Violenta violetilor

Exista doua categorii de idioti in istoria asta cu flacara pulii mele...idiotii care, din lipsa de subiecte, au invadat stirile, talkshow-urile, afisele, creierele si dezbaterile cu vascosenia asta paranormala transformand romania asta a noastra fututa intr-o romanie si mai fututa in cur, intr-o curte a miracolelor...; si cealalta categorie de idioti, in frunte cu nomenclaturistul Iliescu, dialectician materialist harsait, care persifleaza din start orice amestec paranormal, parapsihologic sau ezoteric in realitatea asta noastra slinoasa in care ne ungem cu toti destele si ni le bagam in cur...

Daca fanaticii ideii de paranormal au o anumita frumusete deliranta in salata lor de idei si conspiratii in care-si scalda creierele dornice de apocaliptice dezastre si rapiri extraterestre, ceilalti dobitoci sunt limitati in prostia lor ingenua si plata:"pleaca Domne d-aici cu flacarile astea violete, au innebunit toti, ne facem de ras..."; sau" Domne ne intoarcem in evul mediu, sa credem in povesti din astea, in superstitii..."; acum, trebuie sa ai creierasul foarte facut pane daca mintea ta de barza nu realizeaza ca , in exteriorul perceptiilor noastre limitate asupra acestui univers nelimitat, se gaseste si altceva...aceasta frica (sau ignoranta) de "altceva" ii caracterizeaza pe acesti "sceptici", care se retrag in realitatea lor concreta a labei triste si a bericii si a "intelectului", refuzand sa conceapa ca noi, oamenii, ca animale, percepem foarte foarte putine lucruri din cele care exista si , pe cale de consecinta logica, cele pe care nu le percepem nu inseamna ca nu exista...

Pe scurt, tipic pentru romania, aceasta violenta a contrariilor nu face decat sa defineasca aceasta natie stirba si imberba, care pe timp de "criza" umple pana la refuz hipermarketurile apoi se screme livid ca "de ce sunt preturile mari...!!!"

Iubire si petale...

...Iubim...mai mult decat murim, mai mult decat traim; ne place sa o spunem, sa o fluturam din varful buzelor, sa o mestecam, sa o scuipam peste umar...iubire...poate un sentiment prea inuman ca sa ne poate mentine lucizi atunci cand credem ca iubim; ne sustragem vietii iubind, sau crezand ca iubim, ii dam nume, etichete, dansam, zambim in mijlocul furtunii...exaltati si uzi pana la piele; muscam cu sete din toate fructele, muscam cu sete unul din altul, zburam si facem semne in nisip...toate pentru ca iubim, toate pentru ca nu putem defini iubirea...

...iubind, disecam: sentimente, oameni, vise, gesturi, saruturi, nopti de dragoste; comentam, analizam si etichetam, cu patos si cu zarva, definim iubirea, definim dragostea, care pare-se nu este acelasi lucru, rupem petale din aceeasi floare si le asternem pe suflet...iubirea e siluita, imprumutata, acuzata, adorata, linsata sau chiar expediata in randul monstrilor mitici...iubirea este abstract, iubirea este concret, doare si alina, e rece si e calda, poarta mai multe nume si raspunde la mai multe strigate...

...iubirea e melatonina...