Frunza de maslin

Copila cu ochii cenusii Il zari de departe, asa cum statea, aplecat pe piatra de hotar, in mantia-I alba; se opri din drum, si cum il privea asa de la departare, inima ei tresari uimita de caldura ochilor lui, mari si adanci ca doua oceane…si sufletul incepu sa se zvarcoleasca in ea nebuneste, asa cum il privea, de la departare, pe El, singur pe piatra de hotar, cu sandalele in praful drumului…si se facea seara, una dintre serile acelea parfumate de primavara , cand se lasau merii plini de greutatea florilor mustoase…


Copila se apropie usor, cu privirea in pamant, arsa de nerabdare, oprindu-se la doi pasi de el…Iisus o privi, cu zambetul acela cu care a privit-o intreaga ei viata, plin de neomeneasca iubire, si copila tresari usor, si ar fi vrut sa fuga, dar nici picioarele nu o mai ajutau, si nici tamplele nu o mai desenau pe osia lumii.

“vino, nu-ti fie frica…”, vocea lui era ca un abur cald care ii mangaia mintea, si copila se apropie usor, asezandu-se langa El pe piatra de hotar; “merit eu sa stau langa Tine?” murmura usor, si vocea ei tremura asa cum tremura in zbor aripa de inger, peste facerea lumii…”Nu ai meritat niciodata mai mult; cine sta langa mine este cu mine, si Eu sunt cu el…de ce sa nu zbori si tu in vazduhul meu, asa cum zbor privighetorile?”; copila il privea si era plina de Iubire langa El, asa cum nu fusese niciodata…mana ei se lasa usor in palma lui arsa de soare si tampla ei zvacnea usor, ca diminetile pline de roua din taina sufletului. “nu am fost Eu mereu langa tine, de atunci de cand doua maini calde ti-au tinut deasupra lumii trupul vinetiu?”; ea ii privea sandalele pline de praf…”ce cauti aici, in praful drumului?”; El privi in departare, cu toata lumina din lume,”oare nu este praful drumului tau, in care te-am gasit? Si oare nu m-ai cautat cu lacrimile tale, pana m-ai gasit? Aseara, de undeva, de jos, el mi-a trimis o ruga ascunsa, pe care am scris-o aici, pe aceasta frunza de maslin…era o ruga partial catre Mine, partial catre tine…si eu, in ultima vreme, poate prea ocupat cu frumusetea acestei lumi, cobor sa aduc rugile inapoi, catre sufletele catre care au pornit…”; El scoase din maneca o frunza pe care o desfacu usor, si i-o puse copilei in palma, ridicandu-se lin…”care el”? sopti ea, cu glasul inecat; “oare nu stii? El, cel pe care nu vrei sa il cunosti…” ; Isus zambi, cu ochii calzi, o saruta pe frunte, si se departa usor; in urma lui, copila ardea si glasul ei se auzi peste praful drumului…”dar nu scrie nimic…”; El se intoarse, ochii blanzi peste amurgul rece:”ce rost are sa scrie ce nu poate fi scris? Tu stii cel mai bine ce scrie, iar eu nu o pot rosti pentru tine…pentru ca nu scrie pentru ochi, ci pentru suflet, si pentru ca nu scrie pentru sufletul meu, ci pentru sufletul tau…tu stii cel mai bine, si decizia ta va fi cea mai buna…nici eu nu o stiu, decat sufletul tau… ”

El se departa usor, in ceasul cel mai plin de tamaie al amurgului…copila mai pastreaza si acum frunza de maslin, si ii este greu sa rosteasca ce nu este scris…o pastreaza ascunsa in podul palmei…pana ii se va face sete…sau frig…sau mai putin frica…

Surmont MTB Challenge 2010 - cum a fost

Bucuresti...accelerat spre Azuga...vagonul de biciclete are cateva locuri unde iti poti agata bicla...evident suntem mai multi doritori, dar ne descurcam...ajungem la Azuga si incepe sa ploua...bine ca e doar  maine concursul...

...Duminica dimineata inscrierile dureaza foarte mult....peste 500 de doritori, foarte multi neinscrisi pe net...debutul cursei se decaleaza deci cu o ora aproape; sunt doua trasee, una scurta si una lunga...o aleg pe cea scurta, din lipsa de antrenament...am sa vad la sfarsit ca am avut dreptate

Primii 12 km au insemnat o urcare foarte usoare, cu mici denivelari...si asta pana la punctul de alimentare, unde bananele, glucoza si apa ne-au ajutat sa ne reimprospatam...urmau 2.5 km de urcare abrupta, iar multi dintre noi au luat bicla de coarne si au mers pe langa ea...incepuse si un soare ucigator si pe creasta nu ne mai aparau copacii...apoi climax-ul: coborarea...10 km de adrenalina si vant in nari...nesat...bucurie...din fericire lipsa de probleme...finish-ul a insemnat o eliberare asteptata, plina de noroi si suflu rapid...

Urmeaza maratonul Muscelului

Cerul.Marea....

Lorena Lupu si nebunia decantata

Lorena Lupu este o poetesa ratata cu un ego supradimensionat care ascunde insa un munte de frustrari acumulate de un creier nesatisfacut si din ce in ce mai confruntat cu perspectiva amara a propriei ratari;

Sub pavaza faptului ca scrie la Playboy, incident cu care nu inceteaza sa se laude pe la toate colturile (desi se tortureaza cu o mirare tampita ori de cate ori adica intotdeauna, cand nimeni nu pare sa o bage in seama...), aceasta pseudo-scriitoare de maidan, crescuta pe genunchi la miros de igrasie, fursecuri statute si parturi cu cola, isi imagineaza in delirurile sale de grandoare ca este una dintre personajele de seama ale vietii literare romanesti si in acest sens jigneste pe oricine care isi permite macar sa critice orice cuvintel scos pe gurita (de altfel foarte scarbavnica) a onorabilei...
...Astfel, blogul personal pe care il tine a devenit un morman de injuraturi si insulte ca la usa cortului, declamate de posedata, spre oricine care se abate de la regula pupatului in curul flescait al primadonei decrepite: gratularile "sugi pula", "muie tie", "labagiilor", etc etc... fac parte din arsenalul literar cu care poetesa isterica isi trateaza cititorii; asta denota, pe langa o proasta crestere de subsol de bloc comunist, si niste adanci frustrari din copilarie, marcate probabil de abuzuri inimaginabile; in acest sens, fatuca cerseste de fapt mila, pentru ca orice om cu bun simt, odata ce intelege cum stau lucrurile, nu poate simti decat compasiune fata de aceasta fiinta ratacita si extrem de confuza, ce repeta, ad nauseam, aceleasi clisee, agresivitati verbale si trivialitati, in speranta semi-amazonica a recunoasterii sale literare (i), ca femeie independenta si non-conformista...Ea nu isi da insa seama (insa ce nebun e in stare sa-si recunoasca propria paranoia?) ca nu face altceva decat sa-si popularizeze frigiditatea si lipsa de idei, scaldandu-se in propria troaca a mediocritatii scrijelite cu boldul nebuniei...
Noapte buna, poetesa!

Despre nesimtire si consecventa

Traim intr-o epoca a nesimtirii grosolane in care orice urma de logica este batjocorita si spintecata cu zambetul pe buze...
...For instance: hai sa luam cazul "iubitorilor de animale", al vegetarienilor si al altor oameni care isi justifica renuntarea la anumite chestii din aceasta viata prin grija ce o poarta anumitor altor chestii...
Iubitorii de animale sunt ei iubitori de animale, insa cercul animalelor iubite este extrem de restrans: caini, pisici, broaste testoase, hamsteri, papagali, etc...adica in general animale necomestibile sau nedaunatoare; din cercul animalelor tolerate si iubite nu fac parte tantarii, gandacii, mustele, sobolanii, mieii, viteii, porcii etc etc etc...Bineinteles ca "iubitorul de animale" standard, in timp ce iubeste el animaele cu sarg pe la conferinte sau talk show-uri va fi mai mereu prins cu cate o geaca din piele ("geaca asta e facuta din pielea unui anumal??...Doamne, chiar nu stiam...") sau un hamburger (deci draga iubitorule de caini si pisici, ca sa iti umfli tu mufa cu cheeseburger, hamburger sau mai stiu eu ce, cirezi de vite au fost hacuite in abatoare...); dar oricum aceste specimene sunt prea evidente...in schimb sunt aia si mai hardcore care iubesc toate animalele cu exceptia celor daunatoare si pentru care e un act de o cruzime rara sa omori un caine, insa nu e atat de socant sa calci cu bombeul un gandac? de ce? "cainele este mai apropiat de rasa umana, gandacul este daunator..."; aha, deci asa statea problema...deci e in functie de cat de apropiata e de rasa umana; dar vitele pe care le mananci, sunt mai apropiate de rasa umana decat cainii?...Ideea e ca oricate argumente logice le-am  prezenta acestor fanatici, nu o scoti la capat si tot ei detin adevarul absolut...
Ideea de baza este ca "e o cruzime imensa sa omori o pisica, insa nu e nici o problema daca omori un pui si-l mananci tocanita"; adica cat de nesimtit sa fii sa accepti aceasta judecata (si credeti-ma, majoritatea iubitorilor de animale asa gandesc...), cat de inconsecvent si subiectiv?
Problema ar putea fi rezolvata foarte simplu daca s-ar denumi clar lucrurile:"asociatia iubitorilor de caini si pisici" . punct. spunand asta, esti consecvent "bai, mie imi plac caini si pisicile, asa ca ii protejez; restul animalelor nu ma intereseaza nu ma bag..."; dar nuu, ar fi prea ok, prea simplu si elegant...
La fel si vegetarienii care nu mananca produse animale din respect pentru "fiintele vii"; in schimb mananca plante la greu, care sunt si ele vii, insa pesemne mai putin vii decat animalele...e o cruzime sa mananci peste, dar e ok sa mananci stevie...de ce? DE CE?...nu ne raspunde nimeni...pentru ca asa vrea muschiul vegetarianului nesimtit...sau: nu beau lapte de vaca pentru ca natura a facut acest lapte ca sa fie consumat de vitel si nu de om....interesant; dar mere de ce mananci ma? A facut natura merele ca sa le mananci tu? Ai intrebat tu natura si ti-a scris pe o hartie ce poti sa mananci si ce nu? Sau ai dedus tu cu de la sine putere ca poti sa mananci urzici dar nu si pitulici...
Nu am nici o problema cu vegetarienii care isi motiveaza gestul prin beneficiile de sanatate care rezulta dintr-o dieta bazata pe fructe si legume; e ok, e de inteles, e consecvent, nu exista nici un conflict logic: mananc morcovi ca o sa am vederea mai buna, nu ca mi se pare o cruzime sa mananc piept de pui....

Unul din cele mai mari pacate al lumii moderne este acest fariseism in gandire care denota o lipsa de respect crasa fata de logica elementara...a fi consecvent este o raritate si aproape o virtute

Te iubesc...

Aceasta este povestea ochilor mei
descusuţi de desfătarea ochilor tai,
acesta imi sunt eu, decurgand firesc
dintr-o probabilă floare de soc
intr-o probabilă vara, un pic rece
cand gustam din sâmbure de nectarina
şi mângâiam cu tristetea frunze amare
plânse de arbori amari, peste oraş..
şi arome sfinte imi tămăduiau obrazul
brazdat de probabile lacrimi
in probabilele seri cand se scuturau
salcâmii si in căuşul fiinţei lor
mirosea a cenuşă...

...probabil ţi-am şoptit "te iubesc"
cu frica de a nu te trezi
rezemată cum erai, de tâmpla pamântului
am murmurat chiar de două ori,
a doua oară crestându-mi palmele
cu probabilul nenoroc...

probabil ca nu m-ai auzit
ocupata cum erai, cu probabilele zambete triste
de pe marginea sufletului tau,
unde soaptele mele s-au zdrelit usor,
de probabilii spini, de probabilul dor...

şi ce era mai frumos, in probabila lume
decât noi doi, si probabila noastră
atât de tăcută, iubire...

Ramm-stein

Rammstein este o trupa la care tin foarte mult si pe care am ascultat-o la greu in ultima vreme...show-ul de aseara nu a facut decat sa-mi intareasca statutul de fan al acestor nemti extrem de spectaculosi...

Muzica industriala a germanilor nu poate suporta decat un decor post-apocaliptic ca cel pus in scena ieri seara la Romexpo: flacari, multe flacari, pacura, benzina, funingine, angrenaje grele unse cu vaselina, costume de piele, lanturi grele...totul intr-o atmosfera semi-psihotica cu iz psihedelic, frizand nebunia pura, dar buna...Till Lindeman, vocalistul uns pe fata cu funingine, mereu in verva, are simtul spectacolului in sange, jucand roluri diverse, de la macelarul suprarealist, vanatorul sau fochistul in costum de piele care forjeaza pe scena si trimite catre audienta jarbe de flacari si scantei....Iar muzica, dura, ritmata, pura, cadentata, a reprezentat adevarata Benzin a unei seri magice, predata la cheie de o trupa de calitate pur nemteasca...

Interactiunea cu publicul a fost astfel maxima, desi nu a constat in comunicare verbala (cu exceptia frumosului "Multumim frumos, Bucuresti...") ci intr-o permanenta simbioza artist-auditoriu, in fata unui public foarte avizat care sorbea fiecare nota cu profunda cunoastere afectuoasa; la sfarsit, plimbarea metaforica peste mii de brate a claparului in barcuta gonflabila pe ritmurile piesei Hailfish (Rechinul), a incheiat o seara memorabila si a lasat tuturor ravna de a vedea mai mult...
...Poate data viitoare, cat mai curand, pentru un show desinestatator Rammstein...merita!

Invidia feminina

Exista putine emotii umane in fata carora sa raman mut; exista insa una care recunosc ca ma fascineaza pana la amuzament zgomotos cateodata: gelozia si ura femeilor pentru celelalte femei.
Daca Hobbes nu ar fost atat de generalist, probabil ca al sau homo hominis lupus s-ar fi aplicat cu precadere speciei feminine, si mai ales in ziua de astazi, unde femeia este lup fata de alte femei, insa acest sentiment brut este si inchistat sub un fard spumos de politete prefacuta, ceea ce il face cu atat mai incantator pentru un privitor exterior...

Pentru ca, sa recunoastem, toti degustam la consoartele, concubinele, prietenele, matusile, mamele noastre etc...aceasta umoare: "tarfa aia ordinare...", "iapa aia constipata...", "o urasc pe fandosita aia..."; chiar deunazi la metrou o don'soara se conversa la telefon cu X, spunandu-i citez,: "...sunt sigura ca e vorba de tipele alea care ma urasc de moarte...".
Asistam deci la o batalie contemporana intre amazoane mascate, care se urasc de moarte, invidia si gelozia fiind doua sentimente de prim rang. Si din cate am observat eu, cred ca exista doua motive esentiale care determina in mod direct si inefabil acest sentiment: barbatii si aspectul fizic. Principalul motiv de ura este "barbatul", mai precis succesul unora la sexul tare, care vor fi catalogate de surate iremediabil drept "tarfe" sau "curve"; sau, tot legat de barbati, frica unor dudui ca unele "stricate" uneltesc zi si noapte ca sa le fure barbatul...; am asistat odata la un scandal intre doua colege, de altfel foarte bune prietene, care insa au inceput sa se urasca si sa nu-si mai vorbeasca de loc din cauza unui tip pe care una dintre ele il placea, insa cealalta intrase in vorba cu el...etc.... Ei bine, pentru barbati femeile ar fi in stare sa-si scoate ochii, sa se omoare in strada daca ar putea, si nu exista inamica mai mare si mai intim pentru o femeie decat "curva" care se imbraca sexy langa barbatul ei "ca sa i-l fure"; ma jur, daca tehnicile voodoo ar functiona, ar cadea mii si mii de femei secerate pe strada...
Al doilea motiv al geloziei este si mai stupid: aspectul fizic sau modul cum se imbraca (chiar daca pe undeva si acest motiv este legat de primul...); "fata, ce frumos s-a imbracat X..". "las-o, fata, o parasuta, tu nu vezi.."; etc...
Dar ce e si mai interesant este ca toate aceste emotii, gelozii, invidii, rautati gratuite sunt imbracate intr-o spoiala de politete: adica damele respective, desi se urasc de moarte, in fata se pot comporta ca cele mai bune prietene, ducand de nas astfel multa lume fata de adevaratele lor intentii si emotii...aceasta fire duplicitara este prin excelenta feminina si izvoraste din cazanul fierbinte cu emotii primare care clocoteste in fiecare femeie...nu e ceva ce trebuie neaparat judecat sau infierat, cred ca e un fond perfect natural si uman, care vine sa completeze edificiul feminin, care, sa recunoastem, da sens si frumusete acestei lumi...manifestarile lui uneori pot fi adevarate fantani arteziene de emotii rabufnite si irationale ceea ce, pe multi dintre barbati ii pot uimi si afecta chiar, tocmai prin lipsa explicita de sens si ratiune...

A new breed

....Fata era rece in priviri si se misca in sens contrar ritmului muzicii...era absolut ridicola, cum o priveam in penumbra, distrat..imi aprind o tigara si imi infig picioarele in nisipul fin...o intreb, ceva, sugand din pai...nu aude, isi misca coama...are tate umflate in decolteu si niste picioare frumoase, sculptate...se simte un pic stunghera in sandalele cu tocuri...ii ofer un whiskey cu suc de mere...in jur, umbre decupate, ca intr-un spectacol trist de marionete...o curte a miracolelor murdara, unde vine multa lume sa-si ingroape capetele in haznaua cu iluzii lesinate ale unei societati traumatizata de mediocritate...Fata imi sopteste ca lucreaza de trei ani si vrea sa avanseze...are o rochita scurta, isi misca soldurile haotic...e proasta ca noaptea ce ne inconjoara...are insa ambitii, vrea sa avanseze, insa ii e frica de "oamenii rai"...incerc sa fac conversatie, dand din cap afirmativ...mai sorb din paharul cu whiskey...nu mai am gheata, beau o ciorba diluata...muzica asta house sau trance sau minimalista ma tampeste, e derutanta...totusi vad chipuri fericite...si multe fete desculte, fardate pana la refuz, unora transpiratie li se amesteca cu fardurile...macabru...ii bag limba in gura asteia...face niste miscari semi-teatrale, in sensul ca traieste momentul sarutului...ii simt gustul parfumului in gura, imi vine sa scuip...imi mai spune ceva despre cat de obosita e si o dor picioarele...simt ca orice ridicare a nivelului discutiei m-ar face sa par in ochii ei infricosator de ridicol, daca ar fi bineinteles capabila sa recunoasca aceasta stare...o las sa-si desfaca sandalele...
...Ma apropii de bar si mai iau un pahar...ma uimeste regularitatea prostiei...aceleasi lucruri, in aceeasi seara, pana la urmatorul numar din cosmopolitan...uniformizarea acestei lumi devine dezgustatoare, pana si marea pare un obiect de decor facut la comanda...Intru in vorba cu o bruneta aproape virtuala, imi spune ca ii place sa mearga in club si la film...in rest munceste la birou...
imi vine sa vars...

...Et in Arcadia Ego

In Arcadia pleoapele erau grele de viata, de prea multa viata, privirile crude cu nesat, dorintele obosite de prea multa trezire in prea multe dimineti...oamenii isi cantareau sufletele la tarabele preotilor si le amanetau pe banuti zimtati carora le incercau valoarea intre dinti, cu jind...le rascumparau mereu cu aceeasi tristete, inciudati de semnele scrijelite pe ele cu bricege de negustorii timpului...Iubirea era o amintire palida, acolo unde nu exista devenire...
...Si intr-o zi, cu mantia alba, murdara de praf, pasi fecioara uitata, cu parul in dezordine, printre oameni...iar oamenii cazura in genunchi infruptandu-se din privirea ei rece, de cremene arsa...si il prinse pe primul dintre ei in brate, sarutandu-l cu buzele reci, apoi aruncandu-i starvul in praf...Moartea se stergea la gura si din ochii ei de gheata se scurgeau lacrimile celor insetati...
...In urma ei se lasa o seara cruda, cu miros dulceag de iasomie salbatica si flori strivite in calcaie...