FADE IN

Int. - DAY

Doi tineri stau la o masa intr-o cafenea: un fum de tigara inecacios le invaluie capetele; afara, o fereastra larga lasa sa se intrevada oameni grabiti pasind pe trotoar intr-o zi ploioasa

K.
Bai, hai sa-ti spun ceva...

Y. (aprinzandu-si o tigara...)
Spune...

K.
Am o colega la serviciu...e o fata buna; in ultima vreme e cam deprimata...cica a lasat-o prietenul; plange toata ziua...zice ca ce viata naspa are, e prea batrana (are 38 de ani...), nu poate sa faca copii (are o problema de sanatate sau nu stiu ce pula mea...), intr-un cuvant...o nenoroceste depresia...cum as putea sa o ajut? sa-i zic ceva, sa ii ofer o solutie...habar n-am la ce sa ma gandesc...

Y.(sta cu coatele pe masuta, fata palme, isi priveste prietenul usor de jos...)
Aha...(camera fixeaza scrumiera rotunda si trei degete care strivesc chistocul...) inteleg...

K.
Intelegi? (se apleaca usor peste masuta...)


Y.(scoate o alta tigara si o aprinde...)
Auzi...as putea sa-i recomand o alternativa...cand face cumparaturi?

K.
cred ca sambata dimineata...

Y.
Bun...pai, sambata asta care vine, sa se duca intr-un magazin universal sau ceva...ideea e sa caute un sapun...unul ieftin, nu trebuie sa dea prea multi bani pe el...un no-name ceva...apoi, sa mearga la bricolaj...au acolo niste franghii, sau funie...vede ea; din alea impletite...vede ea despre ce e vorba...daca nu, sa intrebe pe baietii de acolo...vreo 2-3 metri ar fi suficienti...apoi...sa mearga acasa...sa gaseasca o grinda, ceva...apoi un scaunel...sigur stie sa faca lat la funie...a vazut in filme... apoi sa-si treaca latul de gat, sa-l unga cu bucata de sapun, sa se urce pe scaunel...cam atat...aaa...cica e bine sa-si puna o punga ceva pe cap...asa se zice....apoi sa-si dea drumul de pe scaunel...o sa se balabane usor, vreo 2-3 minute, cat sa nu mai intre aerul...

Violenta violetilor

Exista doua categorii de idioti in istoria asta cu flacara pulii mele...idiotii care, din lipsa de subiecte, au invadat stirile, talkshow-urile, afisele, creierele si dezbaterile cu vascosenia asta paranormala transformand romania asta a noastra fututa intr-o romanie si mai fututa in cur, intr-o curte a miracolelor...; si cealalta categorie de idioti, in frunte cu nomenclaturistul Iliescu, dialectician materialist harsait, care persifleaza din start orice amestec paranormal, parapsihologic sau ezoteric in realitatea asta noastra slinoasa in care ne ungem cu toti destele si ni le bagam in cur...

Daca fanaticii ideii de paranormal au o anumita frumusete deliranta in salata lor de idei si conspiratii in care-si scalda creierele dornice de apocaliptice dezastre si rapiri extraterestre, ceilalti dobitoci sunt limitati in prostia lor ingenua si plata:"pleaca Domne d-aici cu flacarile astea violete, au innebunit toti, ne facem de ras..."; sau" Domne ne intoarcem in evul mediu, sa credem in povesti din astea, in superstitii..."; acum, trebuie sa ai creierasul foarte facut pane daca mintea ta de barza nu realizeaza ca , in exteriorul perceptiilor noastre limitate asupra acestui univers nelimitat, se gaseste si altceva...aceasta frica (sau ignoranta) de "altceva" ii caracterizeaza pe acesti "sceptici", care se retrag in realitatea lor concreta a labei triste si a bericii si a "intelectului", refuzand sa conceapa ca noi, oamenii, ca animale, percepem foarte foarte putine lucruri din cele care exista si , pe cale de consecinta logica, cele pe care nu le percepem nu inseamna ca nu exista...

Pe scurt, tipic pentru romania, aceasta violenta a contrariilor nu face decat sa defineasca aceasta natie stirba si imberba, care pe timp de "criza" umple pana la refuz hipermarketurile apoi se screme livid ca "de ce sunt preturile mari...!!!"

I. Inceputul

fa, da-te jos din masina!....avea vocea ragusita, haraita aproape, scuipa din 5 in 5 secunde, pe jos, cateodata in palma, tragea din tigarea scorojita cu sete, tinea filtrul cu 2 degete, fa, n-auzi, iesi in mortii ma-tii din masina...

....elena era speriata, ii batea inima; deschise portiera si se lasa in genunchi pe pamantul rece si gol...avea pielea zburlita si simtea un nod imens in gat, care nu trecea nici cu scuipat, fa, ridica-te in picioare, 'tu-ti gatu ma-tii, privirea inainte...tragea din a ena tiagare, cand farurile masinii care parca in tromba la 5 metri de ei ii luminara privirea incetosata de alcool; elena observa ca avea dintii galbeni si o cicatrice mare pe pometele stang; isi stranse bluzita pe ea, isi aranja parul cu o miscare scurta, domnul Raul?, din masina coborara doua costume gri, doi barbati intre doua varste, ambii cu palarii negre si bastoane...da, raspunse Raul scuipand intre pantofii de lac, eu sunt...Unul dintre barbati se apropie, scoase din buzunarul de la piept un teanc de bancnote nou-noute, Domnule Raul, numarati banii...Raul ii insfaca, arunca tigara abia inceputa si se sprijini pe capota solenzei...vreti si arme? marai el, indesand banii in buzunarul de la spate...nu, este ok; doar fata...

...hai, fa, ce pula mea astepti, du-te...Raul ii facu vant cu bratele, Elena inainta din inertie si, impiedicandu-se, cazu la picioarele barbatului...acesta se apleca usor, imperceptibil si o ridica de subsiori...va rog, urcati in masina...elena isi potrivi tocurile si lua loc pe bancheta din spate...afara incepu o ploaie usoara, tomnatica...masina demara in tromba, iar fata, intorcand capul, avu timp sa vada umbra lui Raul si rotocoalele de fum ce dispareau in eter...

...unde mergem, se trezi ca soune, stergandu-si rimelul intins pe toata fata...cei doi barbati din fata sa pareau imobili, doar soferul schimba mecanic vitezele, cu alura unui robot....elena isi aminti de filmele de desene animate pe care le vedea la camin; unde mergem? repeta febril, incercand sa desluseasca ceva pe fereastra...mergem la poker house...barbatul din dreapta soferului se intoarse spre ea, intorcandu-si capul peste umarul stang...elena observa ingrozita un obraz pictat, ca al unui clown, in culori vii si proaspete...un fulger de frica ii strabatu trupul, din crestet pana in picioare si simti cum ii tasnesc lacrimile, inca o data, a nu stiu cata oara pe ziua de azi...

Adam si Eva...

sunt inconjurat de mirosul tau, care imi inunda toti porii cu torente de ambrosie nepamanteana, doar tu, icoana mea, arhetipul meu, de mii de ani, de mii de suflete, de mii de valuri sparte in urechi surde…iti mai amintesti cum te purtam pe brate pe stanca aceea neagra , deasupra haului, si ti-am dat drumul moarta, sa te zdrobesti de crestele valurilor pe care le iubeai atat, insotita doar de lacrimile mele care curgeau ca o rupere de nori peste trupul tau valurit, alb ca varul, nemiscat, etern..iti mai amintesti, iar in spatele nostru castelul gol gemea de singuratate ca un batran torturat de prea multa iubire…

…iti mai amintesti ? uita-te la mine, frumoaso, uita-te in ochii mei, de acolo de unde te-ai ascuns, ma mai stii, nu m-ai uitat, ai fugit, nu vreau sa cred ca ai fugit ca o lasa, fara sa ma iubesti doar pe mine, asa e ? asa nu e ? am puterea sa te urasc, sa te biciuiesc goala cu privirile mele ca in seara aceea cand te-am gasit la templu cu buzele crapate si obrajii sleiti, dar erai atat de frumoasa incat m-am indragostit a mia oara de tine, si te-am purtat pe brate pana la izvorul acela cu apa albastrie unde ne-am strivit saruturile nevazuti de mine ? mai tii minte ? sanii tai miroaseau a levantica uscata si parul iti era strans si negru, atat de lung si atat de viu ca o dara de moarte pe cer…

…de ce taci ? iar ai murit ? iar ai uitat sa iubesti ? iar ma cauti cu bataia inimii sa te gasesc ranita si uitata, sa te iubesc din nimic, asa cum stiu ca si tu m-ai iubit din neant cand mi-ai gasit trupul schingiuit si mi-ai udat talpile cu lacrimi sarate din urciorul nemarginit al dragostei tale pe care sufletul meu nu a cunoscut-o niciodata…

Mai tii minte ?

Dansatoarea si ritualul....

Trupul meu era amortit de multe luni de platitudine asexuala, linearitate prietenoasa, ranceda, insipida…trupul meu, pulsatiile mele, erau indesate undeva la subsol, hibernau, uitate, cascand din cand in cand…

…vorbeam cu ea, virgina de acum cativa ani, care imi pusese sufletul pe foc, atunci cand o doream si era inacesibila ca o nimfa, ca o silueta acrilica pe un tablou renascentist…dansatoarea ireala, obiectul fantasmelor mele, obiectul pasiunii arzatoare a noptii aceleia cand in ploaie i-am soptit ca o iubesc…era doar un copil si eu eram doar un om slab, nesigur…

…acum aveam prada la indemana, rasuflarea mea ajungea pana in sufletul ei, cum statea rezemata cu podul palmelor pe muchia mesei din bucatarie…era ea, chiar ea, ne vedeam dupa atat de mult timp si eu nu mai eram acelasi, si ea nu mai era un copil, si ea stia asta, o simteam in ochii ei, o miroaseam cand discutam generalitati, ce-ai mai facut, ce am mai facut ?, cand amandoi stiam…

…si am sarit asupra ei asa cum, in savana, ghepardul sare asupra gazelei neputincioase, ii framantam buzele, luciul lor ma excita terbil, miroseau a zmeura, ii simteam trupul cabrat de dansatoare, fiorul virgin de pe vremuri imi intra in creier ca o pacla, descantandu-mi simturile, o sarutam pe gat ii se deschideau porii, era calda, prindea curaj, cand imi rupse tricoul cu o miscare sigura a unghiilor lungi…salbatica fiinta, departe de inocenta de acum cativa ani, ma primea cu toata sexualitatea ei, ridicandu-se usor pentru a se aseza pe muchia mesei…sanii mici, rotunzi, cu sfarcurile pline, ascutite, fructe, rodii, limba mea insetata desenand minareturi pe ele, explozii de senzualitate pe pieptul ei-altar, gol doar pentru mine…

…am intrat in ea cu foamea unui lup hamesit, primar si totusi tandru, cautand-o la inceput, incet, dar adanc, foarte adanc, pentru a fi toata a mea, milimetru cu milimetru, era atat de uda si ma simtea atat de tare, ii vedeam coastele arcuite pe trupul cabrat, gemetele sale ferme ma sfichiuiau extatic, ii gustam neincetat nectarul de pe umeri…ii simteam mirosul matasii lenjeriei intime pe jumatate sfartecate…

…am terminat amandoi intr-un lac de sudoare

dor de vama...

...valurile m-au lovit in fata, pentru cateva clipe stau in eternitate si sorb vaporii prin nari, cu sete...soarele ma biciue salbatic si imi infig degetele in nisip, liber si zambind...beau trei beri pe plaja, rasturnat in nisip ca o relicva antica...vreau sa fut...toate pulsiunile masculine urla in mine, privesc cu ochii sticliti sanii bogati expusi pe plaja, ii detectez dupa marime, forma, miros, culoare, varsta, ii adulmec, ii memorez...

...seara; briza rece, insa mi-e prea putin frig, marea bate in continuu in urechile mele, dulceag; canta usor, astept, rumeg, o ademenesc langa mine, o simt cum se cabreaza dansand, e vie, pielea intinsa, ochii taciuni in noapte, beau o bere cu ea, doua, are sanii mici, rotunzi si tineri; prin ceara noptii sfarcurile ei lasa urme ascutite, de spini...ma las pe vine, o privesc, focul se oglindeste in ochii ei, in glezna ei plina de nisip umed...o vreau, e teribil cum o doresc, si ea stie, imi zambeste, e indeajuns de intaratata de mirosul meu care o infasoara; parfumul ei ma innebuneste, fac rotocoale si o chem pe mal, sa ne jucam cu degetele in mare…nu e nimeni, plaja comploteaza cu noi, o sarut, un sarut lins pe buze, de pe cea de sus pe cea de jos, are ochii inchisi semn de pasiune, e deja a mea, se lasa prada, si asta o excita…se incolaceste pe picioarele mele, ii simt gambele transpirand pe ale mele, limba mea se plimba pe gatul ei, ii arunc sutienul in mare, o mana de spuma il fura, bluzita zboara spre nisip, ii simt sfarcurile pe cerul gurii, ca opaituri incinse, sunt posedat, geme usor, se lasa in genunchi, pe nisip, ma priveste doar o data in ochi, apoi priveste marea, o secunda, o priveste lung…apoi imi strecoara usor membrul in gura ei umeda, are multa saliva pe care o distribuie egal pe gland, o simt cat este de excitata…membrul meu luceste in gura ei, scabros, erotic, primar, cu unghiile ei vopsite rosu aprins imi zgarie imperceptibil testicolele…continua sa suga incet, imi pleznesc ochii ocult in orbitele noptii, ascult cum valurile pasesc usor pe tarm…pline de sare asa cum ii este pielea ei, ea pe care o patrund adanc, cu fata spre mare, rezemat cu genunchiul stang in nisip;... ii pun mana in gat, ca un caus, ii place, geme, se cabreaza, ii simt striatiile din ea, punctul g, umorile, ii simt saliva uscata in gura…

Prefera sa termin in gura ei, amestecandu-mi samanta cu spuma marii, apoi ne spalam intre valuri, si hohotim de ras in tamaia noptii…
Adormim…

casa noua...

m-am mutat in casa noua...miroase a mosc si a incertitudine...noaptea e din ce in ce mai neagra, si mai rece si mai dulce...si ador susurul greierilor, care canta la fel de cand m-am nascut si pana azi...cantul lor defineste noaptea de vara, unica si cremoasa, miracol pur, imi place sa fac dragoste cu noaptea de vara, sa dorm in ea, cu ea, prin ea...sa o miros pe un balansoar, sa o respir...

...lumea e atat de frumoasa, are atat de multe culori, si de multe ori trecem pe langa ele si ne bagam pula...suntem orbi, prosti si orbi, surzi si orbi...cand ar trebui de fapt sa ne taram in genunchi printre flori, frunze, vreascuri, muguri, sa le luam in palma, sa le strivim la sani...lasam viata sa fie o fututa de fatalitate ranceda si plictisitoare...cum poate fi plictisitoare o viata?! cum poate fi plictisitor ceva in care ai fost proiectat dupa ce ai castigat o cursa la care ai luat startul alaturi de inca cateva miliarde de spermatozoizi?...imbecili mai suntem cateodata...

...tarim o minune, ceva iesit din comun, pana si comunul este iesit din comun...si noi "ne plictisim"...

m-am mutat in casa noua...sambata plec la mare sa ma rostogolesc in nisip si sa fac dragoste pe faleza...vreau sa merit ca traiesc...

Scrisoare pentru o mama...

gasita intr-o sticla pe mare...

"draga mama,

imi pare rau ca te-am ascultat, atata timp; imi pare rau, fiind la un pas sa-mi distrug sanatatea, viata, inima si sufletul; sa le distrug pe altarul egoismului tau meschin; spuneai ca ma iubesti atat de mult, in schimb ma sufocai cu aceasta toxica iubire, atat de mult incat nu mai puteam respira...si eram atat de singur...
da...ai fost toxica, o toxina infernala care m-a legat cu lanturile neputintei atatia ani...

...regret ca nu am putut, nu am avut forta si puterea sa ma rup, sa fug , sa ma ascund...ar fi trebuit sa o fac mult mai devreme;

mama...dragostea ta pentru copiii tai este de fapt manifestul egoismului tau; tu nu m-ai iubit cu adevarat, nici macar pe tine nu te-ai iubit, insa ti-ai trimis fricile in mine, ca sa te vindeci tu...ai incercat sa imi virusezi viata, sa o retraieti pe a mea, sa decizi in locul meu, sa alegi in locul meu...nu te-a interesat niciodata ce imi place mie, ce vreau eu, ce simt eu, ce plang eu, ce imi doresc eu...

...m-ai luat de brat ca pe o marioneta si ma azvarleai in directia dorintelor tale, poftelor tale, fricilor tale...

sper din tot sufletul sa te schimbi si sa nu mai urasti...si sa descoperi cu adevarat ce inseamna a iubi...

eu nu pot decat sa iti dau inapoi fricile, spaimele, temerile...sunt ale tale, nu imi apartin, eu m-am decis sa traiesc viata mea...

ai grija de tine si iubeste...cu adevarat..."

Artmania si litri de bere pe ritmuri salbatice

ma pregatesc pentru Artmania 2009...Sibiu, road trip, bere, muzica, Opeth...
sunt inca incorsetat in costumul meu gri de toate zilele, insa maine dimineata voi respira prin toti porii mei aerul metalic al sibiului in mijlocul verii...

visez deja head bang-uri si riff-urile majestuoase ale lui Akerfeld...

Scrisoare despre ciuda

Draga .......,

Imaginea ta incepe usor-usor sa se stinga in sufletul meu...fara ca eu sa pot face ceva ce ar putea interveni in fata imuabilului...
Altadata nu mi-ar fi pasat atat, insa, la naiba, incerc sa inteleg ce a fost atat de...unic, incat sa ma poata stoarce de vlaga pana acolo incat sa te visez cu ochii deschisi...te visam pe tine? visam ideea de tine?...sau ceva ce nu am putut avea?..eram gelos pe timpul atat de scurt in care te-am avut aproape?...sau pe faptul ca , egoist fiind, mi-a fost prea frica sa nu pierd ceea ce ma rascolise atat...

...pentru ca, da, m-ai rascolit, asa cum rascolesti cu un lemn uscat jaraticul, si sar scantei din spuza, pana pe obraz, ca sa te arda...m-ai rascolit din prima seara cand mi-ai aratat degetul tau stramb, si ochii aceia ciudati, pe care scria ceva ce nici azi nu am deslusit...o poveste? poate ca da, asa mi-ai aratat de la inceput, erai in cautarea unei povesti, si eu eram in cautarea unei spuneri de povesti, imi doream in adancul sufletului meu sa se aprinda jaraticul ala si sa vina cineva sa-l scormoneasca cu un lemn uscat...sa ies la suprafata, sa nu-mi mai fie frica de povesti, de oameni, de tine...

si ai venit tu...asa s-a intamplat...mi-e si greu sa vorbesc despre tine sau cu tine altfel decat in rama frumos colorata a unei povesti, acolo unde orice se poate intampla, chiar si intoarcerea ta, chiar si podul acela de la Paris, chiar si...in lumea noastra reala insa, multe din aceste lucruri nu se mai pot intampla, le-a luat vantul si le-a spulberat, de aceea poate inimile noastre mici au nevoie de povesti, sa le dezgroape, sa le aduca inapoi, in mintea noastra, sa le pregateasca pentru iubire sau pentru mai mult...

in rama aceea frumos colorata, te vad si acum cantand la pian, departe, intr-o lume departe, si nu pot decat sa mi te imaginez, cu ochii tai, cu degetele tale, cu parul tau, cu diminetile tale...esti acolo, in turnul acela de fildes al povestii mele, si imi este frica sa te caut...

te intrebi, probabil, de ce nu pot uita?...de ce imi este greu sa trec peste timpul atat de scurt?...ma intreb si eu si adevarul este ca incep sa te uit...incep usor usor, si nu tine de mine, tine de sufletul meu dornic sa reinvie spre lume, dar...nu vreau sa te uit, nu am vrut de la inceput, si mi-a fost teama de la inceput sa ma arunc cu capul inainte in aceasta poveste, inima mea nu era pregatita, stiam ca pot sa sufar, stiam in sinea mea ca ma expun la ceva foarte frumos...

...ceva ce nu am cautat...ceva ce a venit singur, si purta numele tau...si mi-a aratat ca o floare pe care o culegi dintr-o vale stearpa plina de maracini...o floare care iti canta la ureche si te ademeneste cu parfumul ei, si pe care vrei sa o tii mereu deasupra tamplei tale...si , da, mi-am deschis inima fara sa te cunosc, da, am plans, si da, da, te-ai speriat!...si floarea s-a ofilit inainte de vreme, si n-am stiut sa o mai trezesc...

...adevarul e ca ai plecat atat de repede, poate mai repede decat copila din poveste, si eu...in lumea aceasta atat de concreta, de costume gri si impozante, de oameni nepasatori, gri si care scuipa pe jos cu sictir...eu, pot fi copilul care sa te caute?...exista livada undeva? exista culori? exista povestea aceea fara sfarsit...?

...incep sa te uit...si mi-e ciuda...