prea multa graba ne ascunde starea de a iubi, intr-o lume perena, vitezomana, ascunsa
unde am plecat cu totii? mai suntem noi cu noi? ce am facut cu iubirea noastra?
cateodata ma intreb daca iubirea este o tarfa care se vinde pe lacrimi primului venit, cu afisata pudoare, dar cu ofilita disimulare? ...sau iubirea este o ruda de demult, ingropata la doi metri sub pamant, in urma unei inmormantari de familie, fatidice si reci ca un cub de gheata...
asadar, iubim? sau ne este frica? frica , nu ura , este antigonul iubirii, spaima nu dispretul este tortionarul sau...
m-ai iubit? de ce am nevoie sa stiu asta? te-am iubit? nu ma intrebi? intreaba-ma...
te rog
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu