Scrisoare pentru o mama...

gasita intr-o sticla pe mare...

"draga mama,

imi pare rau ca te-am ascultat, atata timp; imi pare rau, fiind la un pas sa-mi distrug sanatatea, viata, inima si sufletul; sa le distrug pe altarul egoismului tau meschin; spuneai ca ma iubesti atat de mult, in schimb ma sufocai cu aceasta toxica iubire, atat de mult incat nu mai puteam respira...si eram atat de singur...
da...ai fost toxica, o toxina infernala care m-a legat cu lanturile neputintei atatia ani...

...regret ca nu am putut, nu am avut forta si puterea sa ma rup, sa fug , sa ma ascund...ar fi trebuit sa o fac mult mai devreme;

mama...dragostea ta pentru copiii tai este de fapt manifestul egoismului tau; tu nu m-ai iubit cu adevarat, nici macar pe tine nu te-ai iubit, insa ti-ai trimis fricile in mine, ca sa te vindeci tu...ai incercat sa imi virusezi viata, sa o retraieti pe a mea, sa decizi in locul meu, sa alegi in locul meu...nu te-a interesat niciodata ce imi place mie, ce vreau eu, ce simt eu, ce plang eu, ce imi doresc eu...

...m-ai luat de brat ca pe o marioneta si ma azvarleai in directia dorintelor tale, poftelor tale, fricilor tale...

sper din tot sufletul sa te schimbi si sa nu mai urasti...si sa descoperi cu adevarat ce inseamna a iubi...

eu nu pot decat sa iti dau inapoi fricile, spaimele, temerile...sunt ale tale, nu imi apartin, eu m-am decis sa traiesc viata mea...

ai grija de tine si iubeste...cu adevarat..."

Artmania si litri de bere pe ritmuri salbatice

ma pregatesc pentru Artmania 2009...Sibiu, road trip, bere, muzica, Opeth...
sunt inca incorsetat in costumul meu gri de toate zilele, insa maine dimineata voi respira prin toti porii mei aerul metalic al sibiului in mijlocul verii...

visez deja head bang-uri si riff-urile majestuoase ale lui Akerfeld...

Scrisoare despre ciuda

Draga .......,

Imaginea ta incepe usor-usor sa se stinga in sufletul meu...fara ca eu sa pot face ceva ce ar putea interveni in fata imuabilului...
Altadata nu mi-ar fi pasat atat, insa, la naiba, incerc sa inteleg ce a fost atat de...unic, incat sa ma poata stoarce de vlaga pana acolo incat sa te visez cu ochii deschisi...te visam pe tine? visam ideea de tine?...sau ceva ce nu am putut avea?..eram gelos pe timpul atat de scurt in care te-am avut aproape?...sau pe faptul ca , egoist fiind, mi-a fost prea frica sa nu pierd ceea ce ma rascolise atat...

...pentru ca, da, m-ai rascolit, asa cum rascolesti cu un lemn uscat jaraticul, si sar scantei din spuza, pana pe obraz, ca sa te arda...m-ai rascolit din prima seara cand mi-ai aratat degetul tau stramb, si ochii aceia ciudati, pe care scria ceva ce nici azi nu am deslusit...o poveste? poate ca da, asa mi-ai aratat de la inceput, erai in cautarea unei povesti, si eu eram in cautarea unei spuneri de povesti, imi doream in adancul sufletului meu sa se aprinda jaraticul ala si sa vina cineva sa-l scormoneasca cu un lemn uscat...sa ies la suprafata, sa nu-mi mai fie frica de povesti, de oameni, de tine...

si ai venit tu...asa s-a intamplat...mi-e si greu sa vorbesc despre tine sau cu tine altfel decat in rama frumos colorata a unei povesti, acolo unde orice se poate intampla, chiar si intoarcerea ta, chiar si podul acela de la Paris, chiar si...in lumea noastra reala insa, multe din aceste lucruri nu se mai pot intampla, le-a luat vantul si le-a spulberat, de aceea poate inimile noastre mici au nevoie de povesti, sa le dezgroape, sa le aduca inapoi, in mintea noastra, sa le pregateasca pentru iubire sau pentru mai mult...

in rama aceea frumos colorata, te vad si acum cantand la pian, departe, intr-o lume departe, si nu pot decat sa mi te imaginez, cu ochii tai, cu degetele tale, cu parul tau, cu diminetile tale...esti acolo, in turnul acela de fildes al povestii mele, si imi este frica sa te caut...

te intrebi, probabil, de ce nu pot uita?...de ce imi este greu sa trec peste timpul atat de scurt?...ma intreb si eu si adevarul este ca incep sa te uit...incep usor usor, si nu tine de mine, tine de sufletul meu dornic sa reinvie spre lume, dar...nu vreau sa te uit, nu am vrut de la inceput, si mi-a fost teama de la inceput sa ma arunc cu capul inainte in aceasta poveste, inima mea nu era pregatita, stiam ca pot sa sufar, stiam in sinea mea ca ma expun la ceva foarte frumos...

...ceva ce nu am cautat...ceva ce a venit singur, si purta numele tau...si mi-a aratat ca o floare pe care o culegi dintr-o vale stearpa plina de maracini...o floare care iti canta la ureche si te ademeneste cu parfumul ei, si pe care vrei sa o tii mereu deasupra tamplei tale...si , da, mi-am deschis inima fara sa te cunosc, da, am plans, si da, da, te-ai speriat!...si floarea s-a ofilit inainte de vreme, si n-am stiut sa o mai trezesc...

...adevarul e ca ai plecat atat de repede, poate mai repede decat copila din poveste, si eu...in lumea aceasta atat de concreta, de costume gri si impozante, de oameni nepasatori, gri si care scuipa pe jos cu sictir...eu, pot fi copilul care sa te caute?...exista livada undeva? exista culori? exista povestea aceea fara sfarsit...?

...incep sa te uit...si mi-e ciuda...

Mort de fame...

Pe MJ l-a omorat de fapt faima...celebritatea; ma uitam la un interviu cu el, in care isi striga disperarea de a nu putea duce o viata normala, cu un carucior de cumparaturi intr-un supermarket, fara sa fie asaltat de sute de fani care sa-i ceara sa le arate Moonwalk live...
...prea multa iubire omoara, si omoara lent, ca o otrava amara, desfiguranta; prea multa iubire dezumanizeaza, se transforma in absurd, pentru ca nu poti lupta cu prea multa iubire...
...in 1992, o fata prada unui moment isteric, pe care Michael o chemase pe scena sa o imbratiseze, a trebuit sa fie indepartata din bratele artistului de catre 5 bodyguarzi vanjosi...iubirea prea mare e oarba si animalizeaza, ucide, naste monstri...

...si el asa a murit, dezumanizat, desfigurat, paranoic si plin de chimicale...iubit fiind de milioane de oameni...

...a fost prea mult

Bookfest 2009

Am fost si la bookfest...lume multa, ferindu-se de caldura printre carti, mici si bere la exterior, carti la interior, multe carti

Beautiful rebound

...cum se schimba lucrurile :)

mi-ai zambit atat de frumos...si unghiile tale rosii invaluiau ceasca de cafea cu o placere carnala...iar sarutul nostru a zguduit toti copacii din cismigiu...si te-am privit in ochi cu o dorinta pura, sublima, ireala...

...stiam si stiai ca maine vom merge impreuna la teatru...mana in mana...si vom rade si vom aplauda, aici in inima bucurestiului...tu si eu...ca o floare ce infloreste brusc, dar atat de frumos...

...mi-ai zambit atat de frumos...

Unforgettable....

...in every way...notele de jazz, himere pe obraji, pe buze pline de sare marina, pe o plaja imensa, asa cum era si aceea din l'ete indien, unde s-a nascut iubirea in ciuda imposibilului...l'amour eternel, da, s-a nascut pe o plaja, departe de lume, departe de semne de intrebare...si pasii mei au mangaiat acea plaja, care acum imi lipseste, talpile mele sarutau in nestire pumni de nisip, iar briza ne mangaia parul, cu luciri de astre mute...notele de jazz au cazut una cate una, ca muste bizare, inecandu-se in indiferenta, si am murit amandoi acolo, pe acea plaja...si ne-am nascut din nou...undeva, candva...

...si imi lipsesc unghiile in carnea mea, si saruturile sarate, si genunchii mici si rotunzi, si noptile, si serile si "dragul meu..." si aberatiile...

...unforgettable

Povestea tarfelor noastre triste

Tolontan le numea azi “triada tupeului”; mie mi se pare o eticheta prea bombastica si romanesca pentru a le identifica pe cele 3 “doamne” ale politichiei romanesti, EBA, Ridzi si Udrea, adevarate animale (a se citi vaci…) politice, dupa cum spunea un filosof a carui existenta ii este in mod sigur necunoscuta cel putin duduei EBA (e vorba de Aristotel)…eu le-as numi pur si simplu tarfe…si nu pentru ca sug pula pe holurile ministerelor sau pe sub mesele de fitze ale cafenelelor din Dorobanti, ci pur si simpu pentru ca se vand pe bani pe taraba slinoasa a politicii romanesti…

…aceste pitipoance nesarate, care mai de care mai ferchezuite si injectate in buze cu silicon, analfabete de meserie sau amante de marinari, muiste de lux prin apartamente prezidentiale sau sotii de infractorii notorii, aceste tarfe de doi lei bucata isi permit sa se erijeze in mari doamne non-conformiste ale politicii romanesti ; singura lor calitate fiind ca sunt fie amanta lu…, sau fiica lu…, sau tarfa lu…, nu intelegem cum aceasta tara poate ajunge in acest hal de depravare incat sa poata produca asemenea exemplare care sa ne conduca…si o fac cu zambetul pe buze, ca si cum le-a fatat mamele lor ministre direct si nu curve de colt de strada ce sunt in realitate…

…e cazul sa luam atitudine fata de ascensiunea acestor nulitati, atatia cat mai suntem in tara asta care mai avem un dram de bun-simt ; gluma deja s-a ingrosat prea mult, ca fardurile grosolane de pe obrajii scamosati ai Elenei Udrea si e timpul sa le dam cate un sut in cur acestor pipite, mai ales ca cea mai proasta dintre ele, donsoara EBA, fetita tatii, a ajuns bine merci in parlementul europei, cu jdemii de euroi pe luna....

Sibiu - capitala culturala

...si am fost la Sibiu, pentru Festivalul international de teatru; Sibiul incepe sa imi placa din ce in ce mai mult, poate pentru ca reuseste sa condenseze in doua piete, una mare si una mica, o uriasa cantitate de cultura, voie buna si civilizatie:da, pentru ca Sibiul este un oras civilizat, unde nu se injura la stop, unde daca intrebi un om unde gasesti cutare lucru, se tine ca scaiul de tine pana iti arata (ca politista aceea draguta care a strabatut vreo 300 de metri cu mine doar pentru a-mi gasi un pliant cu programul festivalului...).
Atmosfera a fost una de evadare pentru mine; evadare din cotidianul prafuit al Bucurestiului, pentru a-i asculta pe mexicanii de la Tito & Tarantula :

...sau pentru o portie de ras alaturi de saltimbancii roscovani de la o trupa germana:
.
Au mai fost cateva concerte clasice, piese de teatru improvizate pe stradute, aer de comedia del'arte, fosnet de multime, zambete, o seara minunata de iunie, multi copii razand in hohote la piruetele saltimbancilor, procesiuni, comici de strada, bere, multa bere, si multa, multa buna-dispozitie. De admirat efortul acelor artisti, multi dintre ei anonimi, care insa m-au facut, prin jocul lor si prin placerea de a face spectacol autentic, sa inteleg ce inseamna arta si sa am si mai multa desconsideratie pentru duduitele platinate care o freaca pe micul ecran si au pretentia sa se numeasca "artiste".




Astept cu interes Artmania din iulie...am rezervat deja hotelul :)


Later edit - dupa portia de evadare m-am intors bineinteles in bucuresti, si m-am racordat la realitatea cotidiana a metropulei: dupa ce am iesit de pe autostrada, un mertan negru plin de cocalari mi s-a pus in coasta claxonand ca la nebuni, apoi m-a depasit doar pentru a-i viziona pe handicapatii mintal facand semne demne de cartea junglei, pentru a-mi taia apoi fata si a frana brusc in fata mea; noroc ca mi-am dat seama de manevra si am evitat...cocalarii turmentati au demarat apoi in tromba fiind la doua degete sa spulbere un tataie pe o trecere de pietoni

...apoi, uitandu-ma la stiri, am inteles despre ce era vorba: se bucurau pentru victoriile lui becali si elenei basescu la europarlamentare...MULTA MUIE PENTRU EBA SI PENTRU GIGI SI DE ASEMENEA PENTRU COHORTELE LOR DE COCALARI VOTANTI

Iubire si petale...

...Iubim...mai mult decat murim, mai mult decat traim; ne place sa o spunem, sa o fluturam din varful buzelor, sa o mestecam, sa o scuipam peste umar...iubire...poate un sentiment prea inuman ca sa ne poate mentine lucizi atunci cand credem ca iubim; ne sustragem vietii iubind, sau crezand ca iubim, ii dam nume, etichete, dansam, zambim in mijlocul furtunii...exaltati si uzi pana la piele; muscam cu sete din toate fructele, muscam cu sete unul din altul, zburam si facem semne in nisip...toate pentru ca iubim, toate pentru ca nu putem defini iubirea...

...iubind, disecam: sentimente, oameni, vise, gesturi, saruturi, nopti de dragoste; comentam, analizam si etichetam, cu patos si cu zarva, definim iubirea, definim dragostea, care pare-se nu este acelasi lucru, rupem petale din aceeasi floare si le asternem pe suflet...iubirea e siluita, imprumutata, acuzata, adorata, linsata sau chiar expediata in randul monstrilor mitici...iubirea este abstract, iubirea este concret, doare si alina, e rece si e calda, poarta mai multe nume si raspunde la mai multe strigate...

...iubirea e melatonina...