Acest post pleaca de la poveste reala, cu tente erotico-sentimentale, desfasurata printre miile de alte povesti reale pe taramul mitologic al Bucurestilor…A fost o data ca niciodata o fata indecisa, care intr-o seara, intr-un club bucurestean intretine acele subtile si atat de amalgamate de fervoare relatii de flirt cu doi tipi, la momente diferite ale noptii bineinteles…
Urmarea : duduia respectiva continua legatura cu cei doi, programandu-i bineinteles la ore diferite pentru mici intalniri romantice, la un suc, pe parcursul unei intregi saptamani ; fara ca aceste acte prealabile de apropiere reala sa duca bineinteles la vreun rezultat notabil, pentru ca, asa cum am mai spus, femeiusca este indecisa : nu stie si pace, cu cine sa ramana, poveste veche de cand lumea dar atat de actuala in zilele noastre de poveste concreta…
Nu stiu cum se va definitiva povestea, in ce masura fata va alege intr-un tarziu pe cineva, sau daca, pentru a alege ii va supune pe bietii pretendenti la probe suplimentare, orale sau scrise, dupa caz…Exista insa cateva idei ce se pot desprinde din astfel de povesti suculente, poate banale in uniformitatea lor, una dintre ele fiind sindromul conformitatii : acesta impune, mai ales tinerelor domnisoare, cautarea unui anumit tip de relatie, arhetipala in conformitatea ei, pe care sa o poata sustine fara regrete pe viitor ; e ca la shopping : cu greu o domnisoara se poate decide intre doua perechi de pantofi, chiar daca este asigurata in mod grav ca sunt la fel de frumosi ; mai grav este ca acest ritual al indeciziei spoliate se extinde si la barbati, aflati pe talgerele capricioasei balante feminine precum exponate naive aflate sub influenta unei vointe mai mari decat a lor, cea feminina ; si mai grav poate fi considerat de spiritele chitibusare faptul ca, asa cum femeiea probeaza pantofii sa vada in ce masura i se potrivesc, la fel o fac si cu barbatii, cu acelasi pretext…
…In mijlocul acestui tumult de sentimente contradictorii care animeaza pulsatoriu inimioarele feminine din jurul nostru, tot barbatii sunt porci, pentru ca atunci cand sunt alesi in sfarsit se poate intampla sa se trezeasca si ei ca aleg si sa coboare satisfacuti din patul procustian al feminitatii ce, subit , nu li se mai potriveste…
…si atunci, sarutata pe frunte, fata noastra din poveste aude la ureche celebrul « te sun »
joi, 18 decembrie 2008
duminică, 14 decembrie 2008
Arthur Schopenhauer - Aforisme...
Cateva dintre aforismele filosofului german, intr-o traducere de Titu Maiorescu:
"Ce necopt este acela care îşi închipuieşte că a se arăta om cu minte şi cu inteligenta e un mijloc pentru a fi bine primit în societate! În fapt, aceste însuşiri deşteaptă, din contră, în imensa majoritate, o ură şi o ranchiuna cu atât mai mari, cu cât cel ce le simte nu poate mărturisi motivul lor, ci şi-l ascunde chiar sieşi. O analiză mai de aproape ne arată următoarele: dacă cineva constată şi simte în cel cu care vorbeşte, o mare superioritate intelectuală, trage în ascuns şi fără a-şi da bine seama concluzia că în aceeaşi proporţie trebuie să vadă şi să simtă celălalt inferioritatea şi mărginirea lui. Acest silogism prescurtat îi deşteaptă ura, amărăciunea şi turbarea concentrată. Are dar dreptate Gracian când zice: „Pentru a trăi în linişte, singurul mijloc este că te îmbraci cu pielea celui mai simplu animal”. Căci a te arăta cu minte şi cu duh este un mod indirect de a imputa celorlalţi incapacitatea şi mărginirea lor. Orice natură trivială se turbură îndată ce vede o natură opusă, şi instigatorul ascuns al acestei turburări este invidia. Satisfacerea vanităţii precum zilnic se poate constata, este o plăcere care covârşeşte pe toate celelalte, dar omul nu şi-o poate procura decât comparându-se cu alţii. Însă de nici o superioritate nu este mai mândru decât de cea intelectuală; pe ea se întemeiază precăderea lui înaintea animalelor. A arăta unui om superioritatea în această privinţă, şi încă faţă cu martori, este cea mai mare temeritate. Aceasta îl provoacă la răzbunare, şi el va căuta de regulă prilejul de a şi-o îndeplini prin mijlocul insultelor, cu care trece din sfera intelectuală în cea pasională, unde suntem cu toţii pe aceeaşi linie. Pe când dar în societate rangul şi averea se pot aştepta totdeauna la respect, calităţile intelectuale niciodată; în cazul cel mai favorabil sunt ignorate, de regulă sunt privite ca un fel de impertinenţă sau ca un câştig ruşinos, cu care mai îndrăzneşte cineva să se fălească şi pentru care ceilalţi caută în ascuns prilejul de a-l umili. De-abia printr-o parte smerită va putea să dobândească iertare pentru superioritatea sa intelectuală. Saadi zice în Gulistan : „Să ştim că omul fără minte are de o sută de ori mai multă antipatie în contra omului cu minte, decât omul cu minte în contra celui fără minte”. Dimpotrivă, inferioritatea intelectuală devine o adevărată recomandaţie. Căci ceea ce este căldura pentru trup, este simţirea binefăcătoare a superiorităţii pentru suflet; din care cauză fiecine, precum se apropie de sobă sau de raza soarelui, se apropie instinctiv de cel ce-i procură o asemenea simţire. Însă nimeni nu i-o procură mai sigur decât cel incontestabil inferior în privinţa calităţilor intelectuale la bărbaţi şi a frumuseţii la femei. Ce e drept, sunt unii oameni înaintea cărora e grozav de greu să te arăţi inferior. Dar pe de altă parte vezi cu ce sinceră bunăvoinţă întâmpină o fată frumuşică pe una urâtă. Calităţile fizice nu se prea ţin în seamă la bărbaţi; deşi îi este şi bărba-tului mai plăcut să se afle alături de unul mai mic la statură, decât de unul mai înalt. Aşadar, bărbaţii cei proşti şi ignoranţi şi femeile cele urâte află pretutindeni o primire călduroasă; ajung şi uşor la reputaţia că au inima cea mai bună, din cauză că fiecine caută înaintea sa şi a altora un pretext pentru simpatia ce-l atrage spre asemenea fiinţe. Din aceeaşi cauză superiori-tate intelectuală este o calitate foarte izolatoare; oamenii fug de ea şi o urăsc, şi ca pretext atribuie celor ce au o sumă de defecte născocite. Acelaşi rezultat îl produce între femei frumu-seţea: fetele foarte frumoase nu găsesc prietene, nici măcar vreo cunoscută cu care să se plim-be. Ca guvernante nici să mai încerce a intra undeva; căci la cea dintâi înfăţişare se întunecă faţa stăpânei, care nu vrea să aibă un asemenea punct de comparaţie nici pentru sine, nici pen-tru fetele sale. Când e vorba de rang, chestia se schimbă; fiindcă rangul nu produce efect prin contrast şi diferenţă, ci prin reflex, ca şi culorile din jurul obrazului."
"Ce necopt este acela care îşi închipuieşte că a se arăta om cu minte şi cu inteligenta e un mijloc pentru a fi bine primit în societate! În fapt, aceste însuşiri deşteaptă, din contră, în imensa majoritate, o ură şi o ranchiuna cu atât mai mari, cu cât cel ce le simte nu poate mărturisi motivul lor, ci şi-l ascunde chiar sieşi. O analiză mai de aproape ne arată următoarele: dacă cineva constată şi simte în cel cu care vorbeşte, o mare superioritate intelectuală, trage în ascuns şi fără a-şi da bine seama concluzia că în aceeaşi proporţie trebuie să vadă şi să simtă celălalt inferioritatea şi mărginirea lui. Acest silogism prescurtat îi deşteaptă ura, amărăciunea şi turbarea concentrată. Are dar dreptate Gracian când zice: „Pentru a trăi în linişte, singurul mijloc este că te îmbraci cu pielea celui mai simplu animal”. Căci a te arăta cu minte şi cu duh este un mod indirect de a imputa celorlalţi incapacitatea şi mărginirea lor. Orice natură trivială se turbură îndată ce vede o natură opusă, şi instigatorul ascuns al acestei turburări este invidia. Satisfacerea vanităţii precum zilnic se poate constata, este o plăcere care covârşeşte pe toate celelalte, dar omul nu şi-o poate procura decât comparându-se cu alţii. Însă de nici o superioritate nu este mai mândru decât de cea intelectuală; pe ea se întemeiază precăderea lui înaintea animalelor. A arăta unui om superioritatea în această privinţă, şi încă faţă cu martori, este cea mai mare temeritate. Aceasta îl provoacă la răzbunare, şi el va căuta de regulă prilejul de a şi-o îndeplini prin mijlocul insultelor, cu care trece din sfera intelectuală în cea pasională, unde suntem cu toţii pe aceeaşi linie. Pe când dar în societate rangul şi averea se pot aştepta totdeauna la respect, calităţile intelectuale niciodată; în cazul cel mai favorabil sunt ignorate, de regulă sunt privite ca un fel de impertinenţă sau ca un câştig ruşinos, cu care mai îndrăzneşte cineva să se fălească şi pentru care ceilalţi caută în ascuns prilejul de a-l umili. De-abia printr-o parte smerită va putea să dobândească iertare pentru superioritatea sa intelectuală. Saadi zice în Gulistan : „Să ştim că omul fără minte are de o sută de ori mai multă antipatie în contra omului cu minte, decât omul cu minte în contra celui fără minte”. Dimpotrivă, inferioritatea intelectuală devine o adevărată recomandaţie. Căci ceea ce este căldura pentru trup, este simţirea binefăcătoare a superiorităţii pentru suflet; din care cauză fiecine, precum se apropie de sobă sau de raza soarelui, se apropie instinctiv de cel ce-i procură o asemenea simţire. Însă nimeni nu i-o procură mai sigur decât cel incontestabil inferior în privinţa calităţilor intelectuale la bărbaţi şi a frumuseţii la femei. Ce e drept, sunt unii oameni înaintea cărora e grozav de greu să te arăţi inferior. Dar pe de altă parte vezi cu ce sinceră bunăvoinţă întâmpină o fată frumuşică pe una urâtă. Calităţile fizice nu se prea ţin în seamă la bărbaţi; deşi îi este şi bărba-tului mai plăcut să se afle alături de unul mai mic la statură, decât de unul mai înalt. Aşadar, bărbaţii cei proşti şi ignoranţi şi femeile cele urâte află pretutindeni o primire călduroasă; ajung şi uşor la reputaţia că au inima cea mai bună, din cauză că fiecine caută înaintea sa şi a altora un pretext pentru simpatia ce-l atrage spre asemenea fiinţe. Din aceeaşi cauză superiori-tate intelectuală este o calitate foarte izolatoare; oamenii fug de ea şi o urăsc, şi ca pretext atribuie celor ce au o sumă de defecte născocite. Acelaşi rezultat îl produce între femei frumu-seţea: fetele foarte frumoase nu găsesc prietene, nici măcar vreo cunoscută cu care să se plim-be. Ca guvernante nici să mai încerce a intra undeva; căci la cea dintâi înfăţişare se întunecă faţa stăpânei, care nu vrea să aibă un asemenea punct de comparaţie nici pentru sine, nici pen-tru fetele sale. Când e vorba de rang, chestia se schimbă; fiindcă rangul nu produce efect prin contrast şi diferenţă, ci prin reflex, ca şi culorile din jurul obrazului."
luni, 17 noiembrie 2008
Literatura erotica - articol dilema veche
In continuare un articol din Dilema veche, referitor la impamantenirea literaturii erotice in Romania; si nu ne referim aici neaparat la copertile scortoase ale unui playboy adus pe sub mana sau la maculatura xxx de pe tarabe; asa ca pentru cei care nu au ramas insensibili la Povestea povestilor lui Creanga, articolul poate insemna un subiect de reflectie...erotica.
Nabadai electorale
Campania electorala a devenit un fel de sport national; cu gradene colorate in oranj, bej, kaki si alte culori de un populism scabros…ca si discursurile inaintasilor nostri, cu mufele agitate pe garduri sau printre firele de inalta tensiune, printre copaci si cuiburi de berze…toti cu mutrele hlizite, orbecaind in genunchi dupa o palma de voturi, de la vanzatorul de ziare din colt, de la tractoristul din intersectie sau paznicul de la p14…
…emisiunile electorale se deschid iremediabil cu o atmosfera de balci, cu baloane colorate si uneori, da, serios, cu majorete in fustite mini, mangaindu-i pe bucile asudate pe vajnicii nostri candidati…emisiunile in sine contin lucruri foarte interesante si educative, cum ar fi atacuri la persoana, porcaieli in direct, insulte, limbaj de lemn, agramatisme si alte emblematice mistocareli...deja scena politica nu mai miroase a altceva decat a ciorba acrita, parfum ieftin de mahala si hazna morala...
…dar ce mai conteaza!...in zelul lui electoral si grobian, poporul roman va inghiti din nou galusca, iar omul politic cu coatele pe tejgheaua electorala isi va exersa din nou flegmele pe obrazul oamenilor rupti in coate, care si-au facut datoria, stampiland…la vot, romanilor!...
…este drept ca in tot circul asta electoral, s-au mai schimbat unele lucruri, in sensul ca unii populisti s-au mai ferchezuit un pic, schimbandu-si camasile cu unele mai de firma…s-au mai vopsit unele garduri, unele gauri s-au mai aerisit un pic, sa nu-l mai piste chiar asa la nas pe conul pensionar cu stampila in bot si cutia cu piramidoane expirate in mana…
Bravos natiune! Halal sa-ti fie…cred ca asta ramane singurul indemn electoral valabil, pentru ca eu nu va pot spune “mergeti la vot”
…emisiunile electorale se deschid iremediabil cu o atmosfera de balci, cu baloane colorate si uneori, da, serios, cu majorete in fustite mini, mangaindu-i pe bucile asudate pe vajnicii nostri candidati…emisiunile in sine contin lucruri foarte interesante si educative, cum ar fi atacuri la persoana, porcaieli in direct, insulte, limbaj de lemn, agramatisme si alte emblematice mistocareli...deja scena politica nu mai miroase a altceva decat a ciorba acrita, parfum ieftin de mahala si hazna morala...
…dar ce mai conteaza!...in zelul lui electoral si grobian, poporul roman va inghiti din nou galusca, iar omul politic cu coatele pe tejgheaua electorala isi va exersa din nou flegmele pe obrazul oamenilor rupti in coate, care si-au facut datoria, stampiland…la vot, romanilor!...
…este drept ca in tot circul asta electoral, s-au mai schimbat unele lucruri, in sensul ca unii populisti s-au mai ferchezuit un pic, schimbandu-si camasile cu unele mai de firma…s-au mai vopsit unele garduri, unele gauri s-au mai aerisit un pic, sa nu-l mai piste chiar asa la nas pe conul pensionar cu stampila in bot si cutia cu piramidoane expirate in mana…
Bravos natiune! Halal sa-ti fie…cred ca asta ramane singurul indemn electoral valabil, pentru ca eu nu va pot spune “mergeti la vot”
joi, 13 noiembrie 2008
Idila de toamna
Idila de toamna...vocea ei il urmarea ca o sentinta dulceaga la iesirea din metrou, ii era dor de ochii aceia, la inceput goi, apoi plini de acuarela, o acuarela ciudata, erotica, sexy, insiduoasa si impredictibila...erotism tulburator, batai de inima evaporata, iar acum simtea acelasi lucru cand o saruta incet, cu toata gura, limba si buzele calde i se oglindeau in cerul gurii...
....da, era toamna afara, si frunze galbene le treceau pe la urechi, un vantisor usor, de noiembrie glacial, febril si cu multe promisiuni senzuale...o saruta pe gat, cu putere, absent, si o purta pe brate pana la usa apartamentului, simtind-o cum tresalta, sexy, enigma ei erotica jucandu-se cu venele lui pline de sange proaspat...sanii mari, albi, laptosi si moi, cu sfarcurile rosii, tari, ii mangaiau pieptul, iar limba lui se plimba usor pe ambii sani, albi, laptosi, gemeni erotici, sclavi ai pasiunii...
...noaptea de toamna, idila de toamna, si dintii ei mici mangaindu-i pieptul si umerii, si sexul tare; mirosea a parfum de iasomie, imbibata in excitare, femeie vremelnica, orgasm perpetuu, dinti sclipitori, ochi verzi dati pe spate, gemete usoare de placere surda, senina, vesela...
...idila lor a inceput acolo, printre cearceafuri, din sufletul carora s-a nascut saliva ei dulce, limba ei altruista, sexul oral si mangaierile lui pe genunghii ei rotunzi; s-a indragostit de umerii, dunga gatului si rasuflarea ei, spasmele ei ii creau arpegii orgasmice...
...o idila de toamna, spre o dimineata cu cafea fierbinte....
....da, era toamna afara, si frunze galbene le treceau pe la urechi, un vantisor usor, de noiembrie glacial, febril si cu multe promisiuni senzuale...o saruta pe gat, cu putere, absent, si o purta pe brate pana la usa apartamentului, simtind-o cum tresalta, sexy, enigma ei erotica jucandu-se cu venele lui pline de sange proaspat...sanii mari, albi, laptosi si moi, cu sfarcurile rosii, tari, ii mangaiau pieptul, iar limba lui se plimba usor pe ambii sani, albi, laptosi, gemeni erotici, sclavi ai pasiunii...
...noaptea de toamna, idila de toamna, si dintii ei mici mangaindu-i pieptul si umerii, si sexul tare; mirosea a parfum de iasomie, imbibata in excitare, femeie vremelnica, orgasm perpetuu, dinti sclipitori, ochi verzi dati pe spate, gemete usoare de placere surda, senina, vesela...
...idila lor a inceput acolo, printre cearceafuri, din sufletul carora s-a nascut saliva ei dulce, limba ei altruista, sexul oral si mangaierile lui pe genunghii ei rotunzi; s-a indragostit de umerii, dunga gatului si rasuflarea ei, spasmele ei ii creau arpegii orgasmice...
...o idila de toamna, spre o dimineata cu cafea fierbinte....
miercuri, 12 noiembrie 2008
Te rog iubeşte-mă
Te rog iubeşte-mă, scrie-mi in palmă
Cu unghiile tale, cu vocea ta, cu amurgul privirii
Cu orice bătaie de inimă, cu orice fir de par
Cu orice dorinţă a ta, mai ales cu cea despre mine
Sau despre noi, sau cu orice alt gând din seceta sufletului tau
Fii picătura de pe buzele mele, aspre si crăpate
Când nici lacrimi nu mai curgeau din urciorul crăpat al pleoapelor mele
Fii zeci de picaturi, nu una, de rouă, de ploaie de ce vrei tu
De iubire, da de iubire, să te sorb, să îţi sorb palmele
Cu care mă mângai, în genunchi, pe creştet , pe tălpi şi pe oase
Lasă-te, sprijină-te de mine, nu ai să cazi nicăieri
Doar eu vreau sa cad în inima ta, şi să mă înec
Si să mă plângi înecat cum sunt, şi cu podul palmei
Să îmi stergi umerii de urmele iubirii
Şi zâmbetul de urmele neiubirii tale
Lasă-te, sprijină-te de sufletul meu, hai să murim amandoi
Ca să înviem amândoi, lasă tristeţea pe prispă si intră…
Lasă-ţi tâmpla ta să mă iubească, nu o certa
Lasă-ţi sânii tăi să mă deseneze pe fresce
Lasă-ţi buzele tale să mă şoptească, lasă-ţi fiecare celula
Să mă procreeze în mii de nuclee de suflete
Lasă-ţi iubirea să mă ucidă, ochii deschisi, ochii deschisi…
Lasă-ţi viaţa ta să aibă mai multe vieţi-iubire
Şi nu îmi mai vorbi, caci am să-ţi iau cuvintele
Şi am să mă sterg cu ele la gura, lasă-ţi umerii
Să fie goi, langa sufletul meu prea acoperit
De prea descoperită iubire…
Te rog iubeşte-mă, pe mine, pe noi, pe ele
Degetele mele, pe ei, ochii mei, cu care te trăiesc
Cu care te vopsesc pe retină in culori de voroneţ,
Te rog iubeşte-mă, scrie-mi in palma
Măcar cu o lacrimă, dar scrie-mi in palmă…
Cu unghiile tale, cu vocea ta, cu amurgul privirii
Cu orice bătaie de inimă, cu orice fir de par
Cu orice dorinţă a ta, mai ales cu cea despre mine
Sau despre noi, sau cu orice alt gând din seceta sufletului tau
Fii picătura de pe buzele mele, aspre si crăpate
Când nici lacrimi nu mai curgeau din urciorul crăpat al pleoapelor mele
Fii zeci de picaturi, nu una, de rouă, de ploaie de ce vrei tu
De iubire, da de iubire, să te sorb, să îţi sorb palmele
Cu care mă mângai, în genunchi, pe creştet , pe tălpi şi pe oase
Lasă-te, sprijină-te de mine, nu ai să cazi nicăieri
Doar eu vreau sa cad în inima ta, şi să mă înec
Si să mă plângi înecat cum sunt, şi cu podul palmei
Să îmi stergi umerii de urmele iubirii
Şi zâmbetul de urmele neiubirii tale
Lasă-te, sprijină-te de sufletul meu, hai să murim amandoi
Ca să înviem amândoi, lasă tristeţea pe prispă si intră…
Lasă-ţi tâmpla ta să mă iubească, nu o certa
Lasă-ţi sânii tăi să mă deseneze pe fresce
Lasă-ţi buzele tale să mă şoptească, lasă-ţi fiecare celula
Să mă procreeze în mii de nuclee de suflete
Lasă-ţi iubirea să mă ucidă, ochii deschisi, ochii deschisi…
Lasă-ţi viaţa ta să aibă mai multe vieţi-iubire
Şi nu îmi mai vorbi, caci am să-ţi iau cuvintele
Şi am să mă sterg cu ele la gura, lasă-ţi umerii
Să fie goi, langa sufletul meu prea acoperit
De prea descoperită iubire…
Te rog iubeşte-mă, pe mine, pe noi, pe ele
Degetele mele, pe ei, ochii mei, cu care te trăiesc
Cu care te vopsesc pe retină in culori de voroneţ,
Te rog iubeşte-mă, scrie-mi in palma
Măcar cu o lacrimă, dar scrie-mi in palmă…
marți, 11 noiembrie 2008
Dialoguri urbane
Bai ma gandeam la o chestie, cine a inventat cuvantul "tarfa"?, nu stiu frate, adica?, adica...cine l-a inventat, la origini, cine a fost cel sau cea care a catalogat o femeie drept tarfa? o femeie sau un barbat?...eu, personal, cred ca a fost o femeie...; o femeie? taci, ba , dracu, esti misogin, si esti prea beat in seara asta, vorbesti prostii!...a fost un barbat, iti dai seama, eu, de exemplu, as fi inventat acest cuvant, tarfa, curva, stoarfa etc...; nu intelegi...: ce interes ar fi avut un barbat sa trateze o femeie cu un cuvant atat de urat, cu o eticheta atat de putin laudativa? cu siguranta ca a fost o femeie, si iti spun si de ce...; de ce , ma?...din invidie, din gelozie; probabil ca s-a intamplat cu foarte foarte mult timp in urma cand barbatii puternici erau stapani si in jurul lor roiau femeile doritoare, si din gelozie si invidie, una dintre ele a inventat acest cuvant pentru noua favorita a masculului...un barbat, de ce s-ar fi gandit sa trateze cu un astfel de apelativ o femeie? pana la urma o prostituata este cea care ofera un serviciu, ca barbat il cumperi si pleci, de ce sa o gratulezi drept "tarfa"...nu, crede-ma, a fost o femeie...da? dar uite-te te rog in jurul tau...cati barbati nu folosesc cu vadita placere si efuziune acest minunat cuvant, expresiv si deloc pudic? ...adevarat, insa a devenit cu timpul o moda, tarfa si-a castigat un loc bine definit in societate, a devenit o institutie, o coordonata urbana...
...tarfa s-a nascut din invidie si multa multa comoditate in exprimare
...tarfa s-a nascut din invidie si multa multa comoditate in exprimare
sex in toaleta publica...
fragment dintr-un biletel aruncat intr-o pubela de toaleta publica
"...draga mea tarfa-unicat...iti spun unicat pentru ca a fost singura oara cand ne-am intalnit; nu stiu ce cautam in toaleta feminina, sau nu stiu ce cautai tu in cea masculina...chiar nu mai conteaza; ceea ce conteaza este ca am invatat sa te iubesc acolo, printre pisoare (deci , da , eram la barbati...), cand te-am dat cu capul dragostos de faianta, in timp ce imi plimbam limba prin gura ta umeda si calda ca o prajitura chinezeasca...offf, te-am iubit indragostit fiind, te rog sa ma crezi, cu toata seva mea de mascul in erectie, acea erectie transpirata, care ti-a placut atat de mult, incat saliva ta imi ajugea pana pe testicole...si crede-ma ca in vanitatea mea pacatoasa chiar am crezut ca ma iubesti cand, lingand-ma cu buzele tale fine pe scrot, ma priveai de jos, drept in ochi, cu privirea aceea de femeie atemporala, plina de sentimente evaporate...
....erai Iubirea in persoana, la nivelul cel mai fizic desigur, si nu vreau decat sa cred ca atunci cand gemeai usor cu buzele strivite de faianta, cu memebrul meu adanc in tine, chiar ai avut orgasm, un orgasm agnostic, din acelea produse de mine, dar unic, pentru o tarfa-unicat, ca tine...si nici nu pot sa uit ochii tai intredeschisi atunci cand, atras de prea multa feminitate din ovalul umerilor tai , am terminat pe sanii tai calzi si maiestuosi, si am simtit morbul subtil al iubirii impartasite scurgandu-se din coltul gurii tale, lacrimi sa fi fost? sau scuipat...
ce mai conteaza, tarfa mea unicat?...te-am iubit,
al tau sincer..."
"...draga mea tarfa-unicat...iti spun unicat pentru ca a fost singura oara cand ne-am intalnit; nu stiu ce cautam in toaleta feminina, sau nu stiu ce cautai tu in cea masculina...chiar nu mai conteaza; ceea ce conteaza este ca am invatat sa te iubesc acolo, printre pisoare (deci , da , eram la barbati...), cand te-am dat cu capul dragostos de faianta, in timp ce imi plimbam limba prin gura ta umeda si calda ca o prajitura chinezeasca...offf, te-am iubit indragostit fiind, te rog sa ma crezi, cu toata seva mea de mascul in erectie, acea erectie transpirata, care ti-a placut atat de mult, incat saliva ta imi ajugea pana pe testicole...si crede-ma ca in vanitatea mea pacatoasa chiar am crezut ca ma iubesti cand, lingand-ma cu buzele tale fine pe scrot, ma priveai de jos, drept in ochi, cu privirea aceea de femeie atemporala, plina de sentimente evaporate...
....erai Iubirea in persoana, la nivelul cel mai fizic desigur, si nu vreau decat sa cred ca atunci cand gemeai usor cu buzele strivite de faianta, cu memebrul meu adanc in tine, chiar ai avut orgasm, un orgasm agnostic, din acelea produse de mine, dar unic, pentru o tarfa-unicat, ca tine...si nici nu pot sa uit ochii tai intredeschisi atunci cand, atras de prea multa feminitate din ovalul umerilor tai , am terminat pe sanii tai calzi si maiestuosi, si am simtit morbul subtil al iubirii impartasite scurgandu-se din coltul gurii tale, lacrimi sa fi fost? sau scuipat...
ce mai conteaza, tarfa mea unicat?...te-am iubit,
al tau sincer..."
luni, 10 noiembrie 2008
Campanie electorala...
bai baieti, a inceput campania electorala, sa moara mama...so pe ei!...m-ai inteles?...le rupem picioarele da-i dracu p-astia de la PSD, PNG, pula mea...diseara, la afise ii caftim rau de tot, am niste lanturi la mine, sa veniti sa va serviti ca la sfintele moaste...
...le rupem mufa...in sectorul patru ii asteptam la metrou, la colt, cu pietroie...cu pietroaie electorale, bine-ai zis Sile sa-ti traiasca familie...vorba lu sefa, cui nu-i dai la muie canta, asa ca nu tre sa mai cante nimenea, decat noi, intelegi? decat popa...popooo...fi al dreacu hai ca esti si tu pe listele noastre, te alegem, da stai in fata si dai cu cadelnita la ceafa...nu e cucernicesc? lasa ca o sa avem timp si de cucernicii, stai in banca ta...
....am vb cu Nelu la sectie, avem partie diseara, nu se baga nici dreacu...ascultati-ma pe mine, nu-i de gluma cu politichia asta, cine n-are coaie sa nu prezinte...pai, ce , lumea voteaza pe cineva fara coaie?...noi avem, si inca cum, asa ca incolonarea, azi la 7, la metrou cu sfantul lant...
...m-a sunat seful, cica sa punem afise pe biserica sa le vada proastele-alea de babe...Nicule, le lipesti tu, in noaptea asta, si stai si le pazesti, sa nu vina ghertoii ailalti sa-si puna mufele lor peste...
...le rupem mufa...in sectorul patru ii asteptam la metrou, la colt, cu pietroie...cu pietroaie electorale, bine-ai zis Sile sa-ti traiasca familie...vorba lu sefa, cui nu-i dai la muie canta, asa ca nu tre sa mai cante nimenea, decat noi, intelegi? decat popa...popooo...fi al dreacu hai ca esti si tu pe listele noastre, te alegem, da stai in fata si dai cu cadelnita la ceafa...nu e cucernicesc? lasa ca o sa avem timp si de cucernicii, stai in banca ta...
....am vb cu Nelu la sectie, avem partie diseara, nu se baga nici dreacu...ascultati-ma pe mine, nu-i de gluma cu politichia asta, cine n-are coaie sa nu prezinte...pai, ce , lumea voteaza pe cineva fara coaie?...noi avem, si inca cum, asa ca incolonarea, azi la 7, la metrou cu sfantul lant...
...m-a sunat seful, cica sa punem afise pe biserica sa le vada proastele-alea de babe...Nicule, le lipesti tu, in noaptea asta, si stai si le pazesti, sa nu vina ghertoii ailalti sa-si puna mufele lor peste...
miercuri, 5 noiembrie 2008
Algoritmul si iubirea
Iubirea feminina a secolului nostru are ceva algoritmic in ea, ca o ipoteza...ipotezele sunt multe, zau, insa femeia moderna e un pic disimulata in spatele conceptului propriu de iubire paterna...da, paterna...in mintea lor creste pulsatil ideea de securitate, tandrete si un amestec de altruism cu pudoare animalica, de pisica aristocrata...
....iubirea feminina este complicata ca un ghem de sentimente, fara prejudecati si fara scapare...cateodata are atata tragedie in ea, incat pare desprinsa din poemele acelea homerice, pline de arpegii eroice...nu are nimic rational, este prin excelenta ilogica, luptandu-se in fiecare zi cu cavalcada de prejudecati; femeia moderna este constienta de trupul ei, pe care il arboreaza ca pe un obiect de cult, cu multe podoabe si parfumuri, si stie sa il daruiasca ca o ofranda din templele babiloniene, celui in care crede ca isi poate consuma iubirea aceea ilogica si pur sentimentala...ca sa ajunga la ea, orice barbat trebuie sa respecte insa algoritmul de initiere, de multe ori abscons si complicat, fara de care femeia isi intoarce privirea si ingroapa trecutul intr-o tacere fara regrete...e pretul pe care ea insasi il plateste fuziunii de sentimente si lacrimi care o asteapta dupa acceptarea partenerului, si ea il plateste dezinvolt, cu aceeasi seninatate cu care cutreiera magazinele in cautarea bluzitei potrivite...
...nu are rost sa filozofam...iubirea este un concept pur feminin...
....iubirea feminina este complicata ca un ghem de sentimente, fara prejudecati si fara scapare...cateodata are atata tragedie in ea, incat pare desprinsa din poemele acelea homerice, pline de arpegii eroice...nu are nimic rational, este prin excelenta ilogica, luptandu-se in fiecare zi cu cavalcada de prejudecati; femeia moderna este constienta de trupul ei, pe care il arboreaza ca pe un obiect de cult, cu multe podoabe si parfumuri, si stie sa il daruiasca ca o ofranda din templele babiloniene, celui in care crede ca isi poate consuma iubirea aceea ilogica si pur sentimentala...ca sa ajunga la ea, orice barbat trebuie sa respecte insa algoritmul de initiere, de multe ori abscons si complicat, fara de care femeia isi intoarce privirea si ingroapa trecutul intr-o tacere fara regrete...e pretul pe care ea insasi il plateste fuziunii de sentimente si lacrimi care o asteapta dupa acceptarea partenerului, si ea il plateste dezinvolt, cu aceeasi seninatate cu care cutreiera magazinele in cautarea bluzitei potrivite...
...nu are rost sa filozofam...iubirea este un concept pur feminin...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)