diminetile ca te cheama astia in mijlocu saptamanii la antrenament...noroc ca e antrenor ala nou, fraieru ala, ca nu mi-am luat amenda...
la doua am mancat la tratoria cu doua pizde; una cica e studenta la drept, m-a vazut la televizor intr-o seara si de atunci tot doreste sa ma cunoasca...am dat drumu la o manea pe mobil, sa o impresionez, pitipoanca dreacu...ailalta e mai molfaita, gagica lu ala de la rapid de si-a rupt picioru fraieru saptamana trecuta...poate le fut p-amandoua in seara asta, sa moara mama...
seara pe la cinci ne-a chemat patronu la el, cica nu jucam nimic, asa si pe dincolo, ca ne luam cascavalu la greu da ne doare in pula, chestii d-astea de cacanar...ca ne trimite la echipa a doua, ca aduce straini...mortii ma-sii de zgarcit, dac-ar stii el cat ma costa ratele la tuareg n-ar mai vorbi asa...
la antrenament, m-am speriat rau, sa n-am parte...a venit unu junior in cantonament cu o chestie, niste hartii puse una peste alta, da mici asa, nu ca ziaru...belisem toti ochii, credeam ca e tacanit, sa moara ma-sa...cica se cheama "carte" si se citeste...eu personal l-am luat pe prost de-parte si i-am ars o "carte" peste urechi da i-a sarit mustaru sa mor eu...mama lui de trisor, noi ne rupem picioarele si el se da cu d-astea...
vad ca ma suna gagica de la drept, ca sa vin s-o iau de la universitate...bagaboante s-astea bai baiatule, sa vezi caterinca...
la doua am mancat la tratoria cu doua pizde; una cica e studenta la drept, m-a vazut la televizor intr-o seara si de atunci tot doreste sa ma cunoasca...am dat drumu la o manea pe mobil, sa o impresionez, pitipoanca dreacu...ailalta e mai molfaita, gagica lu ala de la rapid de si-a rupt picioru fraieru saptamana trecuta...poate le fut p-amandoua in seara asta, sa moara mama...
seara pe la cinci ne-a chemat patronu la el, cica nu jucam nimic, asa si pe dincolo, ca ne luam cascavalu la greu da ne doare in pula, chestii d-astea de cacanar...ca ne trimite la echipa a doua, ca aduce straini...mortii ma-sii de zgarcit, dac-ar stii el cat ma costa ratele la tuareg n-ar mai vorbi asa...
la antrenament, m-am speriat rau, sa n-am parte...a venit unu junior in cantonament cu o chestie, niste hartii puse una peste alta, da mici asa, nu ca ziaru...belisem toti ochii, credeam ca e tacanit, sa moara ma-sa...cica se cheama "carte" si se citeste...eu personal l-am luat pe prost de-parte si i-am ars o "carte" peste urechi da i-a sarit mustaru sa mor eu...mama lui de trisor, noi ne rupem picioarele si el se da cu d-astea...
vad ca ma suna gagica de la drept, ca sa vin s-o iau de la universitate...bagaboante s-astea bai baiatule, sa vezi caterinca...
luni, 27 octombrie 2008
Religie si progres
intotdeauna m-a intrigat religiozitatea mascata a romanilor...un popor crestinat, undeva, pe malul marii, un popor pios, trecut prin sita comunismului...o spiritualitate adanc inradacinata in fibra istoriei, nu fanatica, insa distinsa, impunatoare, ortodoxa si cutumiara...astazi insa, acest filon de spiritualitate se transforma incet incet intr-un accesoriu urban, un lant de aur cu crucifix la gat. Biserica este o institutie mireana, preotii devin functionari publici, ceasloavele sunt poleite cu aur de douaspatru de karate...omul de rand se inchina din superstitie, religia devine superstitie, preotii isi indeasa verzisorii sub sutana, craciunul si pastele devin doua orgii consumeriste, apar pe youtube filmulete cu preasfintii sadomaso, religia devine o manea, o manea cu hristos, ascultata la bordul masinii, printre zoaie...religia arhaica devine un ritual concret, comercial si comercializat, dumnezeu vinde iertare pe sub mana, daca ai destui bani sa cumperi...
spiritualitatea devine un mit urban, o inchinaciune pe la colturi, o ruga prozaica amestecata cu scuipat...sensul credintei s-a pierdut intr-un morman de matanii, religia devine un pretext, un alibi, o sinecura...poate este si asta un fel de progres, in era hipertehnologizata a preotului cu ipod si ciunga...
spiritualitatea devine un mit urban, o inchinaciune pe la colturi, o ruga prozaica amestecata cu scuipat...sensul credintei s-a pierdut intr-un morman de matanii, religia devine un pretext, un alibi, o sinecura...poate este si asta un fel de progres, in era hipertehnologizata a preotului cu ipod si ciunga...
duminică, 26 octombrie 2008
Becali si "globul" sarantocilor
Becali si-a facut "glob", nu din varietate, ci din vanitate...deh, pac pac, sa se stearga si el la gura cu noua tehnologie, ca vremea cand descarca banii cu basculanta in curtea casei a cam trecut...i-a zis cineva ca se poarta globurile astea, nu ar strica sa mai adauge o floricica la reverul sau aurit, de cioban cu lana de aur...
...de fapt, problema cu Becali nu e neaparat sincera lui prostie afisata, ci imposibilitatea romanului sa-l trateze cu indiferenta; romanii se impart in trei mari categorii: unii il aduleaza, gudurandu-se ca niste sarantoci pe langa blidul plin cu terci al latifundiarului, altii il urasc, iar restul se amuza pe seama lui, ca la circ...toata aceasta non-indiferenta nu face decat sa alimenteze contul popularitatii oierului, nationalizandu-i prostia si transformand-o in fenomen. Stam toti cu ochii beliti in televizor, sa-l injuram, sa-l lingem in cur poate poate pica neste dolarei, sau sa ne hlizim la dovezile perene ale grobianismului sau inconfundabil...draci daca alegem sa-l ignoram, sa schimbam canalul si sa-l facem astfel sa dispara...
acum nu stiu daca noi romanii ne hranim patima divertismentului la tatele lui becali, sau daca becali isi hraneste megalomania paranoica la tatele goale ale romaniei-tarfe post revolutionare, cert este ca asistam la o simbioza prea putin sfanta (in ciuda religiozitatii negustoresti a transhumantului national...), care a inceput ca o gluma, continua ca o maladie si nu sunt semne ca se va sfarsi prea curand...
Becali model, dumnezeu, mecena, om politic, hommo economicus, becali ca sintagma si stire de televiziune, personaj de talkshow, varf de audienta si fante curtenitor...becali este exemplul concret al iresponsabilitatii noastre ca natie, existenta lui este certa si tolerata intr-o societate incerta si intoleranta...jiltul sau plin cu aur, castelul sau poleit, crucifixurile de doua tone de la poarta, nu sunt altceva decat expresia cea mai sordida a idealului romanesc contemporan, peste care unii scuipa si unde altii ling, insa nimeni nu alege sa-si bage picioarele...
...de fapt, problema cu Becali nu e neaparat sincera lui prostie afisata, ci imposibilitatea romanului sa-l trateze cu indiferenta; romanii se impart in trei mari categorii: unii il aduleaza, gudurandu-se ca niste sarantoci pe langa blidul plin cu terci al latifundiarului, altii il urasc, iar restul se amuza pe seama lui, ca la circ...toata aceasta non-indiferenta nu face decat sa alimenteze contul popularitatii oierului, nationalizandu-i prostia si transformand-o in fenomen. Stam toti cu ochii beliti in televizor, sa-l injuram, sa-l lingem in cur poate poate pica neste dolarei, sau sa ne hlizim la dovezile perene ale grobianismului sau inconfundabil...draci daca alegem sa-l ignoram, sa schimbam canalul si sa-l facem astfel sa dispara...
acum nu stiu daca noi romanii ne hranim patima divertismentului la tatele lui becali, sau daca becali isi hraneste megalomania paranoica la tatele goale ale romaniei-tarfe post revolutionare, cert este ca asistam la o simbioza prea putin sfanta (in ciuda religiozitatii negustoresti a transhumantului national...), care a inceput ca o gluma, continua ca o maladie si nu sunt semne ca se va sfarsi prea curand...
Becali model, dumnezeu, mecena, om politic, hommo economicus, becali ca sintagma si stire de televiziune, personaj de talkshow, varf de audienta si fante curtenitor...becali este exemplul concret al iresponsabilitatii noastre ca natie, existenta lui este certa si tolerata intr-o societate incerta si intoleranta...jiltul sau plin cu aur, castelul sau poleit, crucifixurile de doua tone de la poarta, nu sunt altceva decat expresia cea mai sordida a idealului romanesc contemporan, peste care unii scuipa si unde altii ling, insa nimeni nu alege sa-si bage picioarele...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)