miercuri, 6 mai 2009

Despre femeia perfecta

Nu exista.

Suna stupid sa vorbim despre lucruri care nu exista? Sau despre oameni, sau despre idei? Ideile nu exista, nici macar ele…sunt femei abstracte pe centura timpului…

Femeia perfecta nu exista decat in imaginatia noastra, a barbatilor imperfecti…daca am putea, barbatii astia imperfecti ne-am imagina un oras imperfect populat de femei perfecte, semivirgine si bune in dragi, dornice de cordeala si fara fitze in capsor…doar cu un mare dor de…stim noi ce, nu?...si suave pana la mila, si , de ce nu?, capabile de logica masculina...

…femeia perfecta nu exista…exista in schimb o multime de substitute imperfecte, generale, insecure si reci ca gheata, guriste si panarame…toate femei, adevarate femei, futute pe bani sau pe promisiunea banilor, adepte ale shoppingului ca pasiune, ale iesirilor romantice in oras in serile tarzii de mai, pline de contradictii emotionale atat de violente incat ti se sparge capul in ele...si atunci, pe unde se strecoara perfectiunea, dorul de ea, parfumul armoniei?

…femeia perfecta este un moft, este o arta, este o plictiseala, este o strofa din novalis ; sincer m-as plictisi langa o femeie perfecta, perfect de frumoasa, perfect de iubitoare, perfect de stilata…ce inseamna perfect ? perfect de tarfa in pat…perfect este si el un cuvant-curva, cu conotatii de superficialitate ieftina…as ingheta langa o femeie perfeca, as abdica langa o femeie perfecta…


…atunci, de ce o cautam ? sau ne lasam cautati de ea ? ea este totul, pasiunea, berea din frigider, amorul din inima, din pat, partida de futut de joi seara cand e cald afara si lasam geamul deschis sa ne mangaie vantul trupurile arse de o transpiratie lucida, produs al imperfectiunii jocului erotic consumat in doi ?

…femeia este o dorinta vie, un obiect animat, ingenuu si haois; ea este sursa termenului de iubire, si iluzia dorintei de eternitate...ea striga in noi, pulseaza viul din morti si decanteaza lacrimi...


…ea nu are nici o legatura cu perfectiunea…

luni, 4 mai 2009

Starea de a iubi

prea multa graba ne ascunde starea de a iubi, intr-o lume perena, vitezomana, ascunsa

unde am plecat cu totii? mai suntem noi cu noi? ce am facut cu iubirea noastra?

cateodata ma intreb daca iubirea este o tarfa care se vinde pe lacrimi primului venit, cu afisata pudoare, dar cu ofilita disimulare? ...sau iubirea este o ruda de demult, ingropata la doi metri sub pamant, in urma unei inmormantari de familie, fatidice si reci ca un cub de gheata...

asadar, iubim? sau ne este frica? frica , nu ura , este antigonul iubirii, spaima nu dispretul este tortionarul sau...

m-ai iubit? de ce am nevoie sa stiu asta? te-am iubit? nu ma intrebi? intreaba-ma...

te rog

sâmbătă, 2 mai 2009

Frica de aventura

Femeia romanca contemporana are o frica afisata fata de aventura erotica...iti transmite cu tot dinadinsul acest lucru, pesemne pentru a nu fi confundata cu o tarfa de duzina...ea vrea o relatie serioasa...dar dinapoia acestui fard ieftin, construit doar pentru cei mai naivi dintre noi, femela romanca pregateste cel mai subtil (dar si gretos) santaj inventat vreodata...santajul sexual: ma fut cu tine, DAR...acest dar este foarte important, ar trebui sa acapareze atentia oricarui barbat dornic de o relatie anodina...

...in ciuda puseurilor ei de feminism afisat si lins din reviste gen cosmopolitan si alte asemenea felacuri, romanca contemporana stie ca, a priori, singurul lucru care o poate face atragatoare in ochii barbatului ales...este sexul, erotismul periferic si preludic, bagajul erotic vizual, disponibilitatea la pasiuni erotice neinfranate, fructul oprit...femeia este detinatoarea acestui fruct oprit si dorit, deci stie sa negocieze: si negocierea incepe cu DAR...

...si se intampla ca in societatea noastra capitalizata si decapitalizata, cu vadite accente de salbaticie economica pura, o tanara domnisoara sa-si doreasca un tanar (sau mai putin tanar) domn, cu situatie, puternic, daca se poate si educat, daca se poate si frumos...care sa ii ofere adapost, siguranta, securitate, sprijin de toate felurile si sa fie capabil sa afiseze cu stoicism si o intelegere crancen de plata a nazurilor ei feministoide...

...mai ales pe criza asta, avem de-a face cu din ce in ce mai multe feline, unele atat de disperate incat trec peste DAR si ti-o sug din prima (insa despre ele cu alta ocazie) ce ne intereseaza acum , este clasa pilduitoare a celor manipulatoare (acest cuvant se intampla ca contina un altul extrem de important pentru situatia de fata...), care isi ascut pretentiile si tin sa le exprime voalat sau cateodata caricaturant de direct, cu obida si fast putrezit...:

...primul pas: femeie afirma clar ca nu vrea aventura, ci o relatie serioasa...asta ca sa nu o inviti la tine din prima seara, ca iti strici si tie planurile si le mai strici si pe ale ei; replica geniala : "aventuri se gasesc pe toate drumurile"...va dati seama ca pentru a ajunge la o asemenea butada, domnisoara in cauza a avut cam deloc putine experiente falice, dupa calendarul sordid al propriilor denaturari erotice...

...al doilea pas: nu fii nesimtit: trebuie sa ii arati ca o respecti , ca o conduci acasa cu masina chiar daca e ora sase si faci 2 ore pana la ea, iar cu metroul ajungea in 10 minute, ca stii sa o asculti, ca esti indeajuns de indiferent ca sa nu te catalogheze drept disperat, si indeajuns de interesat ca sa nu iti puna eticheta de homosexual

...pasul trei: trebuie sa o lasi sa decida: pentru ca un exemplar ca tine, care a trecut de primii pasi, ori are o problema, ori e prea fraier, ori este ciudat, ori e urat : si ea trebuie sa decida daca te suna sau nu; daca o suni tu, ai cam belit-o (si nu de mana ei...)...

aceasta este institutionalizarea sociala a noii iubiri, asa cum este ea inteleasa de femeile majoritare ale romaniei anului 2009...

vineri, 1 mai 2009

A handful of passion

...asa as putea numi experienta din parcarea din militari...hollywwodian titlu, bun pentru productiile postbelice gen pe aripile vantului, insa "handfull" se refera la (ati ghicit) o tentativa de laba in masina, in decorul splendid al unei parcari parasite, noaptea, cand cei mici sunt deja la culcare...

....doar fata cu care eram, in tacerea ranceda din masina, imi baga limba in gura cu o preocupare obositoare chiar, creand premisele unui joc erotic plin de pasiune...musca bine tipa, si de buza de jos, si de cea de sus, cu dintii ei mici, ai fi zis dinti de lapte, zemosi si calzi...din cand in cand ii prindeam limba intre dinti si o torturam usor...mirosea frumos, avea un gust bun, usor parfumat, nu se simtea gustul acela reavan de saliva...

...evident ca mi se sculase, si blugii ma cam strangeau, era si cald, si fata ma freca intre picioare cu sarg...aveam impresia ca vrea cu tot dinadinsul sa descopere forma sexului meu, alungit spre stanga, si strangea usor cu varfurile degetelor capul penisului prin blugi...ma excita si mai rau, cred ca atunci am muscat-o violent de gat, s-a incordat de placere, scotea sunete mici, scurte, care ma excitau si mai tare...i-am directionat mana spre curea, aratandu-i ce intentionez, si mi-a desfacut panatlonii extrem de usor, cu o rapiditate innascuta, de pantera...sufla usor, din cand in cand ii luam buzele intre ale mele, ma musca incet, cu pasiune taiata...

pozitia era incomoda , insa se pricepea destul de bine...cu varful degetelor incepuse sa frece capul penisului in erectie, cu o dexteritate demna de respect, limba in gura ei, rasufla usor, era parfumata cu ceva ieftin, strident, imi doream s-o fut dar in seara aia nu era posibil..

m-am smuls cu greu din transa erotica si am lasat munca neterminata...era noapte si ne-am sarutat usor...

nu ne-am mai vazut...

miercuri, 25 martie 2009

Spagarii mileniului trei

Acum s-au luat si de cultura…atat cat a mai ramas din ea, ca niste hiene moarte de foame, ca niste sacali in cautare de starvuri…

….si starvurile suntem noi, striviti de o nepasare vecina cu inocenta, striviti, mestecati intre dintii galbeni ai unei indolente vulgare, de taraba, da, de taraba, aceeasi taraba pe care ar fi trebuit sa gasim cartile noastre, de la adevarul, sau de la jurnalul sau de oriunde, carti funeste, carti dezvaluind filonul mustind de spaga al romanului contemporan, sclav al impulsurilor de mahala, carti curate vandute de maini murdare, cu unghiile negre de cacat, acelasi cacat in care ne zbatem de 70 de ani...


…am crezut ca am ucis comunismul acum 20 de ani, printre salve de tanc si scuipaturi bolsevice amestecate cu sange, printre cadavre de idealisti impuscati prinsi in mrejele absurditatii, insa traim din nou “pe sub mana”; ne nastem copiii pe sub mana, mancam pe sub mana, ne tratam pe sub mana, ne angajam pe sub mana, futem pe sub mana, citim, iata, da, citim pe sub mana, sau cumparam iluzia ca citim, aveti dreptate, tot pe sub mana…aici nu e vorba de carti, cartile se gasesc, cine vrea sa citeasca “Cel mai iubit dintre pamanteni” o poate face, e publicat la 50 de edituri, se gaseste pe tarabele prafuite ale buchinistilor damboviteni, se gaseste si pe net pentru cine stie sa caute…se gasesc, atunci de ce se vand pe sub mana la chioscuri, pentru ca sunt mai ieftine si arata frumos ?, si cererea e mare? Pentru ca ne place sa ne destrabalam, sa o dam la mica ciupeala, sa furam?…

…se vand din manie, din mania spagii, din sila vanzatoarei de la taraba care iti intinde in sila volumul doi din shogun la 6 dimineata, cu scarba aceea baloasa si privirea sticloasa de spagara careia nu-i ies socotelile… si cartile, saracele, chiar nu au nici o vina, ele se dau din mana in mana, pe sub mana, ca sa fie aruncata intr-o biblioteca de carton, sa dea bine la rude, la musafiri, sa se astearna praful peste ele, dar sa rostim cu emfaza “frate, le-am luat pe sub mana…”…

…din sila aceea a vanzatoarei spagare, se naste nostalgia mitei, tentaculara si veninoasa pana la ingretosare, nostalgia cozilor la lapte de la 5 dimineata, nostalgia ca fiecare nulitate se simte importanta daca face bisnita cu carti…

…chiar, va mai amintiti cuvantul acesta, bisnita?…se facea in draci dupa revolutie, insa nu va temeti se face si azi, dar acum am evoluat, facem bisnita cu carti, ai crede ca ne aflam intr-o dictatura scabroasa de genul celei din Fahrenheit 451, unde pompierii aveau ca prima indeletnicire sa arda cartile…

As mai scrie dar chiar trebuie sa ma duc la culcare: maine la 5 ma trezesc, poate mai prind cartea…

vineri, 23 ianuarie 2009

Sex tape si tentatia paradoxala a erotismului despuiat

Da. Vom vorbi despre sex-tape-urile autohtone…Ultima astfel de productie erotica este cea a lui Nikita, starleta ondulata din cartier, care, ofuscata sa fie luata peste picior in ceea ce priveste presupusa sa feminitate ascunsa, a ajuns sa trimita la televiziuni sex-tape-uri care sa dovedeasca ca si ea, Nikita, si-o trage erotic, pe sub cearceafuri catifelate si cu obiectivul camerei la buza (buzele) patului …ha-ha. Nu ca am fi avut nevoie sa vedem aceste filmulete demne de cele mai ciudate emisiuni de dexasati, insa faptul in sine e amuzant…si arata intr-un fel dorinta sexuala ascunsa a vedetelor autohtone fabricate sau pseudofabricate, dorinta erotica depasita doar de prostia senina a acestor exemplare indobitocite de prea multa masticatie...


…Nu prea stim cum sa potrivim eroticul in acest context, putin sexual chiar si mai mult grobian, insa e clar ca nu se compara cu cavalcada de filmulete porno ale liceenilor postmoderni in ale eroticului, adevarati avangardisti sexuali, si care nu scapa nici un prilej sa-si filmeze orgiile lor prin masini, parcuri sau sali de cursuri…Bravos natiune !

…Mai aparuse acum ceva timp cu mare tam-tam sex tape-ul unei vedete playboy, sub forma unui lesbian show apetisant, care a ridicat un pic nivelul productiilor de alcove…

luni, 12 ianuarie 2009

Reclama sexy...din Islanda



Imaginati-va o tara perfecta in care fetele stau la coada la sex...si mai si bat nerabdatoare din picioruse pe deasupra...Rautaciosii ar spune ca e vorba de Romania :

Si uitati-va cata pulsiune erotica emana din dansul sexual al tipei de pe masina de spalat...ma gandesc asa... care o fi target-ul celor care au creat aceasta reclama? Gospodinele? Poate in Islanda gospodinelor chiar le plac asemenea momente de un erotism intens, insa dupa parerea mea o astfel de reclama mergea la bere, sau la produse sportive...in fine, poate sunt eu retrograd.

vineri, 9 ianuarie 2009

Femeia, barbatul si erotismul

Sexul la romani are o reputatie scabroasa, cu iz de bordel si desfrau…nu-I de mirare ca printre degetele soioase ale taximetristilor capitalei se lafaie fetitele despuiate de la pagina cinci, sau vedete porno cu siliconul la vedere ; sexul la romani este sacaitor si decrepit, provoaca puseuri puritaniste si lesinuri ale domnisoarelor bonne game care atunci cand aud de pula cad in mijlocul strazii cu tipete de frigida…prada unei anxietati de trotoar.

…acest tablou cred ca este rezultatul pe de o parte al metalitatii comunistoide si non-erotice si al desfraului mediatic multicolor de dupa revolutie, printre pagini de playboy si hustlere…inca nu s-a descoperit adevarata esenta erotica, parfumul sexual modern, dezinhibat, de care romanii au atata nevoie….

…de exemplu, dominsoarele de pe meleagurile noastre se impart in doua mari categorii : cele care o sug pe centura, in parcare si se sterg cu tampax la bot si cele care nu se fut din « printipuri »…intre ele, o masa difuza de domnite care abia scot capul in lume si spre cinstea lor prezinta suficiente dezinhibitii pentru salvarea erotica a acestor meleaguri…


…nici barbatii nu sunt mai breji ; daca nu si-o iau la laba in fata fenomenului porno romanesc sau a filmuletelor de pe net, multi sunt badarani, prea putin sensibili, prostovani si deci nu dezvolta acel sentiment erotic subtil cerut de o femeie moderna…

…intalnirea erotica este deci un experiment, frumos si nevolnic, si speram ca in Romania de azi frumosul erotic modern sa primeze si sa insufle pasiunea fina care ii este caracteristica

joi, 18 decembrie 2008

Despre erotismul indecis

Acest post pleaca de la poveste reala, cu tente erotico-sentimentale, desfasurata printre miile de alte povesti reale pe taramul mitologic al Bucurestilor…A fost o data ca niciodata o fata indecisa, care intr-o seara, intr-un club bucurestean intretine acele subtile si atat de amalgamate de fervoare relatii de flirt cu doi tipi, la momente diferite ale noptii bineinteles…

Urmarea : duduia respectiva continua legatura cu cei doi, programandu-i bineinteles la ore diferite pentru mici intalniri romantice, la un suc, pe parcursul unei intregi saptamani ; fara ca aceste acte prealabile de apropiere reala sa duca bineinteles la vreun rezultat notabil, pentru ca, asa cum am mai spus, femeiusca este indecisa : nu stie si pace, cu cine sa ramana, poveste veche de cand lumea dar atat de actuala in zilele noastre de poveste concreta…

Nu stiu cum se va definitiva povestea, in ce masura fata va alege intr-un tarziu pe cineva, sau daca, pentru a alege ii va supune pe bietii pretendenti la probe suplimentare, orale sau scrise, dupa caz…Exista insa cateva idei ce se pot desprinde din astfel de povesti suculente, poate banale in uniformitatea lor, una dintre ele fiind sindromul conformitatii : acesta impune, mai ales tinerelor domnisoare, cautarea unui anumit tip de relatie, arhetipala in conformitatea ei, pe care sa o poata sustine fara regrete pe viitor ; e ca la shopping : cu greu o domnisoara se poate decide intre doua perechi de pantofi, chiar daca este asigurata in mod grav ca sunt la fel de frumosi ; mai grav este ca acest ritual al indeciziei spoliate se extinde si la barbati, aflati pe talgerele capricioasei balante feminine precum exponate naive aflate sub influenta unei vointe mai mari decat a lor, cea feminina ; si mai grav poate fi considerat de spiritele chitibusare faptul ca, asa cum femeiea probeaza pantofii sa vada in ce masura i se potrivesc, la fel o fac si cu barbatii, cu acelasi pretext…

…In mijlocul acestui tumult de sentimente contradictorii care animeaza pulsatoriu inimioarele feminine din jurul nostru, tot barbatii sunt porci, pentru ca atunci cand sunt alesi in sfarsit se poate intampla sa se trezeasca si ei ca aleg si sa coboare satisfacuti din patul procustian al feminitatii ce, subit , nu li se mai potriveste…


…si atunci, sarutata pe frunte, fata noastra din poveste aude la ureche celebrul « te sun »

duminică, 14 decembrie 2008

Arthur Schopenhauer - Aforisme...

Cateva dintre aforismele filosofului german, intr-o traducere de Titu Maiorescu:


"Ce necopt este acela care îşi închipuieşte că a se arăta om cu minte şi cu inteligenta e un mijloc pentru a fi bine primit în societate! În fapt, aceste însuşiri deşteaptă, din contră, în imensa majoritate, o ură şi o ranchiuna cu atât mai mari, cu cât cel ce le simte nu poate mărturisi motivul lor, ci şi-l ascunde chiar sieşi. O analiză mai de aproape ne arată următoarele: dacă cineva constată şi simte în cel cu care vorbeşte, o mare superioritate intelectuală, trage în ascuns şi fără a-şi da bine seama concluzia că în aceeaşi proporţie trebuie să vadă şi să simtă celălalt inferioritatea şi mărginirea lui. Acest silogism prescurtat îi deşteaptă ura, amărăciunea şi turbarea concentrată. Are dar dreptate Gracian când zice: „Pentru a trăi în linişte, singurul mijloc este că te îmbraci cu pielea celui mai simplu animal”. Căci a te arăta cu minte şi cu duh este un mod indirect de a imputa celorlalţi incapacitatea şi mărginirea lor. Orice natură trivială se turbură îndată ce vede o natură opusă, şi instigatorul ascuns al acestei turburări este invidia. Satisfacerea vanităţii precum zilnic se poate constata, este o plăcere care covârşeşte pe toate celelalte, dar omul nu şi-o poate procura decât comparându-se cu alţii. Însă de nici o superioritate nu este mai mândru decât de cea intelectuală; pe ea se întemeiază precăderea lui înaintea animalelor. A arăta unui om superioritatea în această privinţă, şi încă faţă cu martori, este cea mai mare temeritate. Aceasta îl provoacă la răzbunare, şi el va căuta de regulă prilejul de a şi-o îndeplini prin mijlocul insultelor, cu care trece din sfera intelectuală în cea pasională, unde suntem cu toţii pe aceeaşi linie. Pe când dar în societate rangul şi averea se pot aştepta totdeauna la respect, calităţile intelectuale niciodată; în cazul cel mai favorabil sunt ignorate, de regulă sunt privite ca un fel de impertinenţă sau ca un câştig ruşinos, cu care mai îndrăzneşte cineva să se fălească şi pentru care ceilalţi caută în ascuns prilejul de a-l umili. De-abia printr-o parte smerită va putea să dobândească iertare pentru superioritatea sa intelectuală. Saadi zice în Gulistan : „Să ştim că omul fără minte are de o sută de ori mai multă antipatie în contra omului cu minte, decât omul cu minte în contra celui fără minte”. Dimpotrivă, inferioritatea intelectuală devine o adevărată recomandaţie. Căci ceea ce este căldura pentru trup, este simţirea binefăcătoare a superiorităţii pentru suflet; din care cauză fiecine, precum se apropie de sobă sau de raza soarelui, se apropie instinctiv de cel ce-i procură o asemenea simţire. Însă nimeni nu i-o procură mai sigur decât cel incontestabil inferior în privinţa calităţilor intelectuale la bărbaţi şi a frumuseţii la femei. Ce e drept, sunt unii oameni înaintea cărora e grozav de greu să te arăţi inferior. Dar pe de altă parte vezi cu ce sinceră bunăvoinţă întâmpină o fată frumuşică pe una urâtă. Calităţile fizice nu se prea ţin în seamă la bărbaţi; deşi îi este şi bărba-tului mai plăcut să se afle alături de unul mai mic la statură, decât de unul mai înalt. Aşadar, bărbaţii cei proşti şi ignoranţi şi femeile cele urâte află pretutindeni o primire călduroasă; ajung şi uşor la reputaţia că au inima cea mai bună, din cauză că fiecine caută înaintea sa şi a altora un pretext pentru simpatia ce-l atrage spre asemenea fiinţe. Din aceeaşi cauză superiori-tate intelectuală este o calitate foarte izolatoare; oamenii fug de ea şi o urăsc, şi ca pretext atribuie celor ce au o sumă de defecte născocite. Acelaşi rezultat îl produce între femei frumu-seţea: fetele foarte frumoase nu găsesc prietene, nici măcar vreo cunoscută cu care să se plim-be. Ca guvernante nici să mai încerce a intra undeva; căci la cea dintâi înfăţişare se întunecă faţa stăpânei, care nu vrea să aibă un asemenea punct de comparaţie nici pentru sine, nici pen-tru fetele sale. Când e vorba de rang, chestia se schimbă; fiindcă rangul nu produce efect prin contrast şi diferenţă, ci prin reflex, ca şi culorile din jurul obrazului."